687 matches
-
cu o imprudență plină de entuziasm că tânărul Împărat era inofensiv. — E o hotărâre necontrolată, izbucni. Deschide calea reformelor vizionare pe care populares le propun din când în când. Veți vedea ce dezastre va dezlănțui. Dar printre togile care fâlfâiau indignate se strecură Valerius Asiaticus, care, în frumoasa lui latină oratorică, sugeră: — Dacă din când în când veți lăsa de la voi, va fi greu să ni se aducă mai apoi obiecții în legătură cu alte probleme. Îl priviră, și cei mai iscusiți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecea, Împăratul declarase că, dacă l-ar fi făcut senator pe calul său, Incitatus, acesta ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți nobili patres. O replică pe care, auzind-o, poporul zâmbise. Senatorii însă se agitau indignați, pentru că niște grăjdari puseseră pe crupa calului însemnele senatoriale. Asiaticus îi întrebă însă cu blândețe: A spus că frumosul lui cal...? Bine. Le vom explica oamenilor că au râs degeaba. Mai mult chiar, le vom spune că nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deasupra ușii: atelier de reparat telefoane mobile. De la acel moment au trecut aproape cinci ani. Jandarmul și șeful acestuia uitaseră de-a binelea despre întâmplare. Abea acum, de două zile, lumea și dimprejurul lor, dar, și de pe mai departe, urlă indignată. De ce anume urlă? Urletul ei e cauzat de faptul că ar fi o bandă de răufăcători care căzuse în mâinile polițiștilor lumii, după îndelungi monitorizări, filaje, urmăriri, analize, comparații, stabiliri de adevăruri incontestabile.Pornind de la acel capăt de fir, de la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că el poate continua la nesfârșit cu limbajul de mahala. - Nu vezi că te-ai umplut, miroși și tot mai vrei, ma...hie de la Laur! Cred c-o înghiți cu halba! - Da, numai pe a lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
facă loc să trec. — Haide, Claire, a repetat Luke, făcându-mi semn să vin la el. Eu am început să merg fără prea multă tragere de inimă. Pe măsură ce mă apropiam, am văzut-o pe Vivian aruncându-mi o privire ucigătoare. Indignată, își împreunase brațele pe piept. Lulu se uita mânioasă din stânga scenei, iar Dawn privea agitată, din fața mulțimii. Numai David mi-a făcut entuziasmat un semn, cu degetul mare al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zdup zilele astea. Ce să-i facem, zice Sena, cineva trebuia să se gîndească și la listele alea negre despre care am tot auzit. — îți atrag atenția că prea le iei pe toate în glumă, îl avertizează domnul Președinte puțin indignat. Mie unul nu mi-ar mai arde de rîs dacă m-aș trezi lăsat pe dinafară. Nici n-ar fi așa de rău, zice Sena, ce-ați spune dacă Piticul s-ar reîntoarce peste o zi, două cu surle și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e un laș. N-a avut curaj să o facă el însuși, așa că a trimis un trepăduș. Și, pentru numele lui Dumnezeu, chiar crezi că aș lăsa-o pe Martha să afle de ce sunt în stare? Ucigașa torționară era sincer indignată că o desconsider ca mamă. Mai devreme sau mai târziu tot o să afle. Și știu că a fost aici în seara aia. I-a văzut pe Georgie și Betty plecând împreună. — După o oră sau cam așa ceva Martha a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce nu făcu decât să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se În picioare. Simțea nevoia imperioasă de a sări peste scaunele din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se bucură sincer să Își vadă fiica instalată În apartament. În sfârșit, are un aliat, un compatriot și un membru al familiei, care să o ajute În administrarea crizei. De exemplu, Peggy o susține necondiționat În atitudinea față de Theodora Bosanquet, indignată să audă că secretara a corespondat regulat cu Edith Wharton. — Felul În care s-au comportat femeia aceea și soțul ei Înainte de a divorța a fost un afront la adresa societății civilizate, spune Peggy cu mânie. Și mai ales aventura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca nu cumva să rateze următoarea replică. —Scuză-mă! Alison a luat atitudine, punându-și indignată mâinile în șolduri. —Cum îți permiți să mă numești așa în fața familiei și prietenilor mei? Nici măcar nu mă cunoști. Buzele Sofiei s-au strâmbat într-un rânjet, apoi femeia și-a fluturat unul dintre brațele subțiri și bronzate într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
