2,143 matches
-
În care agentul obține autonoma disponibilitate a bunului, astfel Încât acesta din urmă să nu mai fie În controlul direct al păgubitului. Vomită și el noțiunile Îngurgitate În săptămânile anterioare. O fabrică, o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un colț al conștiinței sale acele gânduri apăsătoare și rămase concentrat, supunându-se acelui ritual absurd și gol, un sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau zgomote scurte. Malindi, Jakarta, Samarcand - dacă erau mai lungi. Dar În noaptea asta Camilla nu spuse nimic. Aeroplanele plecară fără țintă și se pierdură - În el. Îi păru rău. Privi stelele false care traversau tavanul. Veneau de la o mașinărie infernală, cumpărată pentru a o hipnotiza și a o adormi, atunci când ea era Încă un bebeluș - dar de care Camilla nu mai voise să se despartă nici după ce crescuse. Ore În șir, roiuri de stele străluceau pe tavanul alb, răsărind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceva. Și timpul Începu să devină apăsător - asemenea secundelor care trec Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma, zâmbind, băga mâna În geantă pentru a Închide În sfârșit infernalul telefon care o ținea ancorată de viața ei, trecură pe lângă pancarta albă pe care scria: LA REVEDERE ROMA. Oh it’s such a perfect day I’m glad I spent it with you Oh such a perfect day You just
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a sărbătorit și faima sumbră Încă o mai face. Un simbol al exterminării În plină zi, ba se mai și laudă cu el, o realizare notabilă pe care circulă vapoare. Nici o exagerare nu pare suficientă pentru a descrie acest loc infernal de care ne despart 40 de kilometri - moartea aproape că era o răsplată. Un culoar din care au scos pămîntul și pe care l-au umplut cu atrocități, cu bestialități, cu Întuneric omenesc. De unde știm toate astea? În mod sigur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu una umilitoare și fără rost. Dar e un ordin cît se poate de serios, așa că nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă Îndrept spre closetul din spatele pavilionului. O oră car rahat soldățesc, după ce-l pescuiesc din fosa infernală cu un hîrdău și o cange special pregătite pentru o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce Înseamnă jumătate, deocamdată rezultatul e aproape
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu s-a mai făcut focul deloc În centrală, pentru că nu au mai avut cu ce. Maistrul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de fum a sistemului) un vid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se blochează, e inerțial, realitatea Îl ia pe nepregătite și, cînd iese din starea de euforie, se crispează. Cum e posibil? Ce se Întîmplă? Atît de simplu? Atît de repede? Am scăpat așa ușor de Ceaușescu, de tot aparatul lui infernal și dement? SÎntem liberi? SÎNTEM LIBERI? Cum o să arate lucrurile de acum Înainte? Ce contează, sîntem liberi... liberi... Pur și simplu, Ceaușescu nu mai există. Părul de pe Întreg corpul pare viu, trăiri În pragul nebuniei, această ușurare care ne umple
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-a Întîmplat să fie exact În dreptul gurii boilerului, pentru că În el mă sprijineam. Jumătate de față Îmi e de asemenea pîrlită, sprîncenele sfîrÎie. Mirosul e infernal. Probabil că am părul măciucă și probabil că am rămas cu obrajii umflați. Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la provocări, protocoalele de retragere sînt Încălcate grosolan, căci nerăbdarea e mare În rîndul armatei bolșevice, au loc sabotaje - zona fiind frăgezită din timp de agenți NKDV și de propagandă. Urmează raderea urmelor de civilizație românească din teritoriile ocupate, mașinăria infernală de ocupație umplînd urgent acest spațiu cu ceea ce unii istorici numesc ciuma roșie, deportările spre Siberia ale populației românești nerepatriate, execuțiile și masacrele de pe noua frontieră, atunci cînd au loc Încercări tardive de repatriere. În acest șir de tragedii, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care Îi zboară aiurea, sau un moment de neatenție făcînd ca vreun mușchi al brațului să se relaxeze, și atunci scapă din mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
