4,059 matches
-
trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza căruia se constituise Conspirația, se ajunsese cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scrisă În limba ebraică, de mâna lui Asher Ginsberg, iar după prințul Jevahov, la dictatul Necuratului), vor ieși, după atâția ani, la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește Delevski, au folosit‑o În scopuri mârșave - Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli sau Politica lui Machiavelli În secolul al nouăsprezecelea scrisă de un contemporan - este, fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gând: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mâinile lui Nilus cu o repeziciune uluitoare. „Această Întâlnire dintre două suflete afine, dintre doi fanatici, era inevitabilă“, va nota un contemporan. „Diferența dintre ei consta doar În faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spre nordvest, astfel că, în curând, căldura va deveni atât de insuportabila, încât nici păsările nu-și vor mai lua zborul la amiază, iar apele vor deveni complet nemișcate, căci nici Mara’amú nu-ndrăznește să pătrundă într-un asemenea infern. Și ce-o să facem atunci? —O sa vâslim. O să ne petrecem nopțile vâslind și zilele odihnindu-ne și te asigur că va veni un moment când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei prezenți încercară să-și imagineze cât de absurdă putea fi o mare din care să lipsească chiar și fidelii Mahi-Mahi, care îi urmau peste tot, si, pentru majoritatea, această ipoteză era de-a dreptul inacceptabilă. Crezi că acela este infernul pe care Tané l-a rezervat pentru sufletele păcătoșilor? întreba dintr-odată Vahíne Auté, care demonstrase dintotdeauna un profund interes pentru soarta sufletelor. Dacă aș crede asta, ar însemna să accept că tatăl meu și toți însoțitorii mei din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a rezervat pentru sufletele păcătoșilor? întreba dintr-odată Vahíne Auté, care demonstrase dintotdeauna un profund interes pentru soarta sufletelor. Dacă aș crede asta, ar însemna să accept că tatăl meu și toți însoțitorii mei din acea călătorie se află în infern, remarcă Miti Matái. Și nu poate fi astfel, fiindcă erau oameni buni și drepți. Atunci ce rost ar putea avea existența unui astfel de loc? întreba femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rudimentara, pe care femeile așezaseră mai multe vase cu apă și vreo zece nuci de cocos. Pe masura ce se apropia de țărm, lui Tapú Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum ar fi urmat să treacă însuși pragul infernului, nu să pună piciorul pe țărmul unei insule. Doi dintre străini intraseră și ei în apă ca să preia pluta, si de îndată ce o lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al Cincilea Cerc - locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi începuse să simtă cum i se zdruncina încrederea și, la un moment dat, ajunse chiar să creadă că era de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Erau trei acum, grozav de mulțumiți de coeziunea dintre ei, foloseau aceleași tipare, singura lor mulțumire era vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere, refuzau să rostească vreun nume, n-aveai decât să descoperi și singur, altfel n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc. Cel puțin așa i-a spus el, iar ea nu se Îndoia deloc de celebritatea lui Dante Alighieri, de puterea poeziei de a alina suferințele oamenilor fără deosebire de naționalitate. Erau vremuri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-am luat mîna de pe ei. Atîta tot". Da' uite că infernul e pavat cu intenții bune". "Roses intentions", clinchenea Liselle. "Nu roz, dragă. Roșii". Într-adevăr, tata avusese simpatii de stînga. Cît pe ce să fie dat afară din liceu "pentru colaborare la gazetele bolșevizate jidovești", cum formula directorul școlii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o rațiune; erau făcute, însă, din varii rațiuni. Dictatura hard din Institut mi-i greu s-o rememorez. Cu scaunul de director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ceea ce este acum orașul. Eram orașul-fantomă, în orașul care se ridica vertiginos. Se auzeau cântând oscilațiile de torsiune ale barelor, dirijorul de corecție șoptind odios. Am sentimentul desăvârșirii geometrice în care arhanghelul R era egal cu: genocidul se executa lent, infernul ne înghițea trecutul, tăcut și încet, nou-născuții betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând coeficientul Poisson, betonul devenea elastic, zumzăind Cu ultima suflare înghețată, ne-am unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sau, la rândul ei, e o Mamă ca Mama dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu, lumea nu are sens. Totul ar fi haos, Diavolul ar triumfa. Infernul ar triumfa și ar fi Rai; sătul de vânzoleala necontrolată fără arhetipuri și constante, Diavolul s-ar autoflagela convertindu-se la creștinism. Adică la autocunoaștere și-și va vedea răul din el pe care-l va modela, cizela, șlefui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu credeți că cineva o s-o înghită, spune Dendé. — Șase, cinci, patru, o gaură neagră, asta este, zice Roja, gîndindu-se la mintea lui Tîrnăcop, care vorbește singur, pentru că nimeni nu-l mai ascultă. — Lumea asta nu-i altceva decît un Infern, o oală sub presiune care stă să dea în clocot, se gîndește Gulie, un divertisment continuu, pe care nu vrei să-l ratezi. Asta înseamnă că ori ești frînt de oboseală, ori începi să îmbătrînești, zice Dendé, altfel n-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de ceea ce ei cred că este hermeneutică: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai amână (Grinta, Cluj-Napoca, 2006), se află într-o situație fără ieșire. Când scrie simplu, își divulgă banalitatea modului de a gândi: „Uneori gândesc așa: / decât singur într-un paradis / parcă aș prefera / un infern alături de cei / pe care îi iubesc / și mă iubesc. Dacă ar dori-o / și ei. E adevărat, / doar uneori gândesc așa.“ (Oare?) Când încearcă să ofere cititorilor ceva nemaivăzut și numaiauzit, recurge la imagini de o originalitate hazardată: „Între Crăciunul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noaptea, de lumina Lunii... În aceiași termeni este evocat comunismul însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nici o forță din lume nu te poate scoate din oribilul malaxor. Trebuie să mori musai, ca să satisfaci destinul care ți-a pregătit un preambul la purgatoriu. Un preambul care să te facă a socoti moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi avut Machiavelli și în care e întrebat, ca dorință ultimă, dacă ar vrea să meargă în rai, în cohorta săracilor inocenți sau în iad, alături de spiritele revoltate; el a răspuns că i-ar plăcea să trăiască mai curînd în infern, cu marile spirite rebele, spre a putea discuta cu ele, în eternitate, marile probleme de stat. În poziția de secretar al democrației florentine, cîștigată la 29 de ani, tînărul ambițios, cu ochi de Argus, s-a făcut repede necesar prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pare a face parte din rîndul acelor inteligențe pure, despre care se spune că sînt potrivite pentru a conduce lumea întreagă. Veți găsi, la celălalt, ticăloșia, viclenia, perfidia, trădarea și toate crimele: într-un cuvînt, un monstru pe care chiar infernul cu greu l-ar putea imagina. Dacă, citind Telemah, avem impresia că natura noastră umană se apropie de cea a îngerilor, la lectura Principelui lui Machiavelli ni se pare că oamenii se aseamănă cu demonii din infern. Cezar Borgia, duce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]