966 matches
-
nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare (complementul direct este guvernat de centrul verbal) (L. Avram, 2003). În engleză, doar Flexiunea personală (engl. finite Inflection) poate atribui cazul nominativ. Verbele la forme nepersonale (infinitiv, gerunziu) nu pot să atribuie cazul nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) Spre deosebire de engleză, în limba română formele verbale nepersonale pot avea un subiect în cazul nominativ. Este vorba de formele de infinitiv, cele de gerunziu și cele de participiu; subiectul supinului este controlat obligatoriu de regent: (8) a. A-ți trimite copilul la grădiniță sau la școală fără mic-dejun sau a pleca tu la serviciu în acest fel este similar cu a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
57 (104) a. Să trăiască din datorii a devenit un stil de viață pentru Ionești. b. Să trăiască din datorii este firesc pentru ei. (105) Că a recunoscut e meritoriu. Formele verbale nepersonale care pot ocupa poziția de subiect sunt infinitivul, gerunziul și participiul (cf. GALR, II: 343). Enunțurile cu gerunziu sunt frecvent reorganizate, prin avansarea subordonaților gerunziului în poziții sintactice ale verbului-predicat (verbul purtător al morfemelor flexionare de număr și persoană): (106) a. Se aude [apropiindu-se o mașină]. - GV
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la singular a predicatelor impersonale, indiferent de structura sintagmei coordonate din poziția de subiect, trebuie corelată cu preferința românei pentru persoana 3 (persoana nemarcată) la impersonal. Exemplele din GALR (2008) sunt cu subiecte reprezentate de verbe la supin sau la infinitiv (E ușor de citit și de scris., A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu se poate face la plural deoarece conjuncții nu au trăsătura de număr, nefiind nominale. Acordul nu se face nici în gen, din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu cea de masculin singular. Dacă în poziția subiectului se află un termen anominal (o propoziție, un verb la infinitiv), în poziția predicativă se folosește fie adverbul, fie adjectivul cu forma de masculin singular. Utilizarea adverbului este determinată de faptul că acesta nu are trăsături phi și nu trebuie să se acorde cu subiectul: (7) Să pleci mai devreme e
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Europa FM, 8.V.2008) 2.5. Dezacordul unor adjective în poziție predicativă Uneori, adjectivul predicativ nu este acordat în gen cu nominalul subiect. Este vorba de structuri copulative, în care nominalul subiect este de natură verbală, provenit dintr-un infinitiv lung (numirea, mișcarea, reintroducerea, înființarea). În limba standard, infinitivul lung articulat se comportă ca un substantiv, impunând acordul. În enunțurile de la (46), infinitivul lung nu are comportament de substantiv, în ciuda articolului definit, astfel încât se comportă în relația de acord așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjective în poziție predicativă Uneori, adjectivul predicativ nu este acordat în gen cu nominalul subiect. Este vorba de structuri copulative, în care nominalul subiect este de natură verbală, provenit dintr-un infinitiv lung (numirea, mișcarea, reintroducerea, înființarea). În limba standard, infinitivul lung articulat se comportă ca un substantiv, impunând acordul. În enunțurile de la (46), infinitivul lung nu are comportament de substantiv, în ciuda articolului definit, astfel încât se comportă în relația de acord așa cum s-ar comporta o formă verbală: nu impune acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiect. Este vorba de structuri copulative, în care nominalul subiect este de natură verbală, provenit dintr-un infinitiv lung (numirea, mișcarea, reintroducerea, înființarea). În limba standard, infinitivul lung articulat se comportă ca un substantiv, impunând acordul. În enunțurile de la (46), infinitivul lung nu are comportament de substantiv, în ciuda articolului definit, astfel încât se comportă în relația de acord așa cum s-ar comporta o formă verbală: nu impune acordul (comp. cu infinitivul scurt, care nu impune acordul: E necesar a se numi, E
