1,115 matches
-
la alegerile europene din 2009 Sursă: Parlamentul European, Post electoral survey, EB 71.3 Așa cum observă Pierre Bréchon, creșterea progresivă a absenteismului este rezultatul mai multor factori, care nu au toți legătură cu UE: "culturile politice ale națiunilor, progresul valorilor individualiste, miza percepută a alegerilor, atitudinile față de Uniunea Europenă, evenimentele conjucturale din momentul votului"16. 6.3. Rezultate clasice ? Pe lângă chestiunea nivelului redus de participare, scrutinul din 2009 corespunde predicților modelului alegerilor naționale de ordin secundar 17. În primul rând, s-
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
revolte, ocupații militare urmate de nesfârșite bejenii), putem aprecia că lipsea până și statul. Cât despre profilul psiho-social al românilor, studiile lui D. Drăghicescu sau ale lui C. Rădulescu-Motru relevă fără putință de tăgadă totala neadaptare a acestuia la specificul individualist promovat de modelul capitalismului occidental: „individualismul românilor nu implică însă și spiritul de inițiativă în viața economică și prea puțin spiritul de independență în viața politică și socială - cele dou) însușiri prin care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene; din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în grupurile în care fiecare coechipier lucrează individual, independent și fără să fie interesat de concluziile la care au ajuns ceilalți. Frații Johnson au clasificat învățarea și au făcut referire la trei tipuri de învățare: prin cooperare, prin competiție și individualistă. * În cazul cooperării, indivizii colaborează pentru a învăța mai bine, pentru a ajunge la scopul final comun și chiar pentru a-i ajuta pe ceilalți să învețe mai bine, să atingă obiectivele stabilite inițial. * În învățarea prin competiție, indivizii fac
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
indivizii fac eforturi pentru a deveni și a arăta că sunt mai buni decât ceilalți. Se lucrează individual și fiecare încearcă să atingă primul obiective stabilite fără să conteze dacă toți participanții grupului au reușit să atingă pragul. * În învățarea individualistă, sarcinile se lucrează individual, fără relaționare cu ceilalți colegi, iar ceea ce este considerat benefic pentru o anumită persoană nu are nicio importanță pentru ceilalți. Cercetările din domeniu au ajuns la concluzia că metodele bazate pe cooperare ating rezultate mai bune
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
a făcut referire la bariere de limbaj, bariere de mediu și bariere de concepție. Edouard Limbos a identificat patru tipuri de obstacole care intervin în comunicare: bariere cauzate de contextul sociocultural bariere cauzate de frica endemică bariere cauzate de atitudinile individualiste bariere referitoare la relațiile individ grup. Sidney Shore a grupat problemele care intervin în comunicare în: blocaje de ordin emoțional blocaje de ordin cultural blocaje de ordin perceptiv. Indiferent de modul în care sunt grupate, aceste bariere perturbă comunicarea și
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
matematică se pot identifica câteva blocaje de comunicare atât la elevii care au tipuri de inteligență care operează greu cu noțiuni abstracte, calcule, simboluri cât și la cei care dețin inteligența logico-matematică. La primii pot interveni barierele cauzate de atitudinile individualiste: se instalează sentimentul de incompetență, de inferioritate ceea ce conduce la lipsa de interes a receptorului față de mesaj. Refuzul de a colabora este o altă manifestare a acestui tip de barieră care conduce la o pasivitate excesivă și neimplicare în diverse
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
îngăduitoare și umilă cu care se apropie de familie și de prieteni și mai ales iubirea, în sfârșit, tolerantă, față de bărbatul ei sunt semnele unei conștiințe superioare a vieții. Persida a înțeles o bună vreme căsnicia ca mod de viață individualist. În cadrul ei, legătura dintre soți era o formă de supunere: supui ori ești supus. De aceea femeia părea să nimicească posibilitatea de relație personală ce presupune asumarea și acceptarea celuilalt prin părăsirea voii proprii. Nu e vorba de o iubire
