878 matches
-
ana, Elena Badea Deutsche Welle comentează indulgența de care se bucură Gigi Becali în ochi opiniei publice, apreciind că acest caz al latifundiarului din Pipera "este exemplul cel mai vizibil al unei guvernabilități limitate", unde statul cu administrația și cu justiția sa se ciocnesc de opoziția implicită
DW: Cazul Becali, expresia unei alte justiţii decât cea oficială by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78620_a_79945]
-
se bucură Gigi Becali în ochi opiniei publice, apreciind că acest caz al latifundiarului din Pipera "este exemplul cel mai vizibil al unei guvernabilități limitate", unde statul cu administrația și cu justiția sa se ciocnesc de opoziția implicită a cetățenilor". "Indulgența de care se bucură Gheorghe Becali în ochii opiniei publice pare a fi expresia unei vechi duplicități a societății românești, care a privilegiat mereu regulile informale", notează site-ul postului oficial german Deutsche Welle, analizând sondajul sociologului Vasile Dâncu, potrivit
DW: Cazul Becali, expresia unei alte justiţii decât cea oficială by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78620_a_79945]
-
Apreciind faptul că sociologul a publicat sondajul însoțit de "un veritabil comentariu, în care exprimă opinia că societatea fără o armătură morală puternică este sortită eșecului", DW cometează: Sociologul Vasile Dâncu are perfectă dreptate să fie nemulțumit și îngrijorat de indulgența opiniei publice. El se înșală, poate, doar atunci când afirmă că românii se exprimă pur și simplu împotriva justiției, pierzând din vedere că se operează adesea cu două tipuri de justiție, una a statului și una, spontană, a societății. Și că
DW: Cazul Becali, expresia unei alte justiţii decât cea oficială by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78620_a_79945]
-
ești, cît de cît, gentil, făcu Durtal, pe un ton insinuant, ca să-l flateze; în plus, îți povestesc de multă vreme ceea ce trec, alții, sub tăcere; tu ești canalul de scurgere al sufletului meu, tu, confesorul neatent și nelipsit de indulgență, care aprobă vag, fără surprindere, păcatele sufletești mărturisite, cu scopul de-a te ușura de ele, fără să te coste mare lucru! În fond, e chiar rațiunea de-a fi, aceasta, ești exutoriul spiritual al unuia ca mine, singuratic și
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
ci pentru că sunt de bună calitate și durează mai mult. De ce să îl umilească în halul ăsta și să mă determine să merg să îi cumpăr haine de la tarabele de pe stradă?” Nu toți prizonierii au însă parte de o asemenea indulgență. Închisoarea din față, o fostă fortăreață construită de familia Bourbon care a condus în trecut Sicilia, este suprapopulată, având 700 de prizonieri înghesuiți în celule construite să adăpostească maxim 500 de persoane. Spre deosebire de mafioții cei bogați, cărora le-a fost
Capii mafiei, opriţi să mai poarte haine de firmă la închisoare () [Corola-journal/Journalistic/60026_a_61351]
-
tocmai a împlinit șaizeci și opt de ani să fie găsit potrivit - de către un regim care a făcut atâta caz de tineri și tinerețe - ideal pentru a administra una din marile instituții culturale ale României! Dl. Săraru beneficiază, probabil, de "indulgențele papale" pe care Florin Călinescu le acordă cu o încăpățânare, admirabilă în felul ei, "foștilor". Declarând ritos că pe domnia sa nu-l mai interesează ce-a făcut cutare sau cutare demnitar în vremea comunismului, popularul moderator construiește o judecată pe cât
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
mărturisește poetul - s-a simțit și se va simți totdeauna mai bine la Slobozia decât la Londra?... De ce, vă întreb, în pragul iernii ce se apropie. Și când, cel mai nimerit ar fi să șoptim împreună cu autorul Democrației naturii, această Indulgență de iarnă: Ferește-mă Domne de cei ce-mi vor binele./.../ de dictatorii încurcați în strunele harfei de cei supărați pe propriile lor popoare acum când vine iarna și n-avem nici ziduri înalte nici gâște pe Capitoliu doar mari
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
reușit să-și aducă firescul omagiu compozitorului și concitadinului său, în ciuda numeroaselor anacronisme pe care le recunoaște în capitolul „Note". Ficțiunea își avea dreptul deplin de a-l captiva pe cititor, ceea ce îl determină pe autor să ceară în numele acestuia indulgența istoricilor și biografilor lui Vivaldi, îmbu-nându-i printr-o amoroasă, succintă și selectivă bibliografie și discografie.
