1,875 matches
-
care s-a remarcat încă de la primul volum de versuri ca o voce distinctă în poezia tânără de azi. Autoarea așează după un desen iscusit, sintagme comune într-un nou context, dându-le valoare și strălucire pentru că le învăluie în inefabil. Toate elementele naturii concură la rotunjirea ideii sau a imaginii artistice: florile „în doină te îngână”; soarele care „în noi s-a cuibărit”,bruma care se ascunde toamna în ochii persoanei iubite, zarea albă a iernii aduc fiorul depărtării; iată
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Cuvinte dure, vehemente folosește poetul împotriva vânzătorilor de neam asupra cărora el invocă blestemul. Cele mai frecvente cuvinte sunt: ciocoiul, „tiranii/ crescuți în ritul drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post”/ Pe șarlatanii trădători de țară/ Dar îi votăm tăcuți și fără rost/ Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă în glasul
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
aflăm după direcția de zbor încotro ne-om mărită” Am citat cest fragment, deliciu de dulce limba românească, pentru poezia lui uimitoare de luminoasă și de concretă, dar mai ales pentru că în aceste rânduri prozatoarea reușește să redea admirabil acel inefabil al sufletului locului, al spiritului românesc, care pe mine mă fascinează și mă cutremura. Sunt absolut convins că numai un prozator mare putea să ivească de sub până să aceste rânduri, conținând poezia pământului românesc, inefabilul primăverii. Cine a copilărit la
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
reușește să redea admirabil acel inefabil al sufletului locului, al spiritului românesc, care pe mine mă fascinează și mă cutremura. Sunt absolut convins că numai un prozator mare putea să ivească de sub până să aceste rânduri, conținând poezia pământului românesc, inefabilul primăverii. Cine a copilărit la țară, că autorul acestor rânduri, nu poate să nu se înfioare de atâta nostalgie și dor recitind aceste rânduri. Exegeta operei doamnei Buni este pe deoparte un cronicar cu o înclinație extraordinară către detaliu și
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
coarda,/ Peste linia ei” (din poemul ”Anotimp albastru) Am redat întocmai așezarea în pagină a versurilor pentru că poeta are „știința” nașterii „câmpului poietic” din modalitatea risipirii cuvintelor pe pagină, din arhitectura subliminală a poemului. Poezia Elisabetei Iosif este o întoarcere inefabilă și curajoasă în lumea copilăriei dar și la izvoarele, marele temele dintotdeauna ale poeziei, copilăria, lumina, dragostea de mamă, chipiul mamei, căsuța copilăriei, lumina roșietică a apusurilor, frăgezimea dimineților, iubirea, frumosul, adevărul, toate fiind reînviate cu ochii puri ai copilului
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
evrei dintr-o mahala a unui târg moldovenesc din perioada interbelică. Mahalaua evreiască este și ea bine sugerată, cu moralitatea ei, cu psihologia oamenilor, cu tipurile de evrei care mai călcau pe delături. Toate acestea au un parfum de epocă inefabil, care vine desigur din frumusețea sufletească a oamenilor... Frumoasă epocă, frumoase vremuri, pline de suflet, de moralitate, de credință îți vine să spui dacă nu ai ști cât de greu le-a fost să trăiască în acele vremuri bieților oameni
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
cu vocația filozofării, a căutării neobosite a adevărului, care când coincide cu iubirea, când ia forma iluziei, a fetei morgana. Nu întâmplător dl Berthold Aberman își intitulează romanele „Deziluzii” și „Viața - O Iluzie”. Cărțile sale sunt pline de poezie, de inefabil și de înțelepciune, și au marele merit că deschid în mintea noastră un imens arc al întrebării, că deschid în mintea noastră orizonturi nebănuite, dar și că ne apropie mai mult cu un pas.. de Adevărul dureros al existenței noastre
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
la Sadoveanu , în povestirile lui de început. Este mare lucru, și numai dacă ești dăruit de Domnul cu har, reușești acest lucru, să redai spiritul românesc... Dacă m-ar ajuta Domnul eu numai spiritul românesc în toată profunzimea, căldura și inefabilul lui aș vrea să-l prind și să-l redau în cărțile mele. Datorită percepției spiritului românesc, al miresmei pământului românesc, al miresmei timpului în care trăim, mă desprind cu greu, târziu, după orele două noaptea de cartea doamnei Elena
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