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și greutăți erau rămășițe ale Evului Mediu, o supraviețuire a vremurilor feudale..., astfel încît, din mai multe puncte de vedere, Franța monarhică era un fel de Europă în miniatură: provinciile erau tot atîtea state distincte [...]. În multe asemenea colectivități spiritul individualist era foarte puternic. Strîns legate de obiceiurile și de privilegiile locale, multe țineau să-și conserve autonomia, să alcătuiască un stat mic în statul cel mare. E de la sine înțeles că Revoluția franceză, celebrată nu ca o ruptură, ci ca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poate adăuga: valorizează doar prezentul, adeptul lui fun morality și al senzualismului, nu crede în morala economisirii sau în răbdarea fericită, trăiește într-o "cultură a nerăbdării și a satisfacerii imediate a dorințelor". (Lipovetsky, 2007, p. 95) Turbo consumatorul este individualist, egocentric, hedonist, doritor de experiențe noi, dar fără implicare și angajamente. Cealaltă latură a individului turboconsumator este descrisă de Zygmunt Bauman, care îl arată pe acesta disperat să găsească un exemplu, pentru a se descurca cu propriile nefericiri, generate de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete și pozitive a viitorului. Erau preamărite simțul individualității, răceala individualistă, nicidecum cinică sau indiferentă, ci radicală și coerentă în a susține revolta intelighenției împotriva puterii și culturii dominante. Decisivă pentru pregătirea și răspândirea nihilismului au fost opera lui Turgheniev, care a pus conceptul în circulație, și activitatea unui grup de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
celebrei distincții introduse de el dintre "comunitate" (Gemeinschaft) și "societate" (Gesselschaft) Tönnies renunță la pasiunea sa din tinerețe și proclamă sus și tare motivele viscerale pentru care trebuia să se opună de urgență nihilismului nietzschean: acestea erau în principal imoralismul individualist și concepția elitară și antidemocratică la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
discriminare externă 55. Culturalismul a fost acuzat adesea ca este localist și internalist, fiind incapabil să explice anumite manifestări sociale și culturale globale. O soluție pentru ieșirea din impas ne-o poate da opera sociologului francez, Émile Durkheim. Combătând tezele individualiste, pe care le respingea pe fondul psihologismului lor, Durkheim susținea prioritatea societății față de individ. Mai ales în Formele elementare ale vieții religioase, dar încă de la apariția lucrării Despre sinucidere (1897), el elaborase o teorie a "conștiinței colective" ca formă a
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
față de natură, de dominare a naturii, de armonie cu natura; * Timpul valorile primare se bazează pe: trecut/tradiție, prezent/bucurie, viitor/ posteritate/amânarea gratificării; * Activitatea fiind/devenind/dezvoltarea interioară sau făcând/luptând/hărnicie * Relațiile sociale ierarhice, colaterale/colective-de egalitate sau individualiste 142. De reținut sunt studiile conduse de aceștia pentru cunoașterea valorilor societății americane și pentru explicarea orientărilor valorice ale acesteia: "americanii prețuiesc (sau consideră o valoare, n.ns.) efortul individual și recompensa datorită credinței lor fundamentale în moștenirea bunătății naturii
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
față de natură, de dominare a naturii, de armonie cu natura; * timpul valorile primare se bazează pe: trecut/tradiție, prezent/bucurie, viitor/ posteritate/amânarea gratificării; * activitatea fiind/devenind/dezvoltarea interioară sau făcând/luptând/hărnicie; * relațiile sociale ierarhice, colaterale/colective-de egalitate sau individualiste 228. De reținut sunt studiile conduse de aceștia pentru cunoașterea valorilor societății americane și pentru explicarea orientărilor valorice ale acesteia: "americanii prețuiesc (sau consideră o valoare, n.ns.) efortul individual și recompensa datorită credinței lor fundamentale în moștenirea bunătății naturii
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
lărgirea publicului prin școlarizarea în creștere, dezvoltarea presei și a criticii) în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în secolul al XIX-lea, apar noile valori în aria reprezentării literare: a) o concepție individualistă, "burgheză", a subiectului, reprezentată de noțiunea de "geniu" (a se vedea Enciclopediștii și în special Diderot și d'Alembert), cît și prin diferitele atribute figurative ("temperament", "caracter", "spirit deosebit") spune P. Larousse în articolul citat anterior 4. b) consacrarea imaginației
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă cel mai bine această reorientare individualistă și novatoare. Formele literare precedente reflectaseră tendința generală a curentelor lor care confereau conformității uzajului tradițional valoare de adevăr: subiectul (plot) poeziilor epice clasice și ale Renașterii, de exemplu, se baza pe trecutul istoric sau pe poveste, iar stilul autorului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
