688 matches
-
o viziune maniheistă specifică secolului XX. Cărăm după noi din secolul trecut această dorință de a forța încadrarea în una din cele două categorii, născută pe fondul unei insensibilități față de nuanțe. * Îi este caracteristică omului postmodern o continuă teamă de inadecvare la o realitate a cărei principale ingrediente sunt cele informaționale, vizibilă în spaima față de formele de a fi implementate prin intermediul instituțiilor (o fobie față de instituții). * În lipsa exercițiilor corespunzătoare mintea îți poate deveni propria închisoare. Un jurnal poate fi o istorisire
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și etic, Bacovia a aparținut seriei mici a celor cărora nu li se pot imputa intenții de parvenire și compromisuri. Opinia mi-e confirmată de aceste rînduri ale lui Gala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei Andone, în care se figurează aceleași neliniști, aceleași tensiuni ale inadecvării la un real desprins din matca esențialului. La fel ca în cazul marelui său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu atât de inadecvarea ființei la o lume imundă și agresivă, cât de avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată de fapt intervalul căutărilor clarificatoare, al tentativelor perpetue de a descoperi acele rotunjimi care să dea consistență profilului unui ins torturat, angoasat, inapt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
efectul unei emanații a lui Dumnezeu în lume, dar la originea emanației se află un Unu incognoscibil, sediu însuși al contradicției. Gîndirea neoplatoniciană creștină va încerca să explice că nu-l putem defini pe Dumnezeu într-un mod univoc din cauza inadecvării limbajului nostru. Gîn-direa hermetică afirmă că, cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu atît mai mult se folosește de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe masă. În fond, Economia, când vrea să se debaraseze de acuzele utilitariste și consumiste, ar trebui să fie o știință a creării valorilor destinate să facă masa cât mai agreabilă. Astfel se golește de conținut masa de acuze privind inadecvările epistemice ale cogniției economiei pentru că ea are ca știință alte conținuturi decât științele naturii. Obiectul ei este, într-un fel, natura în faza ei de reflexivitate, adică exact ceea ce ține de întâmplările din natura umană. Contextele economice nu sunt și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
explicative conjugate din toate științele sociale nu doar din Economie. În fond, nici nu trebuie să vorbim despre crize economice, pentru că ele au determinări extraeconomice considerabile, chiar esențiale. Economia este în cazul crizelor sacrificatul de serviciu. Pe de altă parte, inadecvările sunt reale și ele rezidă într-o capacitate mai redusă a Economiei de a-și interoga ipotezele, așa cum am văzut în prima parte a acestui capitol. Sincronicitatea și reflexivitatea reprezintă provocări serioase oarecum evitate de Economie, dovadă și puținătatea studiilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să consemnăm realitatea), constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar originea crizei, ci și soluția crizei. Ceea ce complică această poziționare rațională nu ține, este adevărat, doar de inadecvările reflexivității, ale dialecticii conceptelor, ci și de (poate mai ales) concretețea pe care simte nevoia să se așeze natura umană, pe palpabilul substanței câștigului și pe viteza împlinirii așteptărilor. În măsura în care în Economie este vorba despre fluctuație ca dinamică a stărilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vii. Noi putem fi raționali și emoționali nu ca expresie a maniheismului naturii moarte, ci ca măsură a nelimitării propensiunilor noastre pornind de la etică în orice direcție. Aici Economia ne pierde în lumea ei rece și vidă de aserțiuni raționalizante. Inadecvările conceptualizării în Economie sau despre Economie (în timpul premodern, când activitatea prevala asupra gândirii raționale pe motivul subzistenței și supraviețuirii) au marcat și substanțieri ideatice și idealități substanțiale în care dualitatea a primat nu diferit de formulele cogniției. În genere, specificul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice condiții emancipatoare, atribuită, prin relaționarea consumator-producător, celor care li se interzisese anterior accesul în Agora, deschizându-li-se de acum drumul către Piață. Chiar și pervertirile noționale nu au rezolvat inadecvarea din conținutul Economiei raționaliste, de natura adversității părților implicate în ecuație. Limbajul primenit, care invită atenția spre perceperea statutului corect politic al egalității de șanse și rol, cum ar fi cel sugerat de conceptul de „capital uman”, de exemplu, nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu pretenții sistemice, ordonate complex. Acestea sunt insensibile la nuanțe, ba chiar sunt indiferente la perspective metodologice. Dacă termenul folosit dă bine în frază pare să fie suficient ca nivel de pretenție în privința consistenței. Cea mai importantă expresie a acestor inadecvări rezidă în nesocotirea relației dintre un concept și temporalitatea lui, mai ales momentul apariției lui pe axa timpului. Pentru cei captivi acestei inadecvări conceptele au materialitate aplicată, deși este imposibil să certifici corectitudinea interpretării fenomenelor anterioare instituirii epistemice a conceptului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