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
cărui ritualuri nu-și mai pot exercita puterea asupra nimănui. Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
scopul este reliefarea evoluțiilor stilistice care însoțesc fiecare nuanțare. Lovinescu făcea mai ales revizuiri stilistice - Negoițescu urmărește schimbarea unor fraze a unor cuvinte, fiecare dintre acestea trădând o nouă perspectivă asupra discursului critic. Înlocuirea unor cuvinte precum e "ostil" și "indulgență" cu "potrivnic" și, respectiv, "îngăduință", ascunde o intenție clară a criticului, mărturisită de acesta în Memorii: "Faza de dinainte de război se caracterizează prin tendința spre purism,(...) ocolirea sistematică a neologismului până la înlocuirea lui prin perifrază". Obsesia principală a cărții lui
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la urmă, un fel chiar agreabil de-a păcăli plictisul (și ce se vor mai plictisi, de prin '80 încolo, scriitorii...). Așa că lumea Letiției, răbdată cu o greu de înțeles, acum, indulgență de tinerețe (gen un loc tot se găsește, pentru fiecare...) nu e nici întunecată, nici sufocantă. Din ea pleacă (spre ce? spre unde?), la braț cu Petru Arcan, petrecută de privirile știutoare ale ,suratelor". Încă una intrată pe făgaș...
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Defectele sau sentimentele care definesc un om depind în mare măsură de grimasele care agitau figurile celor din preajmă pe când era copil. Nu simțea nevoia de a-i micșora pe oameni. Dimpotrivă, după cum am mai spus-o, era plin de indulgență, deși, de fapt, prefera să n-aibă ocazia să și o manifeste. Nu-i plăcea să comenteze defectele altora. În cel mai rău caz, putea expedia o discuție despre cineva printr-un succint "nu-i genul meu". Dacă totuși, încolțit
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
importantă problemă de mentalitate a intelectualului român. Dacă privim publicistica intelectuală de sfîrșit de mileniu, vom vedea că, fără excepție, bingo-ul este privit ca un blestem național; iată o delimitare a intelectualului extrem de simplistă. Dimpotrivă, Noica privea fenomenul cu multă indulgență, el nesimțind nevoia unei desprinderi drastice de masa bingomanilor. Acest lucru dovedește încă o dată că elita zilelor noastre suferă de o criză identitară și de o crispare legitimantă, stări de care Noica se dovedește a fi atât de departe. Știința
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Născut în 1483 în landul Turingia, s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al Ordinului augustinian. Doctor în teologie și profesor de științe biblice la Universitatea din Wittemberg, a intrat în conflict cu Biserica Romană, deoarece era împotriva practicii vânzării indulgențelor (prin care se colectau bani pentru construirea Bazilicii Sfântul Petru din Vatican). Prin cele 95 de teze afișate pe ușile bisericii castelului din Wittemberg, a promovat mântuirea prin credință și autoritatea exclusivă a textelor biblice. ANDRE BRETON În 1896 s-
Agenda2006-07-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284756_a_286085]
-
preferat, de la mare distanță, Dostoievski. Sau Kafka. Totuși, de câte ori se ivește ocazia, mai ales pe spații mici, autorul Jurnalului revine la iubirile dintâi. Un tratament aparte îi e rezervat lui Mihail Sebastian, ale cărui Femei Mircea Cărtărescu le citește fără indulgență, dar, cumva, cu omenie. Simte că i-ar putea fi prieten omului acestuia. Îi plac mult însemnările lui Sebastian despre instituția criticii literare, pe care le transcrie și le comentează: „Ca limbaj intelectual, Camil și Sebastian (și foarte puțini alții
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
