670 matches
-
Thor și la care savanții nu zic nici pâs. Nebunilor pașnici să le lăsăm măcar hârtia și Apa cea Mare - altfel, ne aude posteritatea (sau trecutul) și ne facem de râs: ce se întâmpla în ’69 - se va întreba ea, indignată cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau spaniole, consemna în jurnal „mirarea straniu indignată a lui Virgil Ierunca că am dispărut atâta timp din Paris fără să dau semn de viață“; este anul premergător căsătoriei lor, care va avea loc pe 3 mai 1952. Primul volum din corespondența EBL cu fiica ei se va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu poți să pleci așa! E împotriva legii! Trebuie să mă iei. A zis și primarul! — Primarul n-a zis nimic de nici un dulăpior de cocktail. Își dă ochii peste cap și pornește motorul. — Dar cum o să ajung acasă? țip indignată. Stai! Vino înapoi! Însă taxiul e deja departe, iar eu rămân pe trotuar, întrebându-mă ce să fac. Așa. Caută altă soluție. Poate reușesc să îl duc acasă singură. Nu e chiar așa departe. Îmi întind brațele cât pot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de drumeție? spune Luke cu blândețe. Tot bagajul tău trebuie să intre într-un rucsac. Pe care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am întâlni o groază de oameni interesanți... — Eu cunosc deja o groază de oameni interesanți. Da, știi bancheri și oameni de la PR! Cunoști vreun țăran din Bolivia? Vreun homeless? — Nu cred, spune Luke. Ce, tu cunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tranșezi situația asta cât de curând, da? spune brusc. Sper că n-ai de gând să-ți îngropi capul în nisip și să-ți închipui că problema nu există! — Pe cuvântul meu! N-aș face în viața mea așa ceva! spun indignată. — Lasă că te cunosc eu foarte bine! exclamă Suze. Bex, te cunosc ca pe propriul meu buzunar! Nu-ți mai amintești când îți aruncai la ghenă toate extrasele de cont, în speranța că vreun străin le va găsi și îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spuneți că sunt neglijent? Spun că trebuie să înveți să-ți duci un proiect până la capăt, trecând prin toate etapele. Christina îi zâmbește cu căldură. După aceea, mai vedem. — Dar pot să-mi duc un proiect până la capăt! sare Danny indignat. Ăsta e unul din punctele mele forte! E unul din... Altfel, cum ar fi acceptat Becky să-i fac eu rochia de mireasă? Mă ia repede de mână, de parcă tocmai ne-am pregăti să cântăm un duet. Cum mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
băiatul? zice moașa. Ar trebui să-ți asculți prietena, îmi spune. Pare să știe despre ce vorbește. Prietenii știu întotdeauna când facem o alegere greșită! e de acord o femeie în halat roz. — El nu e o alegere greșită! răspund indignată. Te rog, Suze! Calmează-te! Du-te cu sora! Ia niște pastile! — Atunci sună, îmi răspunde și chipul i se contorsionează din nou. Și mă duc. Ridică privirea spre mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui vitregă, Annabel - acum multe luni, când am avut discuția aia. În timp ce ne luam la revedere, mi-a zis: „Oricât de greu ar fi de crezut, Luke are nevoie de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel a clătinat din cap. Nu înțelegi. Tânjește după Elinor de când era mic. Și dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână la tine! — Prada nou-nouți? Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă lui nu-i mai trebuie... — Ba-i trebuie. O să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
explic. S-ar putea să mai dăm peste câte ceva care să ne placă în drumul nostru. Turiștii trebuie să sprijine cât pot economiile țărilor prin care trec... Mă opresc în clipa în care Luke începe să râdă zgomotos. — Ce? zic indignată. Așa e! — Știu. Luke se șterge la ochi. Știu. Becky Bloomwood, te iubesc. — Acum sunt Becky Brandon, ai uitat? răspund, uitându-mă la verigheta cea nouă, extrem de frumoasă. Doamna Rebecca Brandon. Însă Luke scutură din cap. Există o singură Rebecca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de superioritate. Aceste manifestări nasc însă nu numai admirație, ci și ostilitate. Dincolo de alura și gesturile de o anume clasicitate pe care le etala public, Mihai Drăgan era un om greu de mulțumit. Mai tot timpul - frămîntat, hortativ, precipitat, susceptibil, indignat, virulent, revoltat. Se aprindea repede, se zbătea pentru orice, punea suflet în toate. Flacăra lui creștea sau scădea în mod imprevizibil. Lua hotărîri aprige, se angaja la cutare lucru, dar dacă nu-i ieșea ceva la socoteală, se răzgîndea ori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
delegației pentru eliberarea Palestinei (!!?), ceea ce îi permite să pătrundă în locurile cele mai bine păzite, unde se discută secrete mari. Cînd cineva da pe fata asemenea împrejurări și cere explicații, purtătorul de cuvînt al Președenției (Traian Chebeleu, n.n) reacționează indignat și consternat, afirmind în gura mare că nici un cetățean arab nu a lucrat vreodată în structurile din apropierea șefului statului. Președinția este, evident, preocupată să dezmintă dar nu întreprinde nimic spre a vedea cum se face că legitimații și documente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care ț)ia un fel de turț) dulce plat) În form) de roat), Îmbibat) cu miere, se arăt) indignat. Treaba lui este s) vând) pr)jituri, nu s) dea informații despre str)zi. Într)m sub o arcad), unde un individ, Îmbr)cât cu un pulover pe gât, care schimbă valut), ne spune s) ne Întoarcem și s) o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În legătură cu ce ar trebui să fie o operă. Ei știu dinainte cum trebuie să fie prezentate