1,872 matches
-
multă facilitate în perioada din preajma Paștelui, pentru a da deținuților posibilitatea să se apropie de sacramente, în îndeplinirea preceptului pascal. «Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pascal. «Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin această infirmerie. Fiilor, locul de durere e casa lui Dumnezeu, nu-l ofensați pe Tatăl ceresc chiar aici unde vă dă potirul pătimirii ca pe un dar de iubire și de iertare. Aș vrea, sub Crucifix, înscrisul: - Aici se iubește, se speră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se părea că ne aflăm într-adevăr în jurul lui Isus și că ne rugăm cu El. După câteva zile, am scris sub Răstignit: „Aici se iubește, se speră, se roagă și... - am adăugat - nu se înjură“. După câteva săptămâni, bolnavii infirmeriei m-au rugat să șterg ultimul cuvânt, „ne ofensează, mi-au spus, pentru că aici, nimeni nu mai înjură“. În acea împrejurare, unul singur a refuzat să se apropie de sacramente. Era un „dur“, care crea probleme tovarășilor și agenților de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
iubirii. Din acest unghi răul social și demnitatea morală a individului se văd mai bine decât în pamfletele și în confesiunile prezente, de regulă, în literatura carcerală. E suficient ca autorul să înfățișeze într-o jumătate de pagină atmosfera din infirmeria unui penitenciar la începutul anilor ’60 ca să înțelegi, cutremurat, cât de jos poate să fie coborât omul în condiții de detenție, cât de activă este suspiciunea, ce ură sălbatică poate provoca umilirea individului. Despre toate acestea S. vorbește însă cu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
departe, că am Înțeles cuvântul”. Aveam calorifer, țeava de calorifer cu care comunicam, eu eram la etajul 3 și comunicam până la parter. La parter aveam... La etajul 1 aveam niște prieteni foarte buni, chiar sub noi era o cameră de infirmerie, erau cu TBC, cu... și Îmi făcusem prieteni prin..., vorbind cu ei, fără să-i văd vreodată. Cum erau relațiile cu ceilalți deținuți? Aveam prieteni la infirmerie care m-ajutau, atunci când eram la izolare, și din rațiile lor tăiau câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1 aveam niște prieteni foarte buni, chiar sub noi era o cameră de infirmerie, erau cu TBC, cu... și Îmi făcusem prieteni prin..., vorbind cu ei, fără să-i văd vreodată. Cum erau relațiile cu ceilalți deținuți? Aveam prieteni la infirmerie care m-ajutau, atunci când eram la izolare, și din rațiile lor tăiau câte o bucățică, cât cubul de zahăr de mică, o puneau pe calorifer de se usca, făceau un săculeț de pâine; mai aranjau cu doctorul de un medicament
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am cunoscut un medic deosebit, doctorul Ciobanu, cocoșat, dar cu multă pușcărie... cel puțin zece ani de Închisoare avea atunci când venisem noi la Grădina. Și doctorul Ciobanu avea grijă de tineri, și În fiecare primăvară, din tot ce avea prin infirmerie, adică vitamine, B-uri, C-uri, ne făcea injecții, să ne mai refacem puțin. Și avea grijă mare de șefii de lot, de elevi și de studenți. Și făceam tratament În fiecare primăvară... Bineînțeles că asta nu se știa la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În mijlocul lui ianuarie să stai acolo, În frig... Mi-o dat voie numa’ să fac un pic de foc să mă usuc... Când am ajuns În așa-zisul lagăr, că erau niște băraci pur și simplu..., am intrat direct la infirmerie și am stat