1,010 matches
-
înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind de la o perspectivă istorică, pe care, de altminteri, nu o abandonează vreodată, studiile lui P. se remarcă prin probitate, pasiune pentru valorizarea detaliului revelator, discernerea sensurilor imuabile în evoluția fenomenului literar, iar în ultima perioadă de activitate prin integrarea progresivă a dezbaterii teoretice și a disponibilităților oferite de orientarea accentuat comparatistă. SCRIERI: Curs de istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Paul Cornea), București, 1962; D. Bolintineanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
țară. Fotografii de familie, gravuri, bibelouri, farfurii pictate, împletituri de trestii aduse de Mauriac în urma unei călătorii în munții Pirinei. În centrul sufrageriei se află o masă rotundă și câteva scaune, la care familia lua prânzul și cina. Un rit imuabil fixa locul fiecărui membru al familiei. Cei doi soți, François și Jeanne Mauriac, stăteau față în față, fiicele, Claire și Luce, pe partea tatălui, feciorii, Claude și Jean, pe partea mamei. O etajeră pentru veselă. Pe șemineu, un orologiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici 79, o spune ca o rezultantă majoră a ființei copilăriei, nu atât din șarja amar-lucidă a maturității; la el, brazda reavănă a contopirii cu realitatea imediată a copilăriei pare a fi un dat imuabil, greu de răsturnat, cum lui însuși îi era greu să-l privească altfel decât ca pe un dat; un dat pe care l-a simțit călăuză credinciosă pe tot parcursul vieții. Un exemplu ilustrativ în acest sens ar fi acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
duce... s-a tot dus. Numai că aceleași aripi, însemn esențial al zborului-plutire, devin în poem un cutremur nervos și o concentrare de sine, căci hotărârea de-a cere Demiurgului nemurirea este o faptă de ordinul celor care transgresează însăși imuabila ordine a universului. De data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în urmă încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unul emanat din meta-realul etern al Religiei - „Decalogul” - iar următorul, din existența efemeră a societății umane - „Codul penal ultim” al României. Pentru primul Cod, autorul e mai mult ca: „știați că” și „No comment”. Un „ave Decalog”, complet, suficient și imuabil. Codul penal, însă, e surprins ca un rezultat al devenirii istorice, cu o geneză în timp și spațiu și ca o componentă a metabolismului politic. Fenomenul penalic pendulează, incert, între „Fiat Justitia” și „Fiat Mundus”. De la „Decalog” încoace, se consfințește
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ortodox adus de mama ei la patul de moarte, dar nu i‑a mai adresat un cuvânt bătrânei, care a luat avionul Înapoi la Mea Sha'arim fără un semn de rămas bun din partea fiicei. - Nehamah a fost pură și imuabilă, a adăugat Ravelstein cu voce scăzută, pătrunsă de un infinit respect. Încerc, atât cât pot, să redau singulara relație dintre Ravelstein și Morris Herbst. Timp de treizeci sau patruzeci de ani s‑au aflat În contact zilnic. - Acum când arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
felul lui nemulțumit unul de celălalt, doar eu fericit că de data asta e adevărat, Pantocratorul a rămas pe boltă, Și mâine din nou zidul gol și eu iarăși clătinat în firava lume reală pe care o credeam eternă și imuabilă, Theo pictează iar Pantocratorul, același, mai înspăimântător poate și mâinea cealaltă iar dispare Pantocratorul de pe boltă și Theo îl face la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mâine de mâine Pantocratorul este și nu este, o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că filosofia ar trebui să fie o disciplină științifică ce nu se limitează la speculații metafizice. Reid îi contesta pe Locke, Berkeley și Hume. Pentru el "simțul comun" înseamnă atît "o facultate a minții", cît și un ansamblu de credințe imuabile sădite de Dumnezeu în mintea umană. Reid propune o nouă știință a minții, ceea ce acum este cunoscut sub denumirea de psihologia de aptitudini (psihicul este o unitate organizată ce are capacitatea de a acționa potrivit unor nevoi precum autoconservarea, dorința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este reprezentare inteligibila doar cu ajutorul unor constructe intelectuale că spațiul, timpul și cauzalitatea, care arată realitatea doar că aparentă, iar nu că "lucru în sine". Singură realitate ar fi astfel voința (conștiința de sine) că "lucru în sine" unitar, insondabil, imuabil, non-autotelic, non-cauzal, dincolo de spațiu și timp la care avem acces direct prin intuiție. Voința s-ar manifestă de la nivelul anorganic (că instinct orb) al materiei, la nivelul organic al plantelor și animalelor, și pînă la nivelul intelectului uman că rațiune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
