2,692 matches
-
poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar „aplecarea spre Rău, care, întrucât vizează moralitatea subiectului, se găsește în om ca ființă ce acționează liber, trebuie să-i fie imputată chiar lui, ca singur vinovat...” 16. Ceea ce decide, prin urmare, este relația maximei acțiuni cu legea morală. Iată de ce „omul poate să fie rău chiar dacă el săvârșește numai fapte bune”. Acesta ar putea fi cazul unui individ preocupat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce a trăit. Filosofia lui este expresia vie a personalității sale și, invers, el și-a structurat inconștient și conștient personalitatea potrivit teoriei sale”32. Acesta este un punct de vedere care nu a rămas necontestat. Nu puțini i-au imputat omului Kant inconsecvențe în raport cu acel mod de viață pe care scrierile sale l-au propus contemporanilor și posterității. Există temeiuri pentru a privi cu scepticism posibilitatea de a produce argumente convingătoare într-o dispută de acest gen. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prezentarea filosofiei practice a lui Kant, Petrovici nu se mai simte în largul său. El devine mai puțin personal, mai narativ. Iar rezervele și obiecțiile sale sunt cele care pot fi întâlnite la mulți dintre criticii lui Kant. I se impută bunăoară lui Kant că el nu ar fi acordat locul cuvenit sentimentelor și emoțiilor în viața morală și religioasă. Petre P. Negulescu îl va trata pe Kant ca istoric al filosofiei, și anume din perspectiva unei concepții clar articulate asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
incomplete”, a „ființei umane care există cu precădere în orizontul lumii date, sensibile, și în vederea autoconservării sale”20. A întreprinde analiza cunoașterii doar în acest orizont, ceea ce ar fi făcut Kant, este un „grav exces de simplificare”21. Blaga îi impută, așadar, lui Kant, că a evaluat construcțiile metafizice prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit. p. 249. Nu i se poate, desigur, imputa credinciosului de rând că nu a luat cunoștință de imperativul categoric kantian. Mai greu am putea crede că lui nu i-au ajuns la urechi cuvintele predicii de pe munte a lui Isus: „Tot ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Pitești, a fost nevoit să acționeze conform discuțiilor particulare purtate cu unii înalți oficiali din Securitate. Există și posibilitatea ca ezitările sale, sesizate de Pătrășcanu și ceilalți, să se datoreze și conștiinței că toate deciziile sale i-ar putea fi imputate mai târziu în lipsa unor ordine clare pe care să le urmeze. Cert este că încercările de la Târgu Ocna au avut ca efect maltratarea și obținerea de informații de la puțini deținuți. În schimb, au murit aici cel puțin trei oameni din cauza
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
199/1950, au fost și sunt condamnați dușmanii Învederați ai regimului de democrație populară, respectiv elementele fasciste, legionare, trădători de patrie, spioni, cei care uneltesc Împotriva securității statului etc. ș...ț Cadrele respective, când au săvârșit faptele ce li se impută, nu au făcut acest lucru cu intenția de a primejdui securitatea statului. Alte motive pentru care Drăghici cerea clemență se refereau la faptul că deținuții audiați ca martori ar fi făcut depoziții exagerate Împotriva fostelor cadre; cei 21 de ofițeri
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cele două lucrări. Dacă prin cantitate grija criticii față de dezvoltarea acestui scriitor, aflat în definitiv la începutul drumului lui, a fost insuficientă, trebuie arătat că prin calitate aportul criticii literare n-a fost deloc mai presus. Fie că i se imputau unele greșeli imaginare (în Almanahul de la Cluj se considera o greșală că autorul n-a prezentat și gospodăriile de stat etc.), fie că se discută pe un ton înghețat, judecătoresc, expediind în grabă chestiuni la care autorul și cititorii aveau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și purtând dedicația „Tovarășului Mihai Beniuc”) de către frumoasa poezie a lui Beniuc N-am