900 matches
-
înregistrează starea de impas a ființei, într-o manieră însă potolită, cu surdina unor explicații minuțioase, a unor reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care exclude crispările, încrîncenările. În perspectiva d-sale, viața nu e nici pură nici impură. Dispoziția poetului exclude ofensiva, expresia patetică a disperării sau a satirei mușcătoare, vădindu-se marcată de-o enormă oboseală: „ce mult a trecut de cînd puteam spune, cu adevăr,/ că sînt bine dispus din cauză că ninge fastuos/ afară, în curte, că
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
drumul, este la fel de important ca și dispozitivul narativ pe care îl învățați". Or, trebuie ca cele două să meargă împreună. Prin urmare, nu aș împinge severitatea într-atât de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică. O rațiune ardentă. LP: Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică. O rațiune ardentă. LP: Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această nevoie absolută, imperativă, a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
treapta luptei politice propriu-zise, implicînd cristalizarea unor partide, campaniile electorale, viața parlamentară etc., ci la treapta unei conștiințe ce se rostește în nume propriu. O conștiință a cărei manifestare poate deveni redutabilă, deoarece, venind dinspre literatură, poate transcende prea agitată, impură actualitate pentru a se livra duratei. Se află aici noblețea, sacrificială ca orice noblețe adevărată, a unei detașări de interesul personal imediat: „Jean D’Ormesson spunea de curînd, răspunzînd unei anchete în «Le Figaro Littéraire», că «intelectualul este cineva aflat
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
capete. Și aceste capete trebuie să fie amputate pe rînd, ca să fie salvată Ileana Cosînzeana. În ce mă privește, mă simt bine în compania domnilor cu pricina. Pe de altă parte, supoziția comasării noastre într-un bloc indistinct care mărșăluiește impur pe scena publică pentru a și-o aservi e ușor paranoică. În plus, ar trebui să se ia notă de diferențele dintre noi. Sîntem naturi greu de "omogenizat" și, în multe privințe, sîntem, intelectualmente, în litigiu. "Cu probleme"... Da, nu
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
-o. Una dintre cele mai expresive intervenții an problemă canonului o are un susținător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se susține că vechiul canon era, desi greoi, serios și solid, că noul canon nu e bun, că e impur și ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul "pentru că dacă nu vezi nici o deosebire ăntre o scriere de duzină și un român al
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
adică gest de arătare a amorului propriu. Cine scrie se manifestă și manifestarea e dezvăluire de sine în vederea unui scop egoist. Oricît ai pretinde că intențiile ți-au fost curate, motivația care te împinge spre expresia memorabilă e scîrbos de impura. Nuferii cresc din nămol puturos, la fel cum penicilină e o pulbere de ciuperci, și orice om care a scris măcar o dată știe din cîtă drojdie murdară i s-au legat frazele. De aceea, sub unghi creștin, scrisul frumos e
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va repera, într-o senină coexistență, „safire și usturoi în mâl” (p.
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către tine (...). "Care vă este ideea?" Era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
ci în ambianța adesea sufocantă a celui mai răscolitor secol din istoria României. Psihologia autorului și tiparele ideologice succesive în care a respirat de la un deceniu la altul s-au impregnat vizibil în cărțile sale, și de aceea, dincolo de satisfacția impură pe care o curiozitate meschină o poate afla iscodindu-i viața, dincolo de această vulgară bucurie, paginile dosarului de față își au folosul lor. Ele ni-l redau pe Noica cu acea exactitate evocatoare pe care numai în jargonul arid, telegrafic
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
la rang de subiacentă temă uzuală. În atari producții, spiritul se înalță deasupra naturalului, resimțit ca o „banalitate", în favoarea artificiului ce înlesnește imaginea unui oraș ireal, compus din tensiunile formale rezultate dintr-o sumă de asociații și simboluri. Natura anarhică, impură e supusă unei ordini de sorginte vizionară, așa cum se întîmpla de altminteri și-n poezia barocă. Pe urmele lui Baudelaire, orașul se arată drept un mediu bun conducător al artificiului. De astădată sub pana Monicăi Patriche, el absoarbe naturalul, transferîndu-l
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite ritualuri; pe de altă parte, unii exegeți invocă cerințele caracterului
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
să întrerupă comunicarea și confruntarea cu realul dezvăluind mecanismul superficial al socializării: Nu vorbi cu mine,/ dacă nu ai cu adevărat ceva de spus; altfel/ s-ar putea/ să încep să urlu ca o fiară rănită./ Știu cât sunt de impură, de falsificată, de risipitoare și inutilă, dar/ nu știu ce să fac cu golurile din conversație. Într-o zi/ una din aceste tăceri stânjenitoare/ o să mă învenineze cu drogul adevărului și atunci/ viața mea socială va fi distrusă." (Acte de limbaj). În lipsa
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
cele opt volume publicate pînă acum. În ciuda numărului rotund de ani care au trecut de la prima carte (Exerciții de recunoaștere, 1992), intenția din care s-a născut Ciorne și zile nu stă într-o motivație aniversară și nici în dorința impură de automăgulire culturală. Ion Dur e prea lucid pentru a se lăsa în mrejele amorului propriu, de aceea orgoliul nu-i atins de clipoceală narcisică. Dacă are vanitate, și ca orice autor cu pretenții e firesc s-o aibă, undele