utilitatea sa. Intervenția birocrației în construirea timpului istoriei naționale este privit de Verdery și ca o „remodelare [...] prin metode diverse” prin care „timpul era aplatizat”; pe scurt, Verdery afirmă că timpul/istoria devenise atemporal/ă, în care noțiuni diferite erau imuabile în orice împrejurare, iar câteva valori în jurul cărora se scria istoria nu aveau început și nici sfârșit: poporul român, partidul, revoluția, lupta pentru independență și unitate națională. La acestea, eu mai adaug contagiunea timpului istoric etatizat de către un timp laic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecât de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas o ființă statică, limitată la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în alt punct de pe glob. Acest act final, numit imigrație, care e de fapt un întreg proces, se consumă într-un anumit spațiu temporal, după niște reguli prestabilite ori presupuse, fără a implica în vreun fel obligativitatea, metamorfozată în legi imuabile. Străinul care a emigrat de undeva a devenit un imigrant în momentul în care a juns în America și s-a decis să rămână acolo. Nu orice translații sau mișcări de populație dintr-un punct în altul al globului pot
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
blagiană `ntr-un sens care nu `i este tipic lui Blaga; prin „matricea stilistică” a național-comunismului, `nțeleg constructul cultural `n care erau exaltate excepționalismul etnic (sublinierea `mi aparține) românesc, viziunea paradiziacă de inspirație utopică a regimului comunist și autosuficiența creatoare și imuabilă (sau, `n orice caz, greu permeabilă la schimbările care pot afecta esența etnică). Marc Bloch, The Historian’s Craft, Manchester Universitsy Press, Manchester, 1992, pp. 3-39. G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai rău să comiți o nedreptate decât să o suporți nu are sens În logica privată. Nu este adevărat că Pinochet a suferit mai mult decât nefericiții torturați sub tirania lui. Folosirea În regim privat a inteligenței devine o realitate imuabilă. Hubert Schleichert arăta În recenta sa carte Cum să discuți cu un fundamentalist fără să-ți pierzi rațiunea că nu se poate avea o discuție În contradictoriu cu cineva care neagă principiile argumentării. Contra principia negantem non est disputandum, spuneau
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și rezolvate; se indică un exemplu standard, care cuprinde și spații albe, unde raportul real-imaginar poate fi completat de individ, prin motivarea identică în gândirea religioasă și în gândirea sportivă, întrucât ambele trimit spre o gândire simbolică. Modelul creatorului rămâne imuabil și etern, modelul ideal al sportivului rămâne eroul etern, calitate, la fel de dificil de atins de sportiv, precum omul obișnuit, poate atrage mila divinității. Pentru a trece în lumea ideală a demiurgului, omul obișnuit trăiește o existență perfectibilă moral, cu probe
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
maeștri ai Sfatului Circular al lui Dalai-Lama). Cercul, centrul, crucea, pătratul sunt simboluri fundamentale în religie și în sport, cercul fiind un punct extins, perfect, omogen, simbolizând taina, efectele create și anume gradele ființei umane. Mișcarea perfectă este aceea circulară, imuabilă, fără început și fără sfârșit. Simbolurile divinității, dedicate creației, depind de simbolismul centrului și al cercurilor concentrice și, mai mult, în ideea de interior, de armonie progresivă a spiritului, manifestate în punct, în revoluții planetare, în simbolismul zodiacului, în sfera
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
limbajul vestic, adjectivul "sfânt", precedând cuvântul "lege", este necesar, fiindcă sunt și legi de altă origine. În limbajul musulman, adjectivul ar fi pleonastic: Sharia este pur si simplu legea și nu mai există altă. Vine de la Dumnezeu și reprezintă expresia imuabila a comandamentului divin pentru omenire 25. Șaria nu reprezintă o categorie monolitica și statică, întrucat diversele guvernăminte "o definesc și o aplică în diferite moduri, iar gânditorii moderni îi revizuiesc și formulează regulile concrete și metodele hermeneutice"26. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