său Frica de diferență evidențiază cu sagacitate sursele separatismului basarabean de azi, efectele înstrăinării de România, dislocarea identității naționale, adoptarea modelului rusesc de comportament. Diagnosticul este foarte sever: ,sub ocupație rusească, moldoveanul nu a dorit respectul, el a râvnit mereu indulgența celuilalt" (p. 352), fapt ce i-a afectat pe termen lung demnitatea, considerată mai puțin rentabilă decât ,echilibristica adaptării" (p. 353). Există însă o speranță, pe care Vitalie Ciobanu o formulează foarte clar: ,intelectualul basarabean își poate învinge handicapul marginalității
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
ajunge autorul. Nu deguști atrocitatea, ci reacția autorului la ea. Anormalul trece în planul doi cu ieșirea în față a limbii de care face uz Pavlovici. Caporalul agramat care rupe la propriu urechea unui general nu inspiră repulsie, ci doar indulgența zîmbitoare cuvenită unui troglodit, la fel cum deținutul mîncînd broaște vii e privit cu înțelegerea dată de foamea pe care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
forță, și Anerkennungstheorie, justificarea prin recunoaștere. Le vom examina pe rând și apoi le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
să găsească pentru ea un loc de mijloc. Pe de o parte afirmă necesitatea ei, ineluctabilă: Forma cea mai insuportabilă de Stat este lipsa Statului" (Ihering), iar pe de alta stabilește exigența ca Statul însuși să se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
pus mâna pe prada luată de la consuli, când te-ai îngrășat cu șapte milioane de sesterți, când ai strălucit în demnitatea sacerdotală, în timp ce prăvăleai în aceiași catastrofă copii nevinovați, bătrâni iluștri, femei remarcabile..." Acuzatorul, senatorul Curtius Montanus, este dispus la indulgență pentru cei care au făcut acte de delațiune pentru a scăpa de pericole, dar nu-i acceptă în niciun fel pe cei care au făcut-o din patima privilegiilor. Curtius Montanus își încheie discursul cu avertismentul: Păstrați-l senatori și
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
dar m-a refuzat. Mai mult, majoritatea celor care au citit cartea s-au oprit la capitolul informatorilor, fără să se intereseze cine și de ce au format toată această rețea pe care s-a construit piramida puterii. Sînt privit cu indulgența celui care este lipsit de spiritul realității și mi se spune deseori: "Hai! Lasă. Pe cine mai interesează informatorii? Nu știi că și în Franța a fost la fel."? Uneori mă simt ca un elefant într-o vitrină cu bibelouri
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
cititorului cu ochiul. Fapt mai rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
interogații legitime, care ar trebui să le dea multora de gândit: ,Mai mulți elevi olimpici? Bine, dar învățământul - mai ales cel obligatoriu - se adresează tuturor elevilor (...) Mai mulți elevi bine promovați? Bine, dar și așa mulți elevi promovează prin uriașa indulgență a dascălilor (...) Mai mulți elevi bine pregătiți? Dar ce se înțelege prin aceasta? (...)", conchizând pe bună dreptate: ,Cei care vehiculează în orice împrejurări ideea unui învățământ de calitate, ignoră un amănunt: că și materialul uman, atât de o parte și
Școala, o cenușăreasă? by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7799_a_9124]
-
încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie cartea aceasta nostalgia troțkismului din tinerețe, perioadă pe care o privește acum, după ce mai întîi a regretat-o, cu indulgență: „Cînd tocmai ai împlinit douăzeci de ani, cum să nu devii troțkist?". Uimește iarăși venerația sa față de oameni care au uitat că-i datorează ceva. Nu sînt puțini aceștia și printre ei se numără unele dintre numele al căror „naș
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
unui cod comportamental, un eventual umor, cât de firav) se desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]