1,208 matches
-
obiect de care aceasta dispune. Experiența unui obiect de artă aduce în discuție existența unui anumit tip de entitate, obiectul fizic de care dispune. O ipoteză ce nu poate fi susținută, deoarece opera de artă poate să apară sub o infinitate de forme ce au la bază diferite naturi. Opera redusă la nivelul obiectului fizic înseamnă reducerea din proprietățile estetice și transcendentale ale operei în general. În aceleași timp, opera de artă nu poate presupune doar un obiect fizic, întrucât ea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
din atomi și legi deterministe (adică lumea noastră plină de certitudini obiective, cu timp unitar măsurabil cu ceasornice fidele și cu spații măsurabile cu metrul-etalon), se volatilizează. În locul ei apare un fel de realitate autoconsistentă care se exprimă printr-o infinitate de condiții. Solomon Marcus constata: Nu putem găsi un sistem logic necontradictoriu care să fie în concordanță cu tot ceea ce observăm sau vom observa. Trebuie să ne mulțumim cu aproximații. Apropierea de teorema de incompletitudine a lui Gödel devine aici
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se văd doar pălăriile. Ambele au ca scop ilustrarea superiorității spiritului față de corp, faptul că obiectivitatea corporală nu se întemeiază nici pe senzații nici pe imaginație; acestea oferă informații limitate despre lucruri și forme finite. Singurul care poate concepe o infinitate de forme și esența corpurilor este intelectul care, depășind imaginația și simțurile, rămîne să întemeieze realitatea exterioară, fundamentîndule totodată pe cele două, fără să le excludă însă. Exemplele amintite au generat două tipuri de interpretări: cea fenomenologică a lui Maurice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
siguranță, în cele două cazuri, un aspect problematic al cartesianismului pare acela de a vrea să stabilească existența unei ființe înainte de a-i defini esența. În fond dacă recitim remarcile lui Descartes, numeroase în opera lui, despre caracterul incomprehensibil al infinității lui Dumnezeu, putem afirma că raționalismul cartesian este, la origine, rezonabil, în sensul că el recunoaște limitele folosirii rațiunii. Totuși, demersul rațional al demonstrării existenței lui Dumnezeu rămîne posibil, prin modul unei intuiții intelectuale ce furnizează subiectului gînditor o cunoaștere
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
anume un act juridic ce nu se identifică cu ea. Pentru a înțelege sensul acestei transformări moderne, trebuie să lămurim ce anume semnifică failibilitatea judecății. Ea provine din finitudine și experiența mă face să știu că “ eu sunt subiectul unei infinități de erori” și motivul este în aceea că “ eu sunt ca un intermediar între Dumnezeu și neființă”. Ideea pozitivă de Dumnezeu pe care o am în mine nu trebuie să mă facă să uit că am totodată o “oarecare idee
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acțiune și pasiune se traduce în înțelegerea mai exactă a raportului dintre finit și infinit. Finitudinea înțelegerii semnifică mai puțin întinderea mică a științei noastre, cât imposibilitatea de a fi compusă în întregime din idei clare așa cum o subliniază Principiile: .) Infinitatea voinței nu este deci pentru Descartes decât puterea invizibilă pe care o avem asupra afirmației și a negației. Această independență rămîne în absența oricărei indiferenței pînă la evidență, pentru că atunci nu mai este nici o disproporție cantitativă între înțelegere și voință
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atât de tare de condițiile inițiale încât, oricât de precis ar fi acestea măsurate, eroarea propagată în timp va fi imposibil de corectat. Pentru a prezice evoluția unui asemenea sistem ar trebui introdusă ca și condiție inițială măsurătoarea cu o infinitate de zecimale, lucru imposibil de realizat. Un exemplu de asemenea sistem dinamic neliniar îl reprezintă evoluția vremii. În finalul acestui capitol să observăm similitudinea atractorului din gândirea modernă cu gândirea filosofului antic grec Aristotel (384-322 î. Hr care introducea termenul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
În capitolul dedicat geometriei naturii, vom vedea că acest fapt a fost binecunoscut în multe școli esoterice antice. În fapt, spirala respectivă este proporționată după numărul de aur (1+√5Ă/2=1,618..., care este un număr irațional (cu o infinitate de zecimaleă, de aceea spirala aceasta mai este numită și Spirala de Aur. Însăși natura existenței și a curgerii timpului Kozyrev o vedea fiind legată de mișcarea spiralată a materiei. În fapt, toate schimbările sunt cauzate de o formă de