exteriorul sau interiorul celulei pătrunde declanșând sau întreținând diferitele faze de multiplicare. Precizăm că unirea ligandului de la factorul de creștere și receptorul celulei țintă este catalogată a fi specifică. S-a crezut multă vreme că această specificitate este o lege imuabilă a respectivei legări. Ulterior s-a văzut că există și excepții, în sensul că a fost descris și un mod de recunoaștere și legare încrucișată. Un exemplu de recunoaștere și legare încrucișată se constată în cazul insulinei și al IGF
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
factorul TGFα. Poate să lege și VGF sau să fixeze amfireglina, dar afinitatea de legare e mai mică. Am dat aceste exemple pentru a se reține că stricta specificitate a receptorilor, care a fost inițial socotită ca fiind o dogmă imuabilă, suportă o interpretare, în sensul că același receptor de pe membrana celulei poate lega factori diferiți de semnalizare (care au similitudini de structură chimică). Intensitatea semnalului e însă diferită, receptorii omologi fiind mai apți să transmită către mecanismele din interiorul celulei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
constante homeostatice asigură perpetuarea vieții de-a lungul filogeniei și ontogeniei. În ce privește genele (dar și porțiunile de molecule de ADN care aparent nu codifică în prezent vreun substrat proteinic), nu se pune problema păstrării ori transmiterii verticale a unui mesaj imuabil, ci a unui mesaj care să conțină „esențialul vital“. Cum bine se știe, genomul oricărui viețuitor, plantă sau animal, a pierdut porțiuni din ADN-ul său, ori și-a modificat structura, după cum a și câștigat asemenea fragmente care s-au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aspecte în subcapitolul 5.2.1. Structura virionului și modul de multiplicare al retrovirusurilor: genomul, p. 285. 5.2. Retrovirusurile în primul plan al atenției Era firesc ca retrovirusurile, după ce au oferit cercetătorilor atâtea surprize, răsturnări de concepte ce păreau imuabile (ca de exemplu prăbușirea „dogmei centrale a biologiei moleculare“ elaborată de Francis H. C.Krieck sau falimentul certitudinii că „absolut orice infecție virală este productivă“), să se plaseze în primul plan al atenției oncovirusologilor. Aceasta cu atât mai mult cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Apostol Pavel. Iar opresorul va găsi un dușman pe măsura lui și-și va risipi repede așa-zisele forțe. Există o răspundere pentru tot ce faci și totul se plătește. Adversarul trebuie prins în capcana propriei morale. Există niște legi imuabile care susțin universul cu dreptate. Nimeni nu păcălește pe nimeni, iar efectul de bumerang face să primești fix ce dăruiești, în ordine morală desigur, formele și timpul pot să difere. Ordinea morală nu-ți admite violența. La ură se răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
El este, aici și acum, adică în eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu sunt, înseamnă și că voi fi și că am fost, în principiu, adică întotdeauna. Prezentul nostru este în clipă, în Ființă, imuabil, este "prezentul durabil" al stoicilor, este atemporal, ca întreaga existență, este și aspațial, dincolo de orice geometrie. Astfel, glumind, vom spune că va fi doar ceea ce este și a fost. Timpul nemișcat este și spațiu infinit, spațiul mișcat devine timp, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la sensibil prin inteligibil". Atfel, obiectele și ideile, imaginația și reflecția, emoția și logica, structura și povestirea sau istoria ei nu fac parte din lumi separate. A descoperi diversitatea nu presupune să anulezi unitatea, dimpotrivă. Totul poate fi transcens. Structurile imuabile ale viului nu neagă istoria evenimențială, dar o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult al noului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
meu de vedere, W.James a fost un atmahan, un "asasin al sufletului". Această "revoluție" a însemnat pentru psihic cam ce a însemnat revoluția franceză pentru istoria civilizației umane. Adevărul nu poate fi găsit prin astfel de barbarii. El este imuabil. Adevărul și credința sunt, pînă la urmă, una. Dar adevărul unei idei nu poate fi stabilit pe cale experimentală, empirică. Și o mulțime vidă poate exprima un adevăr. La fel, adevărul unui suflet care, prin credință, poate ajunge și se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]