745 matches
-
lovit la ore de duritatea acestor factori. Cadrul didactic se simte motivat să intervină în revizuirea critică a comportamentului elevului. Dacă vorba cadrului didactic are tentă dură, intenția lui se transformă ( din punctul de vedere al elevului ) într-o adevărată inchiziție. Și totuși, conduita elevului în mediul școlar, trebuie condiționată. Un pas decisiv în ameliorarea comportamentului elevului, este făcut de cadrul didactic prin pregătirea elevului pentru apartenența la grup, în special, la colectivul clasei respective. Cadrul didactic trebuie să stăpânească elemente
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid între inchiziție și umanism utopic, între agnosticism și fanatism scolastic. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni aprinde stelele. Dragostea omului pentru Dumnezeu le stinge. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor pentru lume, ruina. Dragostea lui Dumnezeu pentru om, dăruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din cele cinci parohii pe care le are în grija pastorală pe o distanță de aprox. 30 km. Am vizitat acel sat renumit și pentru că în urmă cu câteva secole aici au fost arse pe rug trei femei, condamnate de Inchiziție ca fiind vrăjitoare. Este acolo și un muzeu al vrăjitoriei, care este folosit nu numai ca o mărturie istorică, dar și în scop comercial, pentru a atrage turiști, și am observat că erau destui. Am servit o pizza la un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa se simțiseră și cei care fuseseră închiși în celule izolate fonic pentru a fi torturați de Inchiziție. Când își dădeau seama ce orori îi așteptau, dar tot nu le venea să creadă că totul avea să se întâmple cu-adevărat. Să li se întâmple chiar lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu fiicei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-al treilea obiect-simbol: masa de bucătărie, pe care, dacă aveai relații și două cartușe de Kent, o moașă fără nume ar fi binevoit să-ți efectueze chiuretajul, fără anestezie și cu instrumente împrumutate parcă dintr-un catalog al torționarilor Inchiziției, dezinfectate prin fierbere, la flacăra anemică a aragazului. (Existau și rețete do it yourself, de autoprovocare a avortului, dar, pe lângă pericolul sanitar, acestea îl implicau și pe cel la fel de grav al expertizei medico-legale: ajunsă la Urgență, pacienta nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
surâs trist și ar fi înscris pe scoică numele său, așa cum i se ceruse... N-aș vrea, prin urmare, să fiu crezut mai naiv decât sunt. În fapt, știu că timpul antic nu era mai bun decât cel de azi. Inchiziția creștină a avut și o versiune păgână. Grecii făcuseră din "impietate" un delict grav, pasibil de pedeapsa cu moartea, și nu puțini au fost cei acuzați. Giordano Bruno și Galilei s-au numit în antichitate Socrate, Anaxagora, Euripide și Aristotel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ochii injectați de patima distrugeri,i și-au îndreptat privirile spre marii scriitori ai literaturii mondiale, care trăiseră pe pământ rusesc. Unora ca Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Gogol în acele vremuri de idioțenie cruntă a sfârșitului de mileniu, manifestată printr-o inchiziție literară atroce, mai ceva decât în Evul Mediu, pur și simplu li s-a refuzat statutul de scriitori și ar fi vrut să-i scoată și din mințile oamenilor. Mă îndoiesc și acum, că „jurnalista” cu pricina ar fi citit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât despre Inchiziție, deocamdată las-o În afara acestei chestiuni. Oricum, vom avea timp să o convocăm dacă voi considera că e oportun și necesar. Se dădu mai aproape de cadavru. Când era viu, trebuie să fi fost cam la fel de Înalt ca el. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai aflase nimic despre el. Pe vremea aceea, poetul era gonfalonier al poporului la San Piero și semnase el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se descoperă În ea urma diavolului. — Și ați recunoscut această urmă În uciderea mozaicarului? Așa e, prin urmare? Credeți că un diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În acea capcană. Dacă, Într-adevăr, Ambrogio Împărtășea această perversiune, poate că cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asemenea armă În mâna cardinalului. Poate că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede. Sau să Întrerupă ceremonia și să Îl acuze pe Bruno de omucidere. Arestându-l ca autoritate civilă, l-ar fi smuls din mâinile Inchiziției, Împiedicându-l pe nebun să urce singur pe rug. Se pregătea să facă un pas În față când privirea i se Încrucișă cu a teologului, care părea să fixeze colțul unde se afla Noffo Dei. Ceva absolut imprevizibil Îl blocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce vrei să spui? Întrebă, ca să câștige timp, pe când evalua acest nou fapt. — Femeia e În posesia a ceva ce aparține Bisericii. — Despre ce-i vorba? Noffo rămase o clipă stânjenit. — Nu... nu pot spune. — La Florența nu e permisă inchiziția fără vinovăție manifestă. Crezi că ești la Roma? replică poetul. — Nu pot pentru că nu știu. — Cum? exclamă Dante uluit. Ce Înseamnă asta? Cum poți să o acuzi, dacă nici nu știi ce a furat? Știm că cineva i-a dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi fost ultima, În sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sunt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie „Atâta timp cât vom putea aștepta ziua de mâine” (Apostolul Pavel) 8 februarie Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sunt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți la poartă”. Sau: „De multă vreme, inchizițiile nu se mai ocupă de treburile cerului. Au coborât la cele trecătoare și numai pe acestea n-ai voie să le jignești. De aceea e mai complicat să te înfrunți cu oamenii decât cu Dumnezeu”. În schimb, de sfidat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicea el, păgâne, adică tot ce mai rămăsese din marea bibliotecă. Gîndește-te ce au făcut cucernicii spanioli cu civilizația mayașă, incașă, aztecă și quiche! Și cum să mă mir, de vreme ce sfântul Ioan teologul, care era încă prea civilizat față de sfânta inchiziție, a socotit că o carte indescifrabilă este o carte comestibilă. Căci când i-a zis îngerul, dîndu-i cartea, "Ia-o și mănînc-o", Ioan mărturisește senin: Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mîncat-o ". Mulți s-au tot căznit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unghii umane, rânduite și parcă defilând, după formă, mărimi și culori, 33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încă însîngerate. O nebunie. Să-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboară împrejur, dar parcă și inchiziția, din ce-am citit, era mai politicoasă cu unghiile semenilor ei... Și atunci toți cei care, în sufletul lor, înclinaseră să-i țină partea, se trăgeau mai lângă anatomia, înfășurată în năvod, a lui Ulpiu și expediau bojocilor ei cîte-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Octavian Paler (versiune nouă, 1997) Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ți mărturisești iubirea. (Gide, JURNAL) I ― Nu știu ce s-a întîmplat, Galilei, atunci în fața tribunalului Inchiziției. Poate că ai fost silit să abjuri. Și, la urma urmei, este treaba ta. ― Ce povestește lumea? ― Lucruri pe care le cunoști. Unii spun că ai fost înțelept evitând rugul. Alții pretind că ții mai mult la trupul tău decât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare. ― Spaima morții, Galilei. Simplu. ― Memoria mă constrângea, astfel, să nu-i mai înfrunt pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu brațele pline de fructe și de iarbă parfumată de mirosurile verii ― E adevărată erezie ce spui acum. ― Meritam să fiu ars pe rug, nu-i așa? ― Da, fiindcă filosofia ta e, pe cât de simplă, pe atât de periculoasă pentru Inchiziție. ― Sunt un păcătos care-și imaginează pământul ca o portocală pe care o ține în mâini, bucurîndu-se ca un copil de ceea ce îi mai îngăduie Dumnezeu să trăiască. ― Galilei, te referi, văd, cam în aceiași termeni la Dumnezeu și la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]