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se comportă ca un substantiv, impunând acordul. În enunțurile de la (46), infinitivul lung nu are comportament de substantiv, în ciuda articolului definit, astfel încât se comportă în relația de acord așa cum s-ar comporta o formă verbală: nu impune acordul (comp. cu infinitivul scurt, care nu impune acordul: E necesar a se numi, E interesant a (se) mișca, E interzis a se reintroduce, E necesar a se înființa): (46) ...consideră necesar numirea în calitatea de șef al diplomației române(ști) a unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fr. contrevaleur). Prefixul are foarte puține derivative în vocabularul economic: ro. contrabanda (cf. fr. contrebandier; es. contrabandista). Foarte apropiat de prepoziții, prefixul delocutiv de- (des-) este cel mai productiv dintre formanții seriei, în limbajul economic. Punctul de plecare este un infinitiv lung. Apare, de regulă, în calcuri și în împrumuturi savante dar și în formațiuni românești: ro. decodificare (cf. fr. decodage, es. descodificacion, en. decoding); deducere (cf. fr. déduction, en. deduction): deducerea dobânzii, deducerea fiscală, deducerea taxelor pe profit; delega, demonetizare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
denotativ, cu enunțuri obiective, impersonale, printro terminologie specifică (adecvată ariilor funcționale: juridică, administrativă, economică, politică, diplomatică ș.a.); creația lingvistică este eliminată în favoarea stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic; - nivelul morfosintactic este caracterizat prin ocurența mare a verbelor (la indicativ sau infinitiv, la diateza reflexivă și pasivă)/a expresiilor verbale impersonale, a unor adverbe specifice (obligatoriu, permis, interzis, efectiv, corespunzător etc.) sau a locuțiunilor prepoziționale (cu privire la, în funcție de, în raport cu, față de, în afară de, în decurs de, în vederea, referitor la, în consens cu, în scopul, în calitate de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 În aceeași colecție: Britain. Past and Present, Remus Bejan Dramatic Poetry. The Mythical Mode, Sorin Pârvu Everyday Topics, Gheorghe Stan Introduction to Linguistics, Călina Gogălniceanu Narrative Poetry, Sorin Pârvu The Infinitive, Alexandra Cornilescu, Ioan Iclezan-Dimitriu Theories and Practice of Translation, Rodica Dimitriu Elements de phonetique française, Anca-Maria Rusu Redactor: Gheorghe Drăgan Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2003 • Apărut: 2003 • Format 1/8 (70 ( 100) INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
30%. Colecția CURSUS • Britain. Past and Present, Remus Bejan, 320 p. • Dramatic Poetry. The Mythical Mode, Sorin Pârvu, 308 p. • Everyday Topics, Gheorghe Stan, 200 p. • Introduction to Linguistics, Călina Gogălniceanu, 400 p. • Narrative Poetry, Sorin Pârvu, 250 p. • The Infinitive, Alexandra Cornilescu, Ioan Iclezan-Dimitriu, 120 p. • Theories and Practice of Translation, Rodica Dimitriu, 160 p. • Elements de phonetique française, Anca-Maria Rusu, 160 p. 1 "Mediul înconjurător" s-a impus în limba română după 1950, prin traducerea integrală a sintagmei rusești
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive (care au fost numite de G. Guillaume cronoteze) în derularea acestui timp, corespunzînd modurilor infinitiv - participiu, conjunctiv și indicativ; în prima cronoteză, actualizarea este interceptată la început printr-o imagine-timp cu o reprezentare virtuală (a merge, mers), fără înscrierea ei într-o epocă (trecut, prezent sau viitor), în cea de-a doua, actualizarea este observată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentare foarte precisă, corespunzînd modului indicativ. Prin urmare, pentru G. Guillaume, modurile sînt etape ale actualizării imaginii-timp cu ajutorul verbului. Praxematica produce o reinterpretare în cadrul acestui model al mișcării gîndirii la actualizatorul imaginii-timp, propunînd ordinea virtual, fluent, precis, deoarece, dacă actualizarea infinitivului este mai rapidă decît a conjunctivului, iar a acestuia mai rapidă decît a indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape, atît practice, cît și teoretice. Dacă însă această ordine nu este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etape, mărcile principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către verb. Prima cronoteză corespune modului cvasinormal (infinitiv și participiu), a doua este conjunctivul și a treia indicativul. V. actualizare, cronogeneză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CUNOAȘTERE. Ca orice substantiv cu bază verbală, cuvîntul cunoaștere are două semnificații de bază, una care indică o activitate (sau un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