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
marilor spații vide și a stărilor de imponderabilitate. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate în ambientul larg ori gîndite la scară unor spații interioare, lucrările lui Panaite Chifu refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuina, accidentată și impura, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc asemenea unui germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conserva toate stările și tensiunile aspirației sale către formă ultima. Că într-o adevărată stratigrafie arheologică, în opera finita pot fi citite nenumăratele etape
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
dreaptă era considerată „cea bună”, adică mâna cu care ne închinăm, dăm binecuvântarea, dăm noroc etc. Dihotomia derivă din conceptul dualității „bine-rău”, în care stânga era invariabil asociată „răului”. Chiar și în prezent, în țările islamice, stânga este considerată mâna „impură”. Strictele precepte religioase interzic bunăoară atingerea mâncărurilor cu mâna stângă, utilizată îndeobște doar într-un anumit scop... igienic, în acele încăperi de o singură persoană în care tot omul merge pe jos. Tot ce ține de mâna stângă reprezintă, în
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
suntem atenți la ceea ce se petrece în imediata noastră apropiere, observăm că tocmai generațiile tinere par a se trezi la o conștiință mai limpede, mai exigentă cu lumea în care trăim, mai critică față de demisiile de tot felul, de afacerile impure, cu vânzări de munți și de conștiințe, angajându-se în lupta cea nouă, poate decisivă la această oră, cu inerția, indiferența, iresponsabilitatea, incompetența și multele variante ale trădării de sine și, cutez să spun, ale mai gravei, înaltei trădări de
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Când vrea să fie Marlene Dietrich - nu. Stînjenitoare - mai ales în “recitalul” final - devine încercarea de suprapunere a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian, tensiunea scade, timpul devine lung, spectacolul își iese din matca sa rătăcind pe teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
exploatării omului de către om; naziștii, pe baza ideii rasei superioare, adăugată la teoria lui Darwin despre evoluție, ceea ce implica pentru ei, atît în teorie cît și în practica de zi cu zi, anihilarea de pe fața pămîntului a evreilor, rasa inferioară, impură, cauza tuturor relelor ca și a tuturor specimenelor "slabe", asociale - idee preluată în germene de la Nietzsche. Iată cum s-a confirmat în invenția politică a secolului XX, totalitarismul, un aforism al lui Chestterton: nebuni nu sînt cei care și-au
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
Natura sub acest chip al ferocității relevă ceea ce Thomas Hobbes numea, înLeviatanul (1651), „starea naturală” caracterizată prin expresia latină homo homini lupus, agresivitatea inerentă a animalului din om. Solidaritatea și ferocitatea sunt fațetele aceleiași dimensiuni umane revelate sub aspectele ei impure sau, dimpotrivă, epurate de reziduurile de animalitate. Meditațiile existen- țialiste, jocul memoriei încălzite bachelardian la lumina flăcărilor și lucirea sinistră în pupilele lupilor fac ca fiecare clipă să conteze și să adâncească umbrele unor amintiri vechi. Carnahan, din păcate, transformă
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
Tacit, - capitolul Un popor de solitari - despre evrei. (1962). "Moise, ca să-și lege de el mai mult neamul, a instituit alte obiceiuri noi, potrivnice altor muritori. în tot ce spune, ce venerăm noi, este batjocorit; în schimb, tot ce este impur, este admis." înclinarea lor spre utopie (Cioran). Ce sont des maîtres a exister" (Idem). * Teologia a fost nu de puține ori o formă de dictatură de stat acaparatoare, opresivă. Descoperirile importante ale științei au fost primele victime tragice. Absurditatea (continuă
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
subiect uman, iar paznicul, medicul, bucătarul, anchetatorul și alte figuri sumbre devin uneltele împlinirii tale secrete. Bătrînețea? Iată ce spune Noica despre ea: Nu există fericire curată decît după 60 de ani, cînd nu mai vrei nimic, cînd nici un calcul impur (folosirea celorlalți) nu te mai încearcă - și cînd totul e permis (dacă mai poți) și totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei. Viața e suportabila doar dupa 60 de ani. Viața e suportabila atîta vreme cît ce e
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
precizat un fapt. Așa cum îl înfățișează pe Noica drept un exponent al "lumii bune", al unei societăți ce i-a imprimat o educație, un set de maniere "alese", Al. Paleologu este el însuși produsul unui asemenea mediu. Injuria, spuma pamfletară impură, orice fel de ignominie sau vulgaritate îi sunt străine. Conduita sa combativă e de spadasin din alte vremi, iscusit și elegant, trecut printr-o bună școală de scrimă. Pe de altă parte, libertatea de care e moralmente inspirat își cere
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
particulară prin referirea la locația sa. Oprimat de "ritmul agitat al capitalei", Cioran se mărturisește atras de aerul curat al provinciei, care, deși departe de a fi un Eden, i se potrivește precum un mediu favorabil autoscopiei. Provincia e desigur impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]