psihologia experimentală și nici de psihanaliza abisală sau a profunzimilor. Încercările de a raționaliza sau conceptualiza taina vieții omenești, pe care o exprimă existența umană spirituală, de a explica prin categoriile limitate și prin intermediul metodelor și demonstrațiilor științifice taina sa inefabilă eșuează. Ea nu poate fi epuizată prin metodele obișnuite ale științei experimentale și logice, nu poate fi circumscrisă în cadrul limitat al cunoașterii științifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului omenesc reperezintă o cunoaștere aparentă și cel mult parțială. Precum
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relație pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăți”, dar care este și trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfințenia și frumusețea absolută a relației din sânul Trinității divine. Reporter: Și Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în fața televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce. Liviu Râmneanțu, tânăr necăsătorit: Căsătoria nu este o soluție împotriva singurătății
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
psihologia experimentală și nici de psihanaliza abisală sau a profunzimilor. Încercările de a raționaliza sau conceptualiza taina vieții omenești, pe care o exprimă existența umană spirituală, de a explica prin categoriile limitate și prin intermediul metodelor și demonstrațiilor științifice taina sa inefabilă eșuează. Ea nu poate fi epuizată prin metodele obișnuite ale științei experimentale și logice, nu poate fi circumscrisă în cadrul limitat al cunoașterii științifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului omenesc reperezintă o cunoaștere aparentă și cel mult parțială,, - afirmă
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
delimitând adevărul de erezie, de ceea ce este rătăcire. Dogmele nu cuprind misterul în sine, în bogăția lui, nu-l epuizează, ci sunt mai mult indicatoare, îndrumătoare spre mister, spre taina care este Dumnezeu. Iar viața duhovnicească, fiind în legătură cu Dumnezeu, este inefabilă cum Stelian Gomboș: - Ce loc are Filocalia în spiritualitatea răsăriteană, ortodoxă? Mitropolitul Serafim Joantă: - Filocalia a avut, are și va avea un loc central în viața noastră duhovnicească. Ea rezumă aspectele fundamentale duhovnicești, cu accent pe curățirea inimii, pe curățirea
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
viu. Părinții filocalici, ca de altfel întreaga spiritualitate ortodoxă, exprimă, în baza acestei distincții generale, pe de o parte incognosciblitatea ființei divine, iar pe de altă parte, posibilitatea de cunoaștere a lucrărilor Sale. În ființa Sa, Dumnezeu este incognoscibil, insondabil, inefabil. Ceea ce ajunge până la noi și cunoaștem, nu este ființa Sa, pe care, potrivit lui Dionisie Areopagitul, nu o cunosc nici măcar ierarhiile cerești, ci "bunăvoirile", "trimiterile", "lucrările", "energiile"Sale, "purcederile", "puterile"sau "manifestările"Sale.. Așadar, într-o privință, Dumnezeu și cele dumnezeiești
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
care respira compasiune și dragoste pentru oameni,pentru umilirile și bolile neîndurătoare ale acestora. Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia, ca un extract de apă vorbitoare, de o inefabilă armonie interioară.Acum , când fanteziile și iluziile plecaseră, învăluind ochii în celești și solitare frumuseți, nici acum destinul nu-i îngăduia să ajungă necondiționat până la esențe. În mijlocul lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
bunic primăvăratec, are farmec unic și e mai frumoasă decât însăși vocea lui de când era tănăr și frumos, și iubit, și înșelat... S-a căutat pe sine permanent și, spre deosebire de atât de mulți artiști, s-a găsit pe sine, prin inefabila nedesăvârșire a permanentei deveniri. Trubadurul acesta vagabond, evreu canadian, ne bântuie sufletul cu chitara, cu vocea, cu prietenii lui artiști, cu pălăria pe ochi, pe nas, pe bărbie. Îngenunchiend. Nu melodramatic, ci umilit și cufundat în mierea de penumbră a
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
bine, lecturând și admirând. Și pictorul, și eseistul te iau lângă ei, cu ei, explicându-ți, vorbind vrăjitorește, arătându-ți că omul poate fi, mai presus de toate OM. Cu înnegurări dramatice, cu sclipiri sugerate, cu puteri ascunse, cu copleșiri inefabile... O gamă largă de imagini și nuanțări imprevizibile dar adevărate, ne învăluie prin zbuciumul filtrat și dedublat cu sinceritate, de către pictorul Liviu Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa - da !- are trăiri dincolo de cunoscut, uneori e copleșit de ce nu
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