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Num)rul pieselor care ar putea fi considerate drept p)rți ale unei probleme este infinit, si la fel si num)rul modalit)ților în care piesele pot fi combinate. Nu poate nimeni lucra - nici observațional, nici experimental - cu o infinitate de obiecte și combinații. În exemplul care urmeaz), Ross Ashby ne ofer) un avertisment pertinent. Astrofizicienii caut) s) explice comportamentul constelațiilor cu 20.000 de aștri. Încep)torul, observ) Ashby, ,,va spune, pur și simplu, c) dorește s) afle cum
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cum s) le îmbin)m, astfel încât ele s) devin) comprehensibile. Dac) am înțelege de la sine universul care ne intereseaz), n-am mai avea nevoie de teorie. Nu ne putem ins) dispensa de ea. Se poate r)zbate cu încredere prin infinitatea materialelor doar prin intermediul îndrum)rii de c)tre o teorie definit) într-un al doilea mod. În loc de a fi seturi de legi teoriile sunt, măi degrab), propoziții care le explic) (cf. Nagel 1961, pp. 80-81; Isaak 1969, pp. 138-139). Teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
relat)ri pot fi, toate înțelese, drept ț)lm)ciri ale celebrei dovezi aduse de matematicianul Henri Poincaré faptului c), dac) unui fenomen îi poate fi dat) o explicație de natur) mecanic), atunci i se pot aduce, la fel de bine, o infinitate de alte explicații. Teoriile în fapt contruiesc o realitate, ins) nimeni nu poate vreodat) s) spun) c) ea e, cu adev)rât, realitatea. Suntem, prin urmare, confruntați atât cu o infinitate de date, cât și cu o infinitate de posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mecanic), atunci i se pot aduce, la fel de bine, o infinitate de alte explicații. Teoriile în fapt contruiesc o realitate, ins) nimeni nu poate vreodat) s) spun) c) ea e, cu adev)rât, realitatea. Suntem, prin urmare, confruntați atât cu o infinitate de date, cât și cu o infinitate de posibile explicit)ri ale acestora. Problema este una dubl). Faptele nu determin) teoriile; oric)rui set de fapte i se poate asocia mai mult de o singur) teorie. Teoriile nu explic) în
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
bine, o infinitate de alte explicații. Teoriile în fapt contruiesc o realitate, ins) nimeni nu poate vreodat) s) spun) c) ea e, cu adev)rât, realitatea. Suntem, prin urmare, confruntați atât cu o infinitate de date, cât și cu o infinitate de posibile explicit)ri ale acestora. Problema este una dubl). Faptele nu determin) teoriile; oric)rui set de fapte i se poate asocia mai mult de o singur) teorie. Teoriile nu explic) în mod definitiv faptele; nu putem fi niciodat
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cu precizarea că nici un studiu în dublu-orb nu a demonstrat superioritatea unui singur medicament asupra asocierii de două sau mai multe. Cu toate acestea recomandarea își menține interesul cu atât mai mult cu cât există antipsihotice polivalente, putând acoperi o infinitate de situații psihologice, în funcție de doză; ele pot astfel rezuma efectele a două-trei neuroleptice. Prien precizează că, cu cât sunt mai puține antipsihotice administrate, cu atât efectele secundare pot fi mai ușor controlate. Dar și aceasta reprezintă o poziție de principiu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
întreaga noastră capacitate de a înțelege"28. Înlocuirea lui homo sapiens și symbolicum cu homo videns determină și trecerea în plan secund a limbajului abstract în favoarea limbajului perceptiv, infinit mai sărac, intuitiv și lipsit de capacitatea de a genera o infinitate de sensuri și semnificații, precum cel conceptual. Dacă predispozițiile și capacitatea omului de a gândi lumea prin imagini ca reprezentări mentale îl definesc și îl individualizează, fiind legate de natura umană, Sartori discută despre un nou tip de om datorită
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
dea forță imaginarului, mișcări legate de experiențele fiecăruia. Astfel, simbolismul poate deveni social doar în măsura în care susține temerile și visele pe care le trăiește individul. Legătura simbolului cu limbajul este cea care îi dă forță și care face trecerea spre o infinitate de sensuri. Pentru Jürgen Habermas, lumea formelor simbolice este distinctă de cea a imaginilor mitice întrucât se extinde de la reprezentările vizuale și expresiile verbale, la forme care orientează cunoașterea și care conduc în final spre practică. Imaginile mitice condensează impresii
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
simbolurile se desacralizează pentru a dobândi o utilitate la nivel social. Crucea, spre exemplu, este un simbol universal al creștinismului, ale cărui semnificații nu depind de spațiul în care este prezent și care redau o multitudine de interpretări, răspund unei infinități de nevoi, în funcție de felul cum individul și comunitatea se raportează la ele. Cu toate acestea, Crucea Sfântului Andrei a ieșit din planul sacrului pentru a dobândi valoare practică, devenind un semn rutier, care și-a pierdut din semnificația de bază
