684 matches
-
în valea Bistriței Aurii. Odată ocupată Cârlibaba, rușii își trimeseseră patrulele până la Ciocănești. Coborând din Prislop, trupele poloneze s-au dispus pentru a forma o linie de bătălie, în 4 coloane: Cavaleriștii, au fost destinați să lupte pe jos, ca infanteriști. Luptele, care au fost purtate în zona Cârlibabei (, "Ludwigsdorf", , ) și a cătunului Fluturica (), s-au dus în condiții climatice deosebite: viscol, temperaturi care au ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
precedați de un pluton de combatanți camuflaț cu cuverturi albe, care a deschis drumul prin zăpadă. Protecția unităților de artilerie a fost asigurată de un escadron de cavaleriști, în timp ce un al doilea escadron a asigurat momentul crucial de ascensiune de către infanteriști, a măgurii. Ascensiunea grupului de atac a durat 5 ore și s-a făcut prin peste 2 m de zăpadă, printr-o pădure deasă, printre copaci căzuți și râpe. În jurul orei 12 după ce a trecut de vârf neobservată, gruparea de
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză a reușit să distrugă restul tancurilor din coloană. Infanteriștii italieni au reușit să înainteze cu greu sub focul puternic al artileriei și mitralierelor franceze, ajungând în cele din urmă în spatele pozițiilor franceze, asupra cărora au deschis la rândul lor focul. În momentul în care se semna armistițiul, prima linie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Chiar și în zile noastre, în condițiile războiului asimetric, 15 talibani au reușit să distrugă sau să deterioreze grav 8 avioane Harrier în timpul atacului asupra bazei militare britanice Camp Bastion din Afganistan. Piloții britanici au fost nevoiți să lupte ca infanteriști pentru prima oară după multe decenii. Pentru a se protejeze împotriva atacurilor terestre convenționale sau neconvenționale, cei mai mulți piloți au primit și pregătire de infanterie.
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
eforturi pentru experimentarea debarcărilor, dar fără rezultate notabile. Marina a făcut progrese limitate în dezvoltarea vaselor de debarcare odată cu construirea "Pionierlandungsboot 39" (Vasul de Debaracare a Geniștilor 39), un vas autopropulsat cu pescaj redus, care putea să transporte 45 de infanteriști, două vehicule ușoare și 20 t de provizii. La sfârșitul lui septembrie 1940 fuseseră livrate doar două prototipuri Marina a început dezvoltara unui vas capabil să transporte și debarce atât unități mari de infanteriei, cât și tancuri - „Marinefährprahm” cu o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a unei divizii aeropurtate de sprijin. Zona de debarcare a fost aleasă cea dintre Rottingdean și Hythe. Marina germană a dorit să se desemneze un front cât mai îngus posibil, care ar fi fost mai ușor de apărat, în
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Turks, în special liderul lor, Tseng, și Cissnei. În timpul jocului, Zack se luptă și apoi se împrietenește cu Aerith, o tânără care are grijă de florile de lângă o biserică în ruine aflată în mahala. Se mai împrietenește cu Cloud, un infanterist de-al lui Shinra. Următorii actori au dat voce următoarelor personaje: Zack Fair și Angeal Hewley de la organizația SOLDIER sunt trimiși în Wutai pentru a susține efortul de război al Shinra. Totuși, în timpul luptei, Angeal dispare, iar Zack este însărcinat
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
ale celor de la Genesis. Precum Angeal, Zack și Sephiroth protejează sediile, Angeal se înfruntă cu Genesis, dar ambii dispar. Zack este trimis să investigheze Modeoheim, unde a fost văzut ultima dată Genesis. În drum spre Modeoheim, Zack se întâlnește cu infanteristul Shinra, Cloud, cu care se și împrietenește. Aproape de Modeoheim, Zack se luptă și reușește să-l învingă pe Genesis, care pare să se fi sinucis, aruncându-se într-un reactor. Zack călătorește până la Modeoheim unde îi găsește pe Angeal și
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
Armată a 6-a SUA nu a făcut excepție. Suportul logistic limitat a impus reduceri la folosirea muniției de artilerie și la efectivele care puteau efectiv lupta pe linia frontului. Previziunile eronate cu privire la necesarul de trupe de rezervă pentru înlocuirea infanteriștilor pe prima linie a frontului a redus capacitatea de luptă a infanteriei americane. În cazul francezilor, sistemul de înlocuire a luptătorilor din prima linie era limitată de rețeaua de unități de instruire pe care Franța fusese capabilă să o recreeze
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să își sape adăposturi în pământul înghețat, infanteriștii Diviziei a 30-a s-au retras după ce au suferit pierderi grele. După ce s-a retras pe malul vestic al râului, divizia a avut nevoie de trei zile să se reorganizeze. Pe 25 ianuarie, Regimentul al 15-lea de infanterie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
105 mm și 155 mm în timpul pregătirii de arilerie de trei ore care a deschis asaltul a două regimente de infaterie în sud, pentru traversarea Canalului Colmar. Traversarea canalului a avut loc timp de trei ore, până la miezul nopții. După ce infanteriștii au asigurat siguranța capului de pod, gerniștii au început construirea a trei poduri din elemente prefabricate cu grinzi cu zăbrele pentru traficul greu și al blindatelor. În a doua zi, podurile au fost traversate de două mari unități blindate franceze
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-a lungul defileului Kall al unui râu adânc. În zona nu puteau fi folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
al VII-lea SUA lupta cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele incomplete. În pădurea Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite și erau bine pregătiți pentru luptă. În jurnalul de front al americanilor este descrisă concis desfășurarea evenimentelor: Armata I a Corpului VII (SUA) a atacat pe 16 noiembrie 1944 cu Div[izia] I