Nietzsche”...parcurs pe care poetul nu contenește să cânte ...“truveric desculț/Și de veșmintele-i largi dezbrăcat/ Alături de Homo Faber subzistă/ Cu ingeniozitatea malefică/”. Spre finalul poemului sinusoida coboară vertiginos în, iar, lirismul profund, tensiunea scade brusc, expresia devine frumoasă, inefabilă. “Totuși de undeva din apropiere Păstrez gustul de miere Al părului tău ca de înger Și-adorm la umbra mării. Și-a două, trei pâlcuri de pini.” Poetul nu propune soluții, nu dă verdicte, nu distinge metamorfoze grave ci își
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
Dumnezeu"pe altarul împărăției ceru �rilor. Din Faptele Apostolilor și din Viețile Sfinților știm că strălucirea Sfântului Ștefan, bucuria și zâmbetul fericiților mucenici, semnalează tai �nic conținutul apofatic al muceniciei lor. Sfinții văd slava lui Dumnezeu și se bucură, amplificând inefabilul experienței lor. Cei ce contemplă eu �haristie sacrificiul martiric și mucenicesc pot observa și constata că trupurile celor jertfiți pentru adevăr sunt transfigurate, iar focul și chinurile nu mai au putere asupra lor. Rezultă de aici că martirii și mucenicii
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
o creație de artă nu poate fi creată decât de Cineva având însușirile unui artist, iar operele Sale sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe” . Că frumusețea lui Dumnezeu este inefabilă și depășește prin deosebita măsură frumusețile create, a fost afirmat clar și limpede tot de Sfântul Vasile cel Mare. „Nespuse sunt peste tot și nu se pot descrie fulgerele Frumuseții dumnezeiești; n-o poate arăta cuvântul și urechea n-o
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
cumva profesorul Șerb?”. Am răspuns tot cu o întrebare, pusă automat și fără prea multă minte: „Cine întreabă?!”. Și n-am mai așteptat nici unul dintre noi răspunsul, îmbrățișând-ne. În urma noastră nu se năruise părelnic nimic ci se înălțase ceva, inefabil și de umilă compoziție etică.. Gândul meu smerit și împovărat de recunoștință, bună și dragă doamnă Invatatoare! Referință Bibliografică: Profilul livresc al dacălului meu: CORNELIA ȘANDRU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 165, Anul I, 14 iunie
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relație pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăți”, dar care este și trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfințenia și frumusețea absolută a relației din sânul Trinității divine. Reporter: Și Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în fața televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce. Liviu Râmneanțu, tânăr necăsătorit: Căsătoria nu este o soluție împotriva singurătății
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
dragoste neostoita la grecoica ce-l fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări că cele trăite în fața rămășițelor casei în care se desfășurase cândva profundă dramă a Caterinei, văduva de război. Proza te cucerește și prin felul cum autoarea captează inefabilul, cum diseca un aspect până în adâncul firii omenești. Gândul mă trimite la descrierea grecilor strămutați în orășelul din Nordul țării, trăind cu patimă balcanică dorul țării natale, exprimat și prin dans, ca în filmul „Zorba Grecul”: „Toți, față în față
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
urma dar mai ales cerul și verdele/ oriunde oricând și oricât de îngust sau gri/ ar fi orizontul”, „repetă repetă cu ochii închiși mai întâi apare verdele” În lirica poetei, dragostea ocupă un loc aparte. Dacă iubirile, pe lângă frumusețea lor inefabilă, au uneori „chiar un gust amar”, ori sunt o „povară”, Ana Urma redefinește conținutul acestui sentiment „pe maluri în ape în aer/ sevele calde sunt leac răzvrătirii/ privește și tu prin fanta subțire/ e foșnetul firav aripa la fel/ în
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
însă la timpul său. Suntem în vacanța de iarnă, trei săptămâni. Împușcăm trei iepuri dintr-o lovitură. Crăciunul, Revelionul și Boboteaza. Iisus Hristos, Bunul Dumnezeu și Sfântul Duh. Toate acestea îmi amintesc de Radu Gyr și de colindul său ceresc, inefabil și arhicunoscut. Cu toate acestea, voi reproduce, mai la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
să cuprindă într-un florilegiu creații (poezie și proză), este din „țara” Olteniei, mai précis din „orașul domniei...numit Râmnic”, cum îl numea Mircea cel Bătrân într-un hrisov la 1389. Fiindcă de aici a pornit dorul de moșie, sentiment inefabil al sufletului românesc cuprins de rapsodul popular în nemuritoarea Doină, specie literară ce se află numai la români. Antologiile tematice, publicate până acum de către Ligya Diaconescu, fac ca autoarea să marcheze un câștig de luciditate în abordarea unor aspecte sensibile
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]