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de a da semnificație obiectelor, abordare care este amplu dezvoltată în cadrul perspectivei sociale, culturale și istorice a reprezentării. Și astfel, individul preia modelele reprezentaționale pe care le primește de la cei care au puterea să le construiască, este expus la o infinitate de obiecte care conțin deja o imagine formată. În absența unor astfel de modele, care vom vedea că sunt considerate fie categorii, fie clase, fie reprezentări sociale sau stereotipuri, decodificarea ar fi foarte grea și ar implica un timp mult
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
5 bunurilor produse prin muncă (S. Mihăilescu, Economie: 6), totalitatea realizărilor prin care o întreprindere sau o economie (în ansamblul său) devine mai eficientă (idem: 7); (cuantificatori nedefiniți) doze mici de băuturi alcoolice (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 24), o infinitate de axe optice (E. Poll, Fizică: 97). Unele combinații, precum o serie de, sunt cvasiclișeizate, substantivul pierzându-și (total sau numai parțial) sensul lexical în context: Grație scopurilor și intereselor comune grupul [social] desfășoară o serie de activități care necesită
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
pe care aceștia le străbat sunt doar niște „răscruci”, ceea ce contează sunt modificările structurale, adesea greu perceptibile, ale entităților sufletești. Narațiunea este un drum prin labirint unde fiecare nod schimbă perspectiva asupra lucrurilor ca în tot atâtea universuri posibile, o infinitate de lumi reale și posibile conținute în firele de praf. „Realul” cititorului devine doar unul dintre miliardele de fire de praf ale infinității de „realuri posibile”, iar Bec este imaginea puterii infinite de a construi și a distruge o infinitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
drum prin labirint unde fiecare nod schimbă perspectiva asupra lucrurilor ca în tot atâtea universuri posibile, o infinitate de lumi reale și posibile conținute în firele de praf. „Realul” cititorului devine doar unul dintre miliardele de fire de praf ale infinității de „realuri posibile”, iar Bec este imaginea puterii infinite de a construi și a distruge o infinitate de lumi numai prin puterea gândului și a observației. În următorul roman al lui D., Vizionarea (1980), personajul Marcu îndeplinește aceeași funcție de „manipulator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
infinitate de lumi reale și posibile conținute în firele de praf. „Realul” cititorului devine doar unul dintre miliardele de fire de praf ale infinității de „realuri posibile”, iar Bec este imaginea puterii infinite de a construi și a distruge o infinitate de lumi numai prin puterea gândului și a observației. În următorul roman al lui D., Vizionarea (1980), personajul Marcu îndeplinește aceeași funcție de „manipulator” al lumilor posibile, imagine în oglindă a naratorului (care, ca și în Făptura, este o prezență vag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
altă realitate. Evoluțiile personajelor „reale” și ale celor din piesă se întretaie sau se despart în funcție de parcursul mental al fiecăruia dintre eroi, devenind un labirint de lumi infinite în care există în același timp un unic personaj, Marc, și o infinitate de variante ale sale. SCRIERI: Ochii necesari, București, 1968; Făptura, București, 1975; Vizionarea, București, 1980. Traduceri: Bálint Tibor, Trandafirii Sodomei, București, 1969, Maimuța plângăreață, București, 1972; Kemény Janos, Vrăjitoarea apelor, București, 1970; Ady Endre, Poeme, București, 1972; Méliusz József, Cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
vadă ce se află în câteva dintre locurile pe care Rusia le-a ascuns cu tărie ochiului străin vreme mai lungă decât o dictatură. De altfel, autorul își pune cartea sub un motto din Gogol: „Rusia! O, ce strălucitoare, minunată infinitate de spațiu despre care lumea nu știe nimic!”. (Jurnalul Național, 8 iulie 2005) Marea zonă (II) A vizita toate locurile cândva inaccesibile călătorului străin în fostul imperiu comunist este un pariu greu de câștigat, căci, așa cum notează și Mark Taplin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
timp și spațiu. Receptând astfel lucrurile din puncte de vedere diferite, uneori chiar contradictorii (ceea ce nu-i Împiedică pe profesori să aibă Între ei raporturi foarte colegiale și prietenești), odată ce au acceptat ideea că teatrul se poate face Într-o infinitate de feluri, studenții de la Actorie se Întâlnesc cu cei de la Regie și Dramaturgie și Împreună preiau liber toate aceste metode eclectice de lucru, le selecționează și le transformă Într-un spectacol original, o expresie a propriei lor creativități. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]