669 matches
-
Satisfacerea dorințelor este o nevoie fundamentală pentru individ. Dorințele nu pot fi ocolite. Ele pot fi controlate, reduse la nivelul minim necesar, dar niciodată complet excluse. Numai când aceste dorințe se transformă patimi de care persoana devine dependentă, ele sunt incontrolabile. În caz contrar, nu. Acest aspect trădează o anumită fragilitate a eului, care nu se mai poate controla pe sine Însuși, o situație În care „frânele morale” sunt fie slăbite, fie absente; În care individul este dominat de dorințe pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații în care caracterul se verifică. Matilda are în interiorul ei „dușmani bizari [...] care îi chinuiau puternica ei forță vitală”, însă care sunt acești dușmani nici naratorul (victima) nu știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pe care-l vei da este că ești foarte mîndru de munca ta și nu-ți place să lași lucrurile să treneze. Din nou, ai căpătat mai multă putere. Nu mai acționezi într-un anume fel datorită unor influențe negative, incontrolabile; procedezi astfel datorită încrederii pozitive în propriul tău set de standarde. Acum, cînd te îndrepți spre casă, în loc să te simți ca o victimă neajutorată, ești mîndru de etica ta. „Las slujba asta să mă omoare”. „De ce?”. Speri să obții o
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
simptome care sunt similare balanței nitrogen negative. Astfel, emacierea este o caracteristică puternică a acestei miasme. Toate caracteristicile prezente ale psorei sunt intensificate. Exemplu: un simplu prurit duce la o mică veziculă, poate acum să supureze, cu durere și prurit incontrolabil. De asemenea, o secreție nazală neiritantă datorită iritației produse de mirosuri puternice, acum se infectează secundar și devin purulente. Este foarte important să știm că o simplă inflamație sub influența miasmei tuberculinice se transformă într-o supurație și ca ultim
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu este mai puțin atrăgător decît era obiectul real; dimpotrivă, el este obsedant (din cauza energiei transferate și devenite incontrolabile). Obsesia (lăcomia) se află deci la faza oricărei deformări subconștiente. Pot fi sesizate, pe de o parte chinul (pedeapsa) care poate rezulta din transformarea subconștientă a (dorinței, iar pe de altă parte satisfacția supremă care va fi reompensa transformării ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihiatrie pentru un anumit tip de nevroză, folosită aici pentru ansamblul deformărilor psihopatice). Toate manifestările subconștiente conțin elementul obsedant al exaltării imaginative a dorințelor, care, refulate (nervozitatea) sau realizate obsesiv (banalizarea), nu încetează să-și exercite puterea de fascinație devenită incontrolabilă. Datorită acestei situații, omul obligat biogenetic să delibereze înainte de a acționa, ar trebui să încerce să obțină individul controlul deliberării intime, legal comună tuturor, dar individual nuanțată, diferit acoperită în fiecare dintre noi. Atît timp cît dorința esențială e vie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Pentru a ajunge să ne cunoaștem autentic, trebuie să întrevedem și în final să cunoaștem diferența dintre eul esențial și fantasma vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora? Meditînd, pierdem energie și timp. Este evident imposibil să ne introspectăm lucid de-a lungul unei zile întregi. Dar, pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lumea reală, oamenii și grupurile luptă pentru putere și bunăstare. O astfel de luptă constituie sursa schimbării. Dacă am inventa instituții de canalizare a luptei, am putea controla chiar procesele de schimbare. Aceasta cu atât mai mult cu cât schimbarea incontrolabilă revoluția distruge mai mult decât realizează. Conflictul și schimbarea sunt vitale societăților deschise. Fără acestea, toate talentele umane ar rămâne nefructificate. (Ralf Dahrendorf, 1996, p. 5) Perspectiva conflictului se bazează pe ideea că societatea este alcătuită din grupuri diferite care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
depinde în mod hotărâtor de calitatea ideilor și inițiativelor cercetătorilor. Noutatea esențială este că ea beneficiază acum, pentru prima dată, de metode care fac posibilă acea interacțiune cooperativă și evaluare critică obiectivă a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate duce la acutizarea situației. La rândul său, executantul iese din situație fără vreo atingere a propriilor sale interese, însă fără rezolvarea conflictului. Avantajul strategiei: este binevenită când timpul nu (ne) presează. Dezavantajul ei: problema se acutizează și poate deveni incontrolabilă. Bernard Mayer (2000, apud Stoica-Constantin, 2004) surprinde următoarele modalități de evitare a conflictului: • evitarea agresivă ("Nu te lega de mine pentru că ai să regreți"); deși pare un generator de conflicte și, uneori, chiar este, în realitate reprezintă un efort de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau compromit procesul de constituire, exprimare și afirmare a identității noastre în diferite contexte de viață, relaționale, sociale 35. Frica este, susțin specialiștii, o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în fobii. Există, prin urmare, și temeri disproporționate, decalate, paralizante, care sunt dacă nu distructive, periculoase, atunci inutile. Fobia constituie un exces de frică, o frică intensă și prelungită. Ea este "o istorie a angoasei, adică un sentiment de insecuritate incontrolabil, care se traduce printr-o focalizare maniacă pe o amenințare" (Braud, 2008, p. 114). Caracterizate prin apariția unor temeri foarte intense, legate de situații considerate fără pericol major de către indivizi aparținând aceleași culturi și care mai departe obligă persoana în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