frază pare să fie suficient ca nivel de pretenție în privința consistenței. Cea mai importantă expresie a acestor inadecvări rezidă în nesocotirea relației dintre un concept și temporalitatea lui, mai ales momentul apariției lui pe axa timpului. Pentru cei captivi acestei inadecvări conceptele au materialitate aplicată, deși este imposibil să certifici corectitudinea interpretării fenomenelor anterioare instituirii epistemice a conceptului. Aceasta pare să fie cel puțin o problemă nedeslușită a istoriei cunoașterii verificată după criterii de consistență logică. Atemporalitatea conceptelor chiar reprezintă o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
modalitățile posibile de rezolvare, chiar dacă, așa cum susține Nassim Taleb, lumea în care trăim conține un grad ridicat de volatilitate. Am spune că aceasta este cea mai importantă discrepanță dintre școală și mediul virtual, discrepanță care le plasează inevitabil într-o inadecvare reciprocă; se constituie astfel o "epistemologie" a învățării, care pleacă de la activitate pentru a dobândi cunoaștere (precizăm, dobândirea de regularități empirice, care sunt eficiente în situații concrete) trimițând în același timp la nevoia de explorare continuă, de investigare și cartografiere
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fie cufundați în situații în care noi nu știm de unde să începem și cum să acționăm. Le place învățarea prin experimentare, multe jocuri pe calculator reprezentând exact acest lucru". (Veen/ Vraking, 2011, p. 87) Ca atare, ne rămâne constatarea că inadecvarea dintre oferta școlii și nevoile și interesele elevilor (unele indezirabile, este adevărat) pare a fi o constantă: "De fapt, homo zappiens provoacă sistemul educațional să îi exploateze competențele și strategiile mult mai mult decât o face acum școala. Jocurile pe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în sensul dezvoltării unei culturi marginale, limitate. Este îndreptățită, în acest sens, îngrijorarea multor specialiști, potrivit cărora în mare parte fenomenul contraculturii se manifestă pin respingerea mai mult sau mai puțin conștientă a normelor și valorilor culturii instituționalizate sau a inadecvării sensurilor educației nonformale la realitate. Ultima formă educațională este cea informală, aceasta presupunînd totalitatea influențelor educative ce se exercită în mod spontan asupra personalității umane. Educația informală furnizează o sensibilizare a individului prin contactul cu mediul înconjurator, declanșarea unui interes
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
wilsonianismului. Prin raportare critică la idealismul liberal interbelic și ca reacție la acesta din urmă, se construiește, în anii '20-'30, și realismul clasic al relațiilor internaționale. Realiștii clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years' Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează într-o critică susținută la adresa idealismului interbelic, promovat de marea majoritate a statelor occidentale. Acest model de gândire
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
este prin destinul evoluției sale o lume globalizată, aflată într-o interconexiune economică, biologică, geografică și fără exagerare cosmică, obligându-ne a-i descoperi și stimula resorturile globalizatoare constructive. „A fi local într-o lume globalizată este un semn de inadecvare socială și de degradare”. 27 mai 2006
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism! Dacă N. Iorga a fost un resentimentar incurabil, faptul se datorează și unor experiențe ce i-au traumatizat brutal adolescența și tinerețea aceste oaze ale nemăsuratului orgoliu; una din ele a fost o primă întîlnire cu I. L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
întîmplător la masă...; profil semănînd ca sarcasm cu cel al lui Călinescu...; prelat în civil (sau) un samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față un fals autentic, o imitație, e datorată inadecvării lui Mateiu la timpul în care căzuse, un timp al ridicării noroadelor ce trăiau tocmai printre imitații în material ieftin ale modelelor anterioare. Cu discernămîntul său recunoscut și cu un înnăscut simț al măsurii, Tudor Vianu va reliefa tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
logico-psihologic al cunoașterii reale, menținându-se totuși într-un plan spiritual"170. Kant nu este interesat de problema genezei timpului, ci de funcțiile acestuia pentru cunoaștere, în sensul întemeierii posibilității cunoașterii științifice ca necesară și universală. C. Rădulescu-Motru contestă tocmai inadecvarea timpului, în înțeles kantian, la rezultatele științelor, îndeosebi ale psihologiei, din perioada postkantiană. "Filosoful român credea că progresele pe care le-ar fi făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării problemei sale (problema posibilității unei cunoașteri cu valoare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și universală n. C.) pe baza datelor cunoașterii pozitive. Sistemul său de metafizică inductivă este construit în intenția declarată de a oferi o nouă explicație identității conștiinței și, prin aceasta, o nouă bază pentru rezolvarea problemei lui Kant"171. Aprecierea inadecvării timpului kantian la rezultatele științelor operează cu două planuri: cel al filosofiei transcendentale și cel al cunoașterii științifice, planuri de înălțimi diferite, cu supoziții, ipoteze, probleme și răspunsuri diferite. De altminteri, nu doar înțelesul kantian al timpului este judecat de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai întâi pietricica din sfoară sau praștie iar apoi cărămida sau bârna aceluiași pacient. Dar, desigur, textul dr. V. Vineș fiind de față, oricine îl citește cu atenție și în context poate să înțeleagă buna intenție a medicului dar și inadecvarea sa la subiect. Aceste două pagini de revistă sunt ... singura operă a doctorului V. Vineș, homo unius momenti cum se spune pe latinește („om al unui singur moment”). Se prea poate ca prin revistele de specialitate ale vremii el să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]