727 matches
-
ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși dureroase. Simțeam însă că multe se schimbaseră în ființa ei. E curios cu ce luciditate și fără să-mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul. Asta nu m-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; încercai mai bine să mi-o exploatez, s-o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare să încălzesc spațiul mic dintre noi, m-am alipit de dânsa, am încercat s-o mângâi întîi numai pe obraz, apoi mâna, ca din întîmplare, pătrundea tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu vine nimeni, și strig să întrec zgomotul valurilor: "Ioana m-a înșelat! Fie-vă milă de mine!" Secretul regelui Midas. În mânie, Ioana își pierde orice control al vorbelor, vrea să pedepsească pentru toate nenorocirile ei și atunci face imprudențe. Așa, uneori mă aseamănă cu celălalt. Ce ciudată revoluție a stărilor sufletești! Pornind de la un reproș pentru viața ei trecută, gândul la omul pe care îl urăște, după ce l-a admirat sau i-a fost indiferent, o înfioară. E deznădăjduită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a dreptul la camera ei, ca ceva foarte simplu, ci am ezitat, am amânat, am întreținut o atmosferă falsă, și toate s-au adăugat la nemulțumirile pe care le avusese Ioana din pricina mea. Femeile nu se tem să facă nici o imprudență ca să știe toată lumea, sunt în stare să mărturisească oricui amorul, să braveze pe oricine de e nevoie, în timp ce bărbatul - nu mă refer la secături - păstrează discreție, nu ca să nu o compromită pe iubită, cât din timiditate, din oboseala de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar mereu o implor să se învelească bine când seara e prea răcoroasă, să mănânce, să ia doctorii. Și acum, când îi vorbesc de moarte, totuși îi pui o haină să nu-i fie frig. Teama să nu facă vreo imprudență subzistă chiar în timpul despărțirii, cu toate că în același timp doream să i se întîmple toate nenorocirile, ca să fiu răzbunat. În astă seară, la Cavarna, o femeie vopsită și cu pretenții de a fi la modă mi-a făcut semn să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar părăsi sau m-ar înșela, aș suferi imens, deci trebuie să iau toate precauțiile și să nu-mi fac iluzia că mi-aș putea reface viața altfel. Asta nu-nseamnă că m-aș plictisi mai puțin. Aș face aceleași imprudențe ca s-o pierd, după cum un bolnav, cu toată dieta srtictă la care e obligat, cu orice risc, mănâncă totuși ceva nepermis. Dacă ar fi adevărat că nimic rău nu s-a petrecut cu Ioana, poate ar înceta legătura dintre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urmeze cursul. În orice caz, nu intră în camera bolnavei decât doamna Axente. Poate să fie o boală contagioasă." Ioana încearcă să protesteze, să asigure că ea vrea să îngrijească pe Viky, dar i se demonstrează că ar fi o imprudență inutilă. De altfel, în cazul acesta n-ar mai ști ce se întîmplă cu mine, rămas singur în vila din Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu ajută cu nimic pe Viky, și atunci se ostenește pentru vreo treabă neînsemnată. Complică inutil. O persecută mereu gândul să intre la Viky, ca și cum ar putea fi de folos, și de fiecare dată trebuie să-i demonstrez inutilitatea imprudenței ei. Discuția se transformă, pe tema aceasta, în ceartă. La un moment dat, când stăm într-un colț al antreului, am sur-prins-o ieșind pe furiș din camera lui Viky (în lipsa doamnei Axente). Era atâta mulțumire pe fața ei, i se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mă mai consultă pentru nimic. Tăerea dintre cei doi începuse din Luna a Unsprezecea a anului trecut. Zvonurile recente că Hideyoshi concepea planuri fără participarea lui erau de ajuns ca să-i stârnească suspiciunile. În același timp, Nobuo făcea unele imprudențe nepermise de față cu vasalii, iar acestea ajungeau la urechea publicului, astfel că, gândurile lui cele mai intime deveniseră un motiv de iritare în plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără ca cei doi să-și facă urările cuvenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou jos pe trotuar, asta te aștepta dacă făceai imprudența să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu-l remarcase până atunci. Ceea ce îți sărea în ochi acolo era o explozie violentă numai zig-zaguri în roșu, galben și alb pe un fond negru. O explozie care aproape că îi smulsese din cot mâna unui tânăr care făcuse imprudența să ridice de jos de pe trotuar un stilou pe care îl crezuse pierdut de cineva. Era de fapt un stilou capcană, cu încărcătură explozibilă, lăsat acolo de dușman anume ca să terorizeze populația civilă din spatele frontului. Din câte se pare, era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a suportat o intervenție chirurgicală simplă, o bagatelă, a fost operat de apendicită. E cam alintat! Știi ce mi-a spus când l-am întrebat cum se simte: Bine, bine! Ce vă lipsește ca să vă simțiți foarte bine? am avut imprudența să-l întreb. Un zâmbet al asistentei mele m-ar însănătoși pe loc! îți dai seama cu cine ai de-a face!? Tu îi schimbi bandajele și gata! Cât despre zâmbet... și Olga plecă fluturându-și a nepăsare mâinile pe lângă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mărturisise prietenilor, dacă aș fi avut o asemenea soartă. Însă împăratul