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
musulmani din Sandžak și având ofițeri germani. Aceasta a luat parte începând din februarie 1944 la operațiuni militare împotriva cetnicilor sârbi pe teritoriul Iugoslaviei. Albanezii musulmani recrutați în această divizie au fost apoi transferati in Divizia nr. 21 SS de infanteriști albanezi de munte „Skanderbeg”. Într-o broșură destinată soldaților din divizia „Handjar”, tradus pentru bosnieci ca „Islam i Židovstvo” („Islamul și iudaismul”) Hadj Amin a menționat un pasaj din Abu Khurreira: Ziua Judecății va veni, când musulmanii vor zdrobi pe
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
materiale, oferă sub formă de donație una din proprietățile sale megieșite Tecuciului, pentru a-și construi locuințe. Alte terenuri au fost puse la dispoziția armatei, Tecuciul devenind sediul a 4 regimente: 2 de cavalerie, unul de artilerie și unul de infanteriști. Legat de prevenirea incendiilor, se construiește Foișorul de foc al orașului, cu înălțimea de 22 de metri; în aceeași idee, insistă ca tecucenii să renunțe la construcțiile din lemn pentru cele din cărămidă, mult mai puțin vulnerabile la foc. Tot
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
Misticii să poată crea, la rândul lor, ființe. Printre acestea se numără armatele Prințului Nelesquin, care cuprind un soi de broaște și de cârtițe care au doar scopul de a penetra rândurile inamicului și a instaura panica, o specie de infanteriști feroce cu o inteligență scăzută și o ferocitate ieșită din comun, precum și luptătorii albaștri durrani - trupe antrenate capabile să facă față unor războinici încercați. Alte ființe au fost create de Qiro Anturasi, unele pentru a-l sustrage pe Keles din
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
regrupeze la Donore unde a opus o dârză rezistență înainte de a se retrage. Iacobinii s-au retras în ordine, cavaleria protejând retragerea restului armatei. Erau demoralizați de ordinul de a se retrage, ceea ce însemna că au pierdut bătălia. Mulți dintre infanteriștii irlandezi au dezertat. Armata lui Iacob a părăsit orașul și s-a retras la Limerick în spatele râului Shannon unde au fost asediați fără succes. William a intrat triumfător în Dublin două zile mai târziu. După înfrângere, Iacob cu o mică
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
sale pe Amazon Orellana, după nouă luni de negocieri, a primit comanda să cucerească teritoriile pe care le-a descoperit. I s-a permis să exploreze și să înființeze așezări în Nueva Andalucia cu nu mai puțin de 200 de infanteriști, 100 de călăreți și materiale pentru a construi două ambarcațiuni fluviale. La sosirea sa pe Amazon trebuia să înființeze două orașe, unul chiar la gura râului. Comanda a fost acceptată pe 18 februarie 1544 dar pregătirile expediției au fost încetinite
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
împreună cu surorile ei. Abia la sosirea unei flote de spionaj portugheze în Sevilia creditorii lui Orellana i-au permis să pornească. Când a sosit în Sanlúcar a fost din nou reținut după ce autoritățile au descoperit un număr mai mic de infanteriști și cai precum și faptul că mare parte din membrii echipajului nu erau spanioli. Pe 11 mai 1545 Orellana, ascuns într-una din nave, a plecat pe ascuns din Sanlúcar împreună cu patru nave. Mai întâi a navigat spre Insulele Canare unde a
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
de la foi de bronz prelucrate cu ciocanul și eventual decorate, aceste jambiere sunt formate anatomic, pentru fiecare luptător: adaptate la morfologia acestuia, elasticitatea metalului menținându-le la locul lor în jurul pulpei piciorului, fără să necesite curele de fixare. Destinate protejării infanteriștilor înarmați cu arme grele, cum erau hopliții, în luptele corp la corp, cnemidele acopereau ansamblul părții inferioare din față a gambelor, de la glezne până deasupra genunchilor și completau armamentul defensiv constituit din aspis (scut), cuirasă / platoșă și cască, nelăsând astfel
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
înarmați cu sacrificiile funerare. Câteva scene de acest tip pot fi regăsite și în Italia antică. Cu toate acestea, Grecia clasică nu acordă o mare importanță abilități de a folosi arme. Formația standard a luptei este falanga, în care hopliții (infanteriști greu armați) înarmați cu lănci avansează în rânduri compacte. Lancea est o armă grea de împungere, cu o lungime de 1,8-2,8 metri, ținută în mâna dreaptă, chiar și pentru stângacii. De fapt, hopliți trebuie să țină lancea fără ca
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
și statele vasale au devenit regulate, o diplomă eliberată de Regele Vladisav al II-lea, a reafirmat condițiile în care secuii au oferit servicii militare: Când regele conduce personal armata lui spre est, împotriva Moldovei, fiecare dintre cavalerii secui și infanteriștii li se cere să fie sub arme, să se ducă înainte de Armata Regală și să aștepte pentru lupta în străinătate timp de 15 zile, pe cont propriu cheltuieli. De asemenea, pe drumul de întoarcere, ei vor merge în spatele Armatei Regale
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
și sub arme în câteva săptămâni, la dispoziția principelui. În timp ce drepturile celor trei categorii de arme au rămas neatinse, procesele sociale ale secolelor anterioare au continuat. Numărul de iobagi din cadrul societății lor a crescut continuu. Pentru a menține numărul de infanteriști din armată îi împiedică să aleagă o viață mai liniștită ca iobagi. După ce succesele militare din Ungaria împotriva Imperiului Otoman din 1680, Habsburgii și-au extins influența lor în Transilvania, de asemenea. Trupele habsburgice au preluat controlul asupra Principatului și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]