zămislită de posibilele și imposibilele pe care mi le creez. Ele se pot răsturna, inversa, prăbuși, reconfigura în fiecare clipă. A crea-reconstrui posibile și imposibile e un proces elementar, spontan, permanent, în mod esențial inconștient, de necontrolat. Zămislite de procesul incontrolabil al imaginației, posibilele și imposibilele îmi pătrund în minte, în suflet, în trup. Sunt un ansamblu de relații: sunt posibilele și imposibilele pe care le împrumut celorlalți, în lumina cărora îi privesc și îi simt, prin care mă atașez de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un scop, trebuie să știe unde vor să ajungă, să-și imagineze noua lume, să se proiecteze în timp și în spațiu ca să facă un plan de bătaie. Lumea nu este realizarea unui proiect, ci rezultatul imprevizibil al unui proces incontrolabil de creație colectivă. Nașterea unei lumi seamănă mai curînd cu munca unui pictor sau cu scrierea unui poem decît cu proiectarea și construirea unui pod. Cum să încerci să rămîi liber cînd este imposibil să-ți imaginezi o lume diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
creat lume. Oamenii nu sunt ființe raționale, nici măcar rezonabile. Suntem, în cel mai bun caz, animale "imaginatoare 180". Imaginația despre care vorbim, cea care produce posibilele și imposibilele noastre și pe care o numim imaginație creatoare de lume, este nestăpînită, incontrolabilă. Ea este creație de povești, de realitate. Proces în esența sa neconștient, hrănindu-se din el însuși și din nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman elementar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
siguranță, maestrul despre care Luca îi spusese că datorită lui era posibil acest tărg. Despre următoarele două, sau baza triunghiului ,nu își dădea seama care este rolul lor în aceasta întălnire dar putu observa cum silueta neagră din partea stăngă tremura incontrolabil. Ah pare-se că omulețul nostru adormit s-a trezit. Bine team găsit dragul meu! Ștefan, nu? Ștefan încuviință. Nu înțelegea de ce este necesar acest teatru și această purtare princiară din partea maestrului însa nu îl interesă , fiecare cu nebunia sa
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
confuze ori obscure. A avea liber arbitru înseamnă a deveni demn de laudă sau de dispreț, mai exact asumarea responsabilității față de alegerea făcută. In Principiile filosofiei, Descartes propune spre analiză problematica liberului arbitru. Acesta are meritul de a înlătura arbitrarul incontrolabil al geniului rău. Fiind o instanță negativă, exterioară omului și într-un fel divină, geniul rău scapă oricărei determinări posibile. El putea fi presupus, i se putea presupune acțiunea, dar nu puteau fi produse în nici un fel acțiunile sale. Liberul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
depinde în mod hotărâtor de calitatea ideilor și inițiativelor cercetătorilor. Noutatea esențială este că ea beneficiază acum, pentru prima dată, de metode care fac posibilă acea interacțiune cooperativă și evaluare critică obiectivă a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rînd, cîteodată chiar două. Cît despre valoarea verbelor lui Bacovia, se poate face o paralelă cu Trakl despre care s-a spus "că nu este un al doilea poet care să facă uz de atîtea forme exprimînd ideea de cădere incontrolabilă" (op.cit) Scufundare, Colaps sînt ale celui ce le folosește cel mai des (vezi la Bacovia "piloții grei se prăbușesc"). Dar și în acesta privință Bacovia îl depășește pe Trakl căci acolo unde acela, din complexul său de culpabilitate, experimentează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
impune, fatalmente, ca formulă ideală de investigare critică. În ce măsură niște texte explicit autoreferențiale, cantonate În biografism, Îl mai seduc astăzi pe cititorul hărțuit de agresivitatea unui cotidian inflamat? Răspunsul nu e prea greu de dat. Aflat sub presiunea unor forțe incontrolabile, lectorul contemporan se reîntoarce, plin de speranță, la sursele primare ale literaturii: acolo unde ea reprezintă experiența directă, nemijlocită, a unui individ. Desigur, e ceva religios În această revenire nepremeditată la origini. Și poate nu Întâmplător Sfântul Augustin e unul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În desfătătorul foc animalic. Saltul de la astfel de secvențe, pline de-o tinerească nestăpânire, la meditația gravă (și nu arareori confuză) se produce În mod firesc, uneori În interiorul aceleiași pagini. Trăitul și scrisul Își au originea comună Într-o neliniște incontrolabilă, primară, și În experiența, puțină, dar intensă, pe care a dobândit-o: Cât de mare a fost capacitatea de a gândi pe care am primit-o de la părinți, de la Îndemnul de acasă de a Învăța și de a mă pregăti
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că nu e capabilă să se sustragă clișeelor, că nu poate fi suficient de originală. Mania de a se refugia În investigarea subconștientului, creditul orb acordat poeților moderni, carența exercițiului permanent sunt suficiente handicapuri pentru a-i induce o spaimă incontrolabilă. Intențiile ei, sunt, dintru bun Început, cele ale scriitorului fascinat de iluziile modernismului: „să transpună anumite atitudini, sentimente și gânduri Într-o pseudorealitate”. Încetul cu Încetul, acestea vor deveni certitudini ale existenței sale. Creația e un punct de referință În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările incontrolabile ale spiritului creator. Chestiunea insolvabilă a intimității jurnalului privește nivelul și punctul din care se poate vorbi de Întretăierea diverselor direcții ale spațiului confesiv: e vorba de o intimitate a textului sau de una a realității obiective? Desigur, problema pare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
centrifuge ale jurnalului și de stabilizare a tensiunilor produse de impactul fragmentelor brute decupate din realitate. Apanaj al textului literar și excrescență involuntară a acestuia, ea se transformă, pe nebăgate de seamă, Într-o instanță care validează ori sancționează succesiunea incontrolabilă de Întâmplări. Chiar dacă, În evoluția lui, jurnalul cunoaște și formule care se Îndepărtează de modelul inițial (jurnalul de călătorie, jurnalul scrierii unei cărți, jurnalul de campanie etc.), formula fundamentală rămâne aceea a jurnalului intim. Spre deosebire de derivatele sale de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]