708 matches
-
vechii reviste Cinema, de pe vremea lui Ceaușescu, care spunea că, ecranizând Procesul, Welles s-a instalat în universul lui Kafka cu o siguranță tipic americănească am citat din memorie) Nu, sigur că nu asta. E vorba, mai mult, despre o inadecvare de stiluri : stilul baroc-expresionist al lui Welles, care a parazitat stilul ascetic-minimalist al lui Kafka, sufocându-l din fașă... Cine ar putea ecraniza mulțumitor un Kafka ? Haneke, cred. (Sau nu ?) Apropo de adecvare : Andrei Gorzo scrie o cronică afurisită la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Racoveanu, comentează istoricul Jean Ancel, „ilustrează gradul de demonizare a evreului În societatea românească, În ajunul instalării guvernului Goga-Cuza” <endnote id="(693, I, p. 130)"/>. Într-adevăr, În România de la mijlocul anilor ’30, această dispută teologică suferă de o profundă inadecvare, Într-o epocă În care studenții evrei erau bătuți crunt de studenții legionari și cuziști, se cerea ultimativ impunerea regulii numerus clausus, publicațiile antisemite Înfloreau, iar În centrul Bucureștiului se scanda „Moarte jidanilor !”, În timp ce oamenii treceau indiferenți, „fără ca nimeni să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
genul ăsta. Dacă aveți peste 15 ani și totuși trebuie să vedeți un film cu supereroi, mergeți la Hancock. Prima jumătate aproape că e demnă de atenția unui adult. Nu e o altă fantezie bombastică, menită să răzbune sentimentele de inadecvare ale adolescenței, ci o comedie care lucrează relaxat în interesul sănătății publice, dezumflînd un pic cultul ăsta agresiv (și, în ultimă instanță, laș) al supraomului. Hancock (Will Smith) nu e un supererou din ăla cu costum fistichiu, ci o haimana
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a Statului prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o întrețină basculează numaidecât în grotesc. Hybrisul nu ține doar de inoportuna investiție revoluționară a lui Coriolan Drăgănescu pe care nu avem dreptul să-l socotim nesincer, cât de acest raport inadecvat între Erou și Putere, între Erou și Societate, inadecvare recuperată la nivelul raportului dintre Text/Discurs și Context. Această disproporție urmărește în mod fatal majo- ritatea personajelor caragialiene care mimează sau chiar au vocația grandorii. În aceste situații, disproporția creează deformarea și devine și o sursă inevitabilă a comicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de tămîie Radu Pavel Gheo - Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (ediția I) Eugen Istodor - Viețașii de pe Rahova Vitalie Ciobanu - Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova. Eseuri Vasile Gârneț - Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate Marius Tucă - Verde-n față Radu Pavel Gheo - DEX-ul și sexul Silviu Brucan - Secolul XXI: Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI Radu Pavel Gheo - Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai întâi pietricica din sfoară sau praștie iar apoi cărămida sau bârna aceluiași pacient. Dar, desigur, textul dr. V. Vineș fiind de față, oricine îl citește cu atenție și în context poate să înțeleagă buna intenție a medicului dar și inadecvarea sa la subiect. Aceste două pagini de revistă sunt ... singura operă a doctorului V. Vineș, homo unius momenti cum se spune pe latinește („om al unui singur moment”). Se prea poate ca prin revistele de specialitate ale vremii el să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îmbină cu tendința de a se încălca granița realului - și Refugiații (2002). În fine, teatrul înseamnă pentru T. o artă „a simbolurilor, a sublimării faptelor observate, a atitudinilor în fața vieții” (Valeriu Râpeanu), dramaturgul încercând „o investigație a unor cazuri de inadecvare comportamental-psihologică în medii pentru care farsa și cinismul sunt importante mijloace de supraviețuire” (Aurel Sasu). SCRIERI: Versuri, vol. I-II, New York-Madrid, 1973-1988, vol. III: La lumină, New York-București, 1993, vol. IV: Odiseea unui cuget, New York, 1993; Fata fără glas
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
N-ați putea să-mi spuneți și mie ce marcă de whisky bea Grant, ca să trimit cîteva barile și celorlalți generali?”, care, militari sobri, se înțelege, beau numai apă, dar nu aveau succesele celui reclamat. Cu aceasta, el a subliniat inadecvarea punctului de vedere care leagă între ele lucruri ce nu sînt în raport direct de cauzalitate. *Cînd sînt calm, îmi recunosc cu greu suferințele psihice notate în jurnal. Parcă acela despre care am scris e un străin. Mi-amintesc vag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-a venit timpul să se însoare. - Ce trebuie să faci ca să te însori? întreabă fiul. - Foarte simplu, îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri de partid”. Deși nu acesta fusese motivul apăsătoarei mele inadecvări, precizarea suplimenta confuzia care m-a urmărit atunci și ulterior. La ieșire mă aștepta mașina rectorului să mă ducă la cina la care Liviu nu era invitat. L-am revăzut câteva clipe, a doua zi dimineața, la Întâlnirea de la Filologie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realiste publicate în anii următori. Deși modest ca reușită estetică, romanul Lumină pentru cei singuri (1975; Premiul Comitetului Central al UTC) se instalează într-o perspectivă critică bine determinată: personajul principal este un tânăr activist la Centrul Universitar, victimă a inadecvării sale existențiale și, în cele din urmă, sociale. Eroul romanului respinge lumea în care trăiește, realitatea cotidiană devenind pentru el din ce în ce mai apăsătoare, până la a ajunge să-i distrugă eul. Analiza psihologică se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une vie interdite anunță “Je suis mort à sept heures du matin”; eroul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căror mediu de creație și existență este libertatea. Societatea, de cum reușește să-i cumpere pentru a-i etala În vitrină, Îi ucide. Nu numai maniheismul scriitorului deranjează - așa moderat cum se manifestă el, mascat de imageria loufoque - dar mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei - jitană, repet - are parte de un limbaj credibil : « pedalam cu toată viteza, trasînd o cărare prin verdele cîmpului, culcînd ierburile sub