castronul cu lăptuci din care nu mâncase decât jumătate. L-a tuns pe James. Preț de câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. —Asta-i tot? a zis într-un final Susan, verbalizând ceea ce toate gândeau în secret. —Poftim? Indignată, Julia și-a dus o mână la piept. Soțul meu are un păr care-l face pe Orville the Duck să semene cu Orlando Bloom, iar tu mă întrebi dacă asta e tot? Susan a strâmbat din nas. —Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noi, știi. Care noi, Kate? Copiii nu te-au văzut de când ne-am Întors din Țara Galilor. Poate ar trebui să te faci prezentatoare TV: așa, cel puțin te-ar vedea o dată pe zi la televizor. Stau În ușă, urmărind nefericirea indignată a soțului meu de undeva de foarte departe. Mă gândesc cât de bine cunosc situația asta și știu exact care sunt soluțiile: fie plec la aeroport de dimineață Într-o atmosferă Înghețată și sper să se mai Încălzească până mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care făcea norii să crape sub fulgere. Ca și cum i-ar fi auzit gândul, Veterinara se sprijini într-un cot și îl întrebă indignată: — De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci cineva le bătu cu sfială la ușa de la intrare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai trebuie să-i spuneți decât următoarele: Sire, cele mai frumoase nebunii sunt cele scurte. Aș vrea să-i mulțumesc Majestății Voastre pentru gândurile la care m-a Îndemnat. Nu mă mai gândesc la ceea ce v-am rugat”. Dar Domnișoara, indignată, exasperată, i-a vorbit regelui, Însă În cu totul alt sens și cu cât tact, cu cât gust și hotărâre! (a se vedea volumul VI, pagina 24). Regele nu i-a spus decât un lucru: „Nu mă opun nici voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată.): Trei oameni! BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu se poate în felul ăsta, nu te supăra... Ce-i mult nu-i bun... Gata... (Se întoarce spre locul său, face câțiva pași, dar se oprește la jumătatea drumului; către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-am explicat cu calm și Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
maximum și când cada se umplu cu o spumă roz, parfumată se strecură înăuntru oftând de plăcere. Pe marginea de faianță își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
socotiți desigur, la ex-ministrul culturii, datorită căruia s-a dovedit încă o dată cât este de util să analizăm ideile adversarului cu scopul de a descoperi ceea ce poate fi de folos ideilor noastre. Ministrul apărării și cel de interne schimbară priviri indignate, numai asta le mai lipsea, să fie nevoiți să audă laude la adresa inteligenței unui trădător renegat. Ministrul de interne mâzgăli în grabă câteva cuvinte pe o hârtie pe care o trecu celuilalt, Flerul meu nu mă înșela, îi bănuiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că a văzut o femeie targuí înfricoșată, în nici o, împrejurare. Dacă știi unde e, de ce ai venit? — Să vă protejez... Va trebui să veniți cu noi, pentru că soțul tău a devenit un criminal periculos și autoritățile se tem că mulțimea, indignată, o să vă atace. Laila fu cât pe ce să izbucnească în râs în fața nerușinării individului și arătă cu un gest în jurul său. — Mulțimea? repetă. Care mulțime? Nu există nici un suflet împrejur pe o distanță de două zile de mers. Malik-el-Haideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te omoare pe Întuneric, mai spuse vocea, Înainte să se deschidă ușa. Era Hilfe. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit nevinovat, pînă la proba contrarie. SÎnt gata să vă spun tot ce-mi amintesc În legătură cu asasinatul acela, dar să știți că nu sînt un asasin. Omulețul zîmbi și, după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela cu șoricuțul. - Care șoricuț? Ai visat tu șoricuț. Auzi, șoricuț! se miră ea cu milă. - Știu basme în varsuri. - În versuri, corectă Cristina cu importanță. Auzi, varsuri? Pț! Indignată, fetița își continua interogatoriul. - Dar „Vreau să fiu sportiv” ai citit? - I-ha, da’ voi nu citiți nimic. La teatrul de păpuși ați fost? - Nu, recunoscu copilul. Din ce în ce mai plină de dispreț, domnișoara Cristina nul slăbi. - Da’ la film te-ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe pânză de cine știe ce fiică răsfățată de grangure ca să-și treacă timpul între două petreceri în aer liber. Totuși fotografiile pictoriței erau drăguțe. Sunt sigură că a trecut cu brio testul vizionării personale. — Întâmplător, Hermione e foarte talentată, spuse Roddy indignat. Și da, e adevărat că l-am cunoscut pe fratele ei la Trinity, dar nu toți cei pe care îi reprezint provin din aceeași categorie socială sau trebuie să-mi fie prezentați personal. Să știi că mă duc pe la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]