hotărască pentru o carieră didactică uluitoare, căreia i se dedicase cu pasiune și care Îi adusese rezultate strălucite, trezind invidia neînzestraților săi colegi de cancelarie. Aceștia din urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În urmărirea alor noștri pe drumul forestier care leagă cele două localități. Cursa a fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau cum să depășească, mulțumită pădurii ce se Învecina strâns cu ambele părți ale drumului. Din pricina zgâlțâiturilor, maseurul echipei noastre s-a proptit greșit de un oblon și și-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de muncă. Totul depinde de poziția noastră, de inteligența noastră și de măsura în care ne putem pune la adăpost de posibile transferuri de avuție mai mult sau mai puțin acoperite de lege. Cel puțin în cazul aurului ,,zgomotul" este infernal și ascunde în spatele său interese uriașe. În aceste săptămâni mi-a fost dat să aud și să citesc cele mai mari dezinformări și aberații. Am aflat că aurul nu ar avea chiar o valoare constantă și că uneori îi mai
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
combatere, oricât de elaborat. Dacă vorbim permanent despre criză, criza continuă și chiar la cote din ce în ce mai mari. Guvernul Român din perioada crizei rămâne în istoria combaterii crizelor economice, ca un exemplu de cum nu trebuie combătută o asemenea criză. Dincolo de gălăgia infernală, ,,politică", ce s-a produs pe marginea crizei, atunci când s-au luat măsuri de combatere, acestea s-au bazat pe tăieri de salarii și încercări de tăiere a pensiilor, adică exact ceea ce nu trebuia făcut. S-a pierdut astfel cel
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și jocul dintre întuneric și lumina făcliilor, creează o revitalizare biblică. Tot o revitalizare biblică vom întâlni în Ultima noapte... în momentul în care armata română forțează râul Olt. Imaginile de coșmar converg mai degrabă către o trecere a apei infernale. Textul sprijină o asemenea lectură în cheie mitologizantă: "Cei care au plecat în față ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reținute sunt superioare imaginației de care este capabil în viața diurnă. Onirismul său stă sub semnul antitetic paradisiac-infernal: Două vise, de altfel, se alternau, în variante, în copilărie: un vis de o frumusețe paradisiacă și vreo două, ca să spun așa, infernale. Cel paradisiac, era o viziune de grădini și lacuri suspendate, cu bazine imense, din care țâșneau jerbe uriașe, cu chioșcuri de o grație dantelată, în număr imens, totul de o bogăție de linii și luciri de ape pe care niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bazine imense, din care țâșneau jerbe uriașe, cu chioșcuri de o grație dantelată, în număr imens, totul de o bogăție de linii și luciri de ape pe care niciodată n-aș putea-o exprima în descriere. Alt vis, dintre cele infernale, era o viziune de gropi de lut, ceva mai adânci decât gropile de obuz, pline cu șerpi groși cât un braț de om, care erau așa de mulți că se amestecau unii cu alții, zvârcolindu-se, vârându-se cei treji
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera scriitorului, personajele circumscrise în galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în mișcare în slujba zeului Ares
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac este recognoscibil în câteva poezii ale sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Informația Bucureștiului („numa’ propagandă”), ci România liberă (unde rubrica „Decese”, singura lizibilă, era citită cu pasiune necrofilă de milioane de oameni) și, mai ales, Sportul (cu al său Supliment fotbal), dar și Flacăra sau Săptămâna. Îmi amintesc foarte bine cozile infernale de la bomboane cubaneze, niște bomboane ovoidale, cu model floral care, supte, deveneau translucide, cu aromă de lămâie, căpșuni, portocale sau mentă. Diferențierea aromelor, aroma în sine, erau „atracții” foarte prețioase - un lux de import. Bomboanele românești erau rudimentare, tari ca
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
citindu-și scrisorile, Cioran să se descopere pe sine, cel din trecut, dacă nu cumva și pe cel din prezent, deopotrivă personaj viu și ilizibil. Căci partea vizibilă, diurnă, e dublată în permanență de un revers întunecat, într-o chimie infernală. Oricum, nefiind destinate tiparului, scrisorile ar putea să fie acel document existențial situabil dincolo de orice fel de îndoială asupra adevărului propriului sine. Și am putea crede că destinatarul nu minte. Dar nu presupun ele, scrisorile, mai mult decât orice carte
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și artistic”, ,,Lumea ilustrată”, ,,Tiparnița literară”, ,,Epoca”, ,,Șantier” ș.a. Traduce versuri de Edwin Markham și Charles Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate, dar și cu o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]