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din cauza fricii de a nu se face de râs ori de a nu fi ridiculizat; 4. este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat în situații sociale; 5. este inhibat în situații interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare; 6. se vede pe sine ca inapt social, neatractiv personal ori inferior altora; refuză să-și asume riscuri personale sau să se angajeze în orice activități noi, din cauza faptului că acestea l-ar putea pune în dificultate. Este caracterizată de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
România după 1990, A. examinează decalajul perpetuu - reiterat în forme variabile în spațiul românesc - între limbaj și realitate, între evenimentul istoric și narațiunea istorică. Obiect constant de interes al cărții sale, acest clivaj ar putea să fie denumit generic paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în spațiul cultural românesc între modernism(e) și modernitate. Pulverizat într-o galaxie de variante adeseori beligerante, modernismul a fost ofensiv, dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
celorlalte animale și păsări, Inorogul se mulțumește, în final, cu o conjuncturală jumătate de victorie. Același Gabriel Mihăilescu observă subtil acest lucru: "între țelul pe care și-l propune Inorogul în lupta sa cu Corbul și deznodământul narațiunii există o inadecvare fundamentală, căci în final ținta nu este atinsă, cu alte cuvinte eroul "nu-și îndeplinește misiunea" și nu-și biruiește dușmanul, deși contrariul este afirmat, declarat, anticipat pe toate "căile" imaginarului și ale retoricii"90. Inorogul acceptă să se împace
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să joace un rol pentru care nu era destinat prin naștere, ieșind în afara tagmei lui, cea a jigăniilor lipsite de "duh vitejesc sau inimos""3. În acest moment intră în joc abilitatea lui Cantemir. Cum poate el rezolva o atare "inadecvare" pe care o acuză în cazul personajelor negative? Mai ales că în carte există, e drept că abia amintit, un alt hibrid care este alcătuit după același mecanism precum eroul tată al Inorogului: e vorba de Coracopardalis. O combinație cum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a relua caracterizarea memorabilă a lui E. Lovinescu, Theodor Rosetti împinge până la ultimele consecințe scepticismul maiorescian de la 1868. Despre direcțiunea progresului nostru și Mișcarea socială de la noi sunt exerciții intelectuale care deconstruiesc arhitectura statului și a societății de după 1834, expunând inadecvarea originară ce nu oferă tradițiilor locale nici o cale de afirmare. Moldovean și conservator, Rosetti este, paradoxal, mai aproape ca temperament de Alecu Russo decât de Maiorescu. Privirea înapoi a lui Rosetti nu este animată de energia celui care acordă viitorului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
intelectual raționalist, dublat de o propensiune către întărirea acelei democrații bugetare evocate de P.P. Carp. Efectul secundar al acestei asimilări incomplete și imature a principiilor civilizației este ridicarea unei arhitecturi mentalitare și juridice marcate, în termeni maiorescieni, de neadevăr și inadecvare. În locul politicii de durată, ce redescoperă rațiunile de a fi ale tradiției, generația „junilor corupți“ privilegiază explozia retorică și apelul la stat ca sursă inepuizabilă de alocații bugetare și de funcții. Falsa stare a treia este beneficiara unui progres ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
reflecție, de ajustare, actualizare și nuanțare a învățăturilor marxiste și a celui de-al doilea cu aplicarea acestora ad litterram, se poate spune că incapacitatea marxismului de a fi exact ceea ce trâmbițase a fost încă o dovadă a sa de inadecvare a abstractului cu concretul. După colapsul regimurilor comuniste, s-a spus că marxismul este încă o valoare politică și reprezintă opțiunile intelectuale ale unei părți semnificative a cetățenilor acestor state. în ciuda unor asemenea opțiuni, în Europa fostă comunistă retorica marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ce enunță un secret adevărat este de a poseda un secret vid." (8/1, p. 104-l05) Un text este un univers deschis, unde interpretul poate descoperi infinite conexiuni. Limbajul nu servește la sesizarea unui sens unic și preexistent; el reflectă inadecvarea gândirii, și a fi în lume înseamnă a-ți da seama că e imposibil să identifici un sens transcendental. Interpretul hermetic încetează să presupună că propria intenție de lectură se suprapune peste cea a autorului, care e inaccesibilă și pierdută
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu le mai credea nimeni, mai ales că oamenii ultimelor decenii aparțineau unei generații noi, care nu a trăit pe viu istoriile respective. Se mulțumeau să-și manifeste opoziția față de comunism nu protestând în stradă, ci spunând bancuri imbecile despre inadecvările sale de fiecare clipă cu spiritul uman și despre familia de conducători față de care poporul nutrea un sentiment amestecat de ură cu invidie. Bancul prost ajunsese o formă de rezistență. Spuneau bancuri cu voluptate și cu iluzia că, iată, ei
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care trebuie să fie atente la primele atunci când își propun programe de combatere. Aceste programe, ale economiilor mici trebuie să fie adecvate și țină cont de viteza de revenire și de măsurile propuse de către economiile mari, de care depind. O inadecvare a programelor de combatere la realitățile exterioare și la poziția economiei în ansamblul relațiilor internaționale poate duce la eșecul unui asemenea program. Un alt element al unui program de combatere a unei crize economice este efectul de contagiune. O criză
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]