Rigoletto sau Faust, la fel cum fiecare Își are opinia sa despre Wagner. Dar și la teatru sunt critici care vin cu idei prefabricate, indignați dacă nu-și văd Cehov-ul „lor“ sau pe Shakespeare „așa cum se joacă la Stratford“ (dacă sunt din tabăra conservatoare), sau descompus și postmodernist, „cum e moda În Germania“ (dacă sunt adepți ai clanului avangardei dure). Dar un critic poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar, cum să spun, ai și tu partea ta de vină. Maria indignată, sare din loc: Eu?! Eu sunt de vină?! E culmea! Eu sunt de vină! El o face... și tot eu sunt de vină! Țamblac caută s-o dreagă mai diplomatic: Nu... nu că tu ești de vină. M-am exprimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi s-ar fi tras palme. Doamna aceea părea atât de convinsă de ceea ce spunea încât n-am fost în stare să-i explic nimic. De altfel, nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat. Ce se întâmplase, de fapt? Tatăl fetei, soțul aprigei cucoane care mă făcuse de două parale, era - după cum reieșise din chiar rechizitoriul ei -, medic, avusese un cabinet particular (sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia cutăruia...”. Nu, nu socotea normal un asemenea lucru, firește. A rămas, la rându-i, consternat. Nu știa. Cu toții eram indignați. Desigur, presiunea redacției spontan și compact solidarizate a jucat un rol important în bătălia pentru pagina întâi care s-a desfășurat de-a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această împrejurare colegilor din conducerea revistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă întreb... Străduindu-mă neîncetat să judec drept și să rămân lucid - în toate împrejurările. Pe la începutul anilor ’70, trecând prin București și vizitându-ne, Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dânsul, bucuros că, până la urmă, nu au fost cine știe ce pagube. Dar, deși i-am explicat, repetat, când cu binișorul, când mai puțin politicos, am reușit să-l fac să se supere el pe mine: "Măi omule, mi-a spus el indignat, dacă era borcanul pe jumătate gol, cine să-l umple? Să-l las gol?". Și, protestând, m-a părăsit, nemulțumit, țipând că eu nu mă pricep. "Ce, era să-l las gol?" " La urma urmei, mi-am spus, omul are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ziar» orășenesc, care ar fi trebuit să-i demoleze castelul de admirație și să-i șteargă alura de sfințișor a acelui preoțel șmecheraș. Articolul a provocat dezbateri. Vreun oarecare rânjea aprobând, dar cea mai mare parte a veronezilor a reacționat indignată. Mulți au mers la don Calabria pentru a-și exprima părerea de rău. Persoane cu autoritate îl îndemnau să facă denunț pentru defăimare. Dar don Calabria, deși amărât, a vrut să reflecteze cu calm. S-a informat cine era autorul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
indignare. Ideea că delegatul de la S.N. urma să aibă un succes și să primească și mai multe semne de favoare din partea lui Mussolini, contribuia mult la aceste proteste vehemente de patriotism dezlănțuit. Dar pentru ochii lumii, acest cor de voci indignate arăta că delegatul de la Geneva nu avea simțul onoarei italiene, că a avea un succes procedural și avocățesc în harababura de acte și vorbărie de la S.N. nu mai corespundea cu situația reală, iar Italia trebuia să-și afirme drepturile sale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu cîțiva ani, ieșeam împreună dintr-un restaurant românesc din Tel Aviv. Știindu-se în țară străină, nea Bubu avea comentarii spumoase de făcut asupra doamnelor între două vîrste care treceau pe stradă. Nu înțelegeam de ce acestea întorceau capul destul de indignate. Ulterior, am aflat că, în cartierul Jaffo, pe ale cărui străzi ne plimbam, majoritari erau evreii veniți din România. Cariera publică plină de haz a lui Vasile Sotir s-a terminat printr-o tristețe la fel de amuzantă. Într-o dimineață, a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de performanță Universul închis de la Deva a produs nu doar performeri, ci și mame și tați de campioane. Aceștia apără sistemul, pentru că au de cîștigat de pe urma lui. Doamna Ponor, domnul Ban, doamna Leonida față cu reacțiunea. Un grup de cetățeni indignați. Reuniți la ședința cu părinții nu pentru a cotiza la fondul clasei, ci pentru a înfiera cu mînie proletară dezvăluirile Oanei Petrovschi despre grozăviile din cantonamentul de la Deva. Regimul Belu-Bitang trece prin momente dificile, așa că are nevoie de susținere. Mamele
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au intrat de curând. Din observațiile de moravuri vin mai ales bufoneria, farsa grasă, iar studiul atitudinilor sociale veșnice s-a concentrat în câteva formule fără greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale Raul Grigorașcu insultat grav de dumnezeu mami și palme cafinè central. Amenințat moarte. Viața onorul nesigure. Rugăm anchetaț urgent faptu." O metodă adiacentă este stenografierea dialogului de judecătorie (metoda
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a cerut scuze. Mohammed al VI-lea al Marocului a protestat și și-a retras ambasadorul de la vatican. Femeile musulmane purtătoare de văl scandau lozinci de genul „Papa trebuie spânzurat”. Șeful comunităților musulmane din Germania a fost pe bună dreptate indignat de faptul că Papa făcea deose birea dintre creștinism și islam pe criteriul violenței; creștinismul însuși a avut propriile violențe și convertiri forțate. Biserici creștine au fost atacate în cisiordania și în Fâșia Gaza. În final, au avut loc consultări
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]