neevitat sunt lăsate să fie rezolvate de individ în sistemul reglator al pieței. Implicațiile pot fi radical inechitabile: chiar la nivelul observabil unde se exprimă alegerea parentală, combinând libera înscriere cu politicile de raționalizare a locurilor școlare, într-o cultură individualistă și anticomunitară, familiile sărace (sau cu mai puțin noroc, în termenii adoptați de criteriile de selecție a elevilor) sunt în mod necesar lipsite de succes în exprimarea alegerii iar copiii lor forțați să se înscrie la altă școală decât cea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de suferință? Așa s-ar părea, dacă romanul lovinescian s-ar fi scris până la sfârșit în nota teatral-ludică207 din primele cinci capitole, și dacă etosul colectiv, impus autoritar (prin discursurile persuasive ale "Maestrului"), ar fi anihilat orice tentativă de erezie individualistă. Or, după scena de la cazino, prozatorul revine la vechile sale deprinderi și ni-l înfățișează pe Andrei în postura deja bine cunoscută a insului meditativ și solitar, hamletizând în fața oglinzii. De aici încolo, secvențele propriu-zis teatrale vor fi întrerupte, ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mecanica abisală a inconștientului, cu stările de transă hipnotică, de reverie și vis)212. Îndrăgostit fără voie, Andrei se trezește brusc din visare și ia apărarea femeii iubite (în Lulù ajunsese să adore "sexul întreg") de pe poziția unei concepții radical individualiste, care stipulează dreptul fiecăruia la liberă afirmare. "Nu cred în psihologia sexelor după cum nu cred în psihologia popoarelor", intervine el în dezbatere, pentru a conchide, în spiritul cel mai liberal-raționalist cu putință: "Răutatea n-are sex. Nu există om, ci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei, ci și spiritul relativizant al sofiștilor, raționalitatea aceea sceptică, individualistă, care dizolvă credința în zei și în mituri. Vezi Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere și note de Mircea Ivănescu, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul romanului lovinescian "își are sursa în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
absenței Lui. “Moartea lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
celor doi, au căpătat deja un statut remarcabil în analiza sociologică, în general, și în cea a organizațiilor, în special. Originalitatea acestei teorii stă într-o opțiune metodologica fermă. Spre deosebire de alti sociologi care preferă fie paradima determinista, fie pe cea individualista, în analiza vieții sociale, autorii menționați pleacă de la ideea că realitatea socială, în general, și cea organizațională, în particular, sunt prea complexe, pentru a putea fi explicate exclusiv printr-una dintre paradigme. Astfel, în locul unei scheme teoretice rigide, care să
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cocaïne et haschich dans les repré-sentations des jeunes et des adolescents", A 5-a Conferință internațională despre reprezentările sociale, Montreal, UQAM/CIRADE, LEPS-MSH (30 august-2 septembrie, 2000). Elementele care saturează fiecare factor au fost grupate în trei indici (depresiv, impulsiv, individualist), incluși ca variabile dependente într-o analiză a variației la un factor independent (corespunzînd tipului de drog studiat). Datele indică faptul că atribuirea impulsivității domină fiecare reprezentare a consumatorului de droguri. Aceasta este mai consistentă cînd este vorba de ecstasy
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
id., p. 68). Acest fenomen este legat în primul rand, de avântul tehnicilor și tehnologiilor după al doilea război mondial, dar este determinat și de avântul capitalismului liberal prin care a fost eliminată posibila impunere a alternativei comuniste în Occidentul individualist. Viziunea postmodernă are aici caracteristicile renunțării la ideea de "fir narativ" atotcuprinzător în care trecutul este bine definit și viitorul este predictibil. "Teza postmodernistă vizează [...] schimbările dramatice ale structurilor societății moderne târzii, deja consacrate, schimbări ce se distanțează în mod
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
modernitatea devine reflexivă, la nivel meta-teoretic, de interpretare a fenomenelor aflate în desfășurare liberă și incontrolabilă. Instanțe constitutive ale modernității și schimbării asociate Stadii ale modernității. Instanțe consti tutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu social Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții (actorii) în societate Societatea bazată pe asemănarea agenților
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]