Tiberius, fără de milă, poruncise ca femeia să fie dusă departe de acel loc, pentru ca Arminius să nu mai spere că ar putea-o elibera. Potrivit apropiaților săi, Arminius făcuse imprudența de a declara că fapta aceea îl îngrețoșa, fără să știe că vorbele sale aveau să ajungă la urechile lui Tiberius. Soarta a făcut ca decurionul și băiatul să ajungă chiar în clipa în care, de pe un cal plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintr-odată matură, că nu vom descoperi niciodată cine a trimis-o la tatăl meu. Apoi sosi din Syria, încă în libertate și furios, dar sub o ploaie de acuzații, senatorul Calpurnius Piso. Întrucât Tiberius și Livia îi cunoșteau bine imprudența și firea violentă, Tiberius veni la Curie și le trasă imperios senatorilor adunați în ședință plenară liniile procesului: Va trebui să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărbătorirea acestei prevederi, emise o monedă specială, destinată să-i păstreze memoria în viitor. — Nu trebuia să-i îngădui! strigă Junius Silanus, agresându-l, în fața unor senatori deconcertați, pe neliniștitul Sertorius Macro, care, în zilele alegerilor, le garantase cu o imprudență plină de entuziasm că tânărul Împărat era inofensiv. — E o hotărâre necontrolată, izbucni. Deschide calea reformelor vizionare pe care populares le propun din când în când. Veți vedea ce dezastre va dezlănțui. Dar printre togile care fâlfâiau indignate se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i scape o frază fatală: — Trebuie să reacționăm. Valerius Asiaticus îi răspunse printr-o privire și își aminti că, în urmă cu mulți ani, un bărbat, rudă cu Saturninus, fusese aruncat de pe Capitolium pentru că scrisese un libellus împotriva lui Tiberius. „Imprudența e o caracteristică a familiei“, se gândi. Însă asemenea oameni puteau fi necesari. De aceea îi zâmbi lui Saturninus și declară: — Sufletul tău e nobil. E un lucru rar în ziua de azi... Puțin mai încolo, Împăratul râdea cu râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
procurorului. Podurile rutiere se succedau unul peste altul, ca niște uriași în copulație, picioarele imense ale unora călărind spinările celorlalte. Fără a manifesta vreun interes sau politețe, procurorul pronunțase verdictul de moarte accidentală; poliția nu mă acuzase de ucidere prin imprudență, nici de conducere neglijentă. După anchetă, m-am lăsat condus de Catherine la aeroport. Vreme de o jumătate de oră am șezut la geamul biroului ei, uitându-mă jos la sutele de mașini din parcare. Capotele lor formau un lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în grafic, nenicule, dacă ar trebui în clipa asta să ieși la raportul de seară cu ce te-ai lăuda după prima zi de evenimente? Numai și numai cu ce ai văzut cu ochii tăi, ar fi cea mai mare imprudență dacă ai lua de bune vorbele care circulă din gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget de coniac. Măcelarul Însă nu părea dispus să vorbească mai mult decât o făcuse deja. Nu pentru că i-ar fi lipsit curajul, ci pentru că Îi lipsea limba, una anume, În care cuvintele să cadă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în regulă. În ’47, când m-am cuplat cu Madeleine, ea a pomenit de faptul că-i lăsa bilete lui Betty Short prin diverse baruri: „Sosia ta ar vrea să te întâlnească“. I-am spus că la un moment dat imprudența asta ar putea s-o coste, la care ea mi-a răspuns: „O să mă ocup eu de problemă“. Cel mai potrivit să „se ocupe de problemă“ ar fi fost un polițist, iar eu am refuzat. Și, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fapt, n-ar fi știut să explice de ce anume se temeau, dar teama exista, se cuibărise în fiecare. Moașa însăși părea să fie preocupată, căci evita să mai iasă pe coridoare. Eram dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. — Cum, ai făcut asta? — Da. — Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrânit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să-mi facă mie, domnișoară Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul spălăcit și molâu de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că "O sută
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care precede crăparea gheții. Cât era Emily la școală, eu și Ben ne făceam de lucru prin casă și ne petreceam diminețile cu alte mame cu copii. Mă plictiseam până În punctul În care eram gata să comit o crimă prin imprudență. Mi-a dispărut eczema, dar mă dureau obrajii de la cât mă străduiam să-mi păstrez pe față o expresie prietenoasă și interesată. Stând la coadă la bancă, mă surprindeam uitându-mă pe furiș la cursul de schimb. Am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
înghețat. În plus, răspândea un miros dulceag, grețos, pe care-l cunoșteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: "Ana". Ea s-a oprit și s-a uitat cu reproș la mine, dîndu-mi de înțeles că imprudența de a o numi îi putea fi, mai devreme, fatală. I-am spus în șoaptă: "Dacă toate devin timp mort, și șerpii sunt de nisip. Nu mă pot mușca. De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu o mână, în vreme ce cu cealaltă îmi mânjea chipul cu murdărie, scoțând țipete de dement. Gardienii care au venit în goană în ajutorul meu mi-au reproșat sever imprudența. Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]