personal, orice formă verbală personală constituind un predicat și nesatisfăcînd altă poziție sintactică. Un mod verbal este considerat de către Valeria Guțu Romalo personal, dacă este independent, condiție care ar duce la excluderea, pe de o parte, a gerunziului și a infinitivului și, pe de altă parte, a conjunctivului sau a altor moduri dependente din clasa formelor verbale predicative. Conform DSL 2001, predicatul, în calitate de pivot al propoziției, se remarcă prin următoarele caracteristici: a) suprimarea lui, exceptînd cazurile de elipsă, duce la dezorganizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe componenta pragmatică a limbii și pe relația acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
transfrastic DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT TENSIUNE. În gramatica lui G. Guillaume, numele acțiunii redat prin verbul propriu-zis, spre deosebire de numele redat prin substantiv care propune o reprezentare, este în măsură să exprime activitatea în tensiunea ei. Astfel, de exemplu, infinitivul a construi este în măsură să redea actul numai în tensiunea lui, în vreme ce gerunziul construind îl prezintă în curs de desfășurare, adică o compunere de tensiune și de detensionare, în vreme ce participiul construit îl redă la sfîrșitul tensionării, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
universitară a Chișinăului cu limba localnicilor aflată în gestiunea unui debusolat cu numele ideceban, a fost martorul uluit al unei discuții academice de asemenea monstruozitate: Profesoara (universitară!) întreabă un student din anul întâi care este „enfenetivul” lui „sînt”. Studentul, prompt: «Infinitivul lui sînt este a să șiibă...Ă «Ei nu, drăguță, nu mai ești la sat! Nu „a să șiibă”Ă, dar „a să fiibă”... Doi: „în situația în care, în sistemul nostru de învățământ, nu există examene de capacitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu sunt recente (albaiulian, albaiuliancă, alexăndrinean, alexăndrineancă, bihorean, bihoreancă, călărășean, călărășeancă, craiovean, craioveancă, crișean, crișeancă, gorjean, gorjeancă, hârlăuan, hărlăuancă, humorean, humoreancă ș.a.), precum și substantivele care denumesc literele grecești (csi, ipsilon, kappa, lambda, miu, niu, omicron, pi, psi, ro, tau, zeta); − infinitivele lungi. Au fost introduse în DOOM2 formele de infinitiv lung ale unor verbe mai vechi, care existau în DOOM1, cum ar fi: asumare, consiliere (verbele a asuma, a consilia erau în DOOM1). De asemenea, au fost introduse o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
călărășean, călărășeancă, craiovean, craioveancă, crișean, crișeancă, gorjean, gorjeancă, hârlăuan, hărlăuancă, humorean, humoreancă ș.a.), precum și substantivele care denumesc literele grecești (csi, ipsilon, kappa, lambda, miu, niu, omicron, pi, psi, ro, tau, zeta); − infinitivele lungi. Au fost introduse în DOOM2 formele de infinitiv lung ale unor verbe mai vechi, care existau în DOOM1, cum ar fi: asumare, consiliere (verbele a asuma, a consilia erau în DOOM1). De asemenea, au fost introduse o serie de verbe noi, atât cu forma de infinitiv scurt (accede
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
formele de infinitiv lung ale unor verbe mai vechi, care existau în DOOM1, cum ar fi: asumare, consiliere (verbele a asuma, a consilia erau în DOOM1). De asemenea, au fost introduse o serie de verbe noi, atât cu forma de infinitiv scurt (accede, acciza, adjectiviza, computeriza), cât și cu forma de infinitiv lung (accedere, accizare, adjectivizare, computerizare). Am considerat că în aceste două situații este vorba de introducerea unor verbe noi, iar formele de infinitiv lung nu sunt relevante pentru dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
în DOOM1, cum ar fi: asumare, consiliere (verbele a asuma, a consilia erau în DOOM1). De asemenea, au fost introduse o serie de verbe noi, atât cu forma de infinitiv scurt (accede, acciza, adjectiviza, computeriza), cât și cu forma de infinitiv lung (accedere, accizare, adjectivizare, computerizare). Am considerat că în aceste două situații este vorba de introducerea unor verbe noi, iar formele de infinitiv lung nu sunt relevante pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]