putut să cânt în cântec - adevărat cristal, reflectând pe multiple fațete arta poetică și întreaga activitate a unui poet de seamă (...). Ceea ce trebuie să i se impute însă poetului Frunză este faptul că și-a impus să scrie numai o asemenea poezie și nu orice altfel, îndreptându-și atenția nu către ideea poetică a cărei originalitate poate determina adevărata formă de expresie nouă, originală - ci, propunându-și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu te puteai alege decât cu un cuțit cu mânerul crestat, marcând zilele de supraviețuire, sau cu vreo povestire neterminată. Și dacă începu conversația aceea nocturnă, fu pentru că prea i se părea din cale afară de incredibilă greșeala care i se imputa noului disciplinar. Se spunea că, în cursul atacurilor, soldatul acela ar fi refuzat să strige numele lui Stalin. Fiind amândoi de gardă, stătură de vorbă în șoaptă, fără să se vadă în întuneric. Pozițiile germanilor erau foarte aproape. Nu se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe față conștiința ori teama”. Nu întâmplător în Erasmus vedem pe antemergătorul lui Voltaire, cu toate că abia acesta din urmă înlesnește aplicarea ideilor novatoare ale umanismului renascentist, abia Evul Luminilor transformă în dogmă posibilitatea desăvârșirii omului și a societății. Marii reformatori impută Bisericii Catolice, conducerii acesteia, senzualitatea și desfrâul, în genere, imoralitatea; desigur, nu fără motive. Exemplele sunt numeroase și ele au fost reliefate rând pe rând de Johan Huizinga în Amurgul Evului Mediu. Nu vom uita să amintim cazurile Europei Centro-Răsăritene
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nu aibă un echivalent concret, o oglindire într-o situație familiară. Nu aceeași regulă se aplică într-un text de opinie sau într-un text despre bucuriile navigării pe internet, a accesării chat-ului, sitului etc. Oricum, dragostea nu are imput și nici nu oferim feead-beack unei scrisori. Doar ironic pot spune că: „mă implementez cu o fată pe bancă și îmi aranjez bogata podoabă capilară”. Evitați structurile verbale impersonale. Aceste structuri verbale suferă de marele păcat al generalizării, fără a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
interior, al „neistovitei sete de-a lupta” cu sine însuși, în scenarii intertextuale în care trimiterile se fac mai cu seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
interesant. Potrivit, de altminteri, unei recitări. Căci, în afara impozantei lui opere scriitoricești, socrul ei și-a manifestat talentul și în domeniul lingvisticii. A elaborat o doctrină literară proprie, atât în privința limbii, cât și a stilului. Ce-i drept, mulți îi impută tendința arhaizantă. Dar de ce poezia nu are dreptul să recurgă la arhaisme, când proza împrumută din vocabularul poetic? Se uită la încordarea de pe chipul istoricului. Ai zice că dă o luptă pe viață și pe moarte. Îi vine să zâmbească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indiferent de regimul politic de la putere, să devină membru al Academiei și să fie înmormântat la Mărțișor cu toate onorurile posibile? Cred că veți spune, da, și în felul acesta veți da peste nas tuturor curcilor literare, contemporane, care-i impută postum lui Arghezi poeziile de compromis și se fac așa, că uită cum prin întoarcerea lui în literatura română publicabilă, s-a reconstruit podul dinamitat de comuniștii anilor 50 către poezia interbelică. Și că prin el, prin întoarcerea lui în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
natură. Boala, când nu-i acută și trecătoare, e aceeași deteriorare, aceeași rușine, o bătrânețe prematură. Iar moartea, definitiva victorie a naturii asupra omului, este suprema rușine. Un bărbat de o anumită vârstă se apără cu moliciune când i se impută pe nedrept păcate juvenile. Fața unei femei trece într-o singură zi prin mai multe vârste. O femeie, care are treizeci și cinci de ani când e liniștită, are patruzeci când e morocănoasă, treizeci când e veselă și douăzeci când vibrează de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e puțin mai drastic Întrucât s’au Înmulțit infractorii...!! Oricum, reclamația dumitale va fi trimesă spre verificare...!” Tony Pavone făcu o plecăciune. “Doresc să fiu lăsat În pace să muncesc, să nu mai fiu ponegrit, să nu mi se mai impute delapidrea secolului douăzeci golind visteria țării...! Iar În ce privește, abuzul de putere al acestui lucrător al poliției, cu tot respectul vă rog, să fie Încadrat În articolele din Codul Penal...! Bună ziua...” Se Îndreptă către eșire când presupusul colonel Îl reținu monologând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
potrivit, vei fi confruntată cu șoferul și cu Tony Pavone În care va trebui să susți-i cu fermitate valabilitatea acestui Înscris, lămurit...? În caz contrar, nu te mai scapă nimeni de pușcărie și de cele două milioane lei ce se vor imputa În trei. Acum uite, ai cuvântul meu de colonel, personal voi supraveghia mersul cercetărilor penale având grijă să nu te cheme la cercetări penale decât o singură dată, după care vei fi lăsată În pace să-ți poți crește În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși să le recomande să-și construiască o solidă apărare, să se agațe de orice amănunt. Într-una din zile, avu ocazia să-l cunoască pe inginerul petrol - chimist, arestat În urmă cu cinci ani de zile căruia i se imputa distrugerea În totalitate a rafinăriei din raza orașului Pitești. Oarecum contraversat dece acest om nu era scos la muncă, ba mai mult: era ținut Într-o cameră cu arestați considerați periculoși,Tony Pavone intră În vorbă. „Sunteți considerat periculos...?” „Cred
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aeastă poveste...?” „Nu-mi fac iluzii. Presupunând totuși, printr’o minune scap de plutonul de execuție, atunci, În mod sigur, Închisoare pe viață. Dar nu ăsta-i necazul...!” „Mai e altceva...?” „Oarecum. Am primit o hârtie În care mi se impută toate stricăciunile. „Nu mai vorbi. La ce sumă se ridică imputația...?” Inginerul arătă hârtia lui Tony Pavone. „În urmă cu două zile am primit’o...!” Tony Pavone parcurse rândurile scrisorii fără a Înțelege mare lucru Însă, În momentul când realiză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în 1945, trebuie să-i fi părut lui Lung un personaj foarte curios, cu totul nepotrivit pentru categoria socială din care făceam parte prin profesie, o judecată simplistă desigur, o prejudecată, la îndemâna oricui, din care cauză nu-i putea fi imputată. Atunci, în urmă cu un an și ceva, cunoștința mea cu Lung avusese loc în biroul șefului de gară, potrivit înțelegerii dintre președintele judecătoriei și acesta(așa cum mi se spusese la telefon), ca modalitate sigură de a-l recunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin ușa bucătăriei, și ajungându-mă tocmai când închisesem ușa holului; o deschise, mă îmbrățișă și mă pofti la el pentru a-mi „sărbători”, el și soția, „rămânerea în magistratură”. Ajuns în apartamentul lor, dădui telefon tatălui meu care-mi impută întârzierea comunicării; se liniștise și rămaserăm înțeleși ca spre seară să vin la el, era nerăbdător. După ce pusei receptorul în furcă, domnul Pavel, luându-mă după umeri continuă: - Am venit din oraș acum o oră; de atunci vă aștept; știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
într-o lumină proastă în fața lui Vespasianus te vor acuza că nu ai așteptat ordinul lui ca să treci peste Alpes. Te vor acuza că l-ai pus pe Julius Civilis să-i ridice pe batavi împotriva Romei și îți vor imputa nenorocirile de la Cremona. Te vor acuza că te-ai oprit la Ocriculum exact când nu trebuia, ca să sărbătorești Saturnaliile, și că l-ai lăsat astfel pe Flavius Sabinus în mâinile lui Vitellius, că din cauza ta a ars Capitolium-ul... — Deci în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu mi-o impuți mie. După aceste cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era nevoie de prezența ei spre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât ajunse la convingerea că nici un muritor nu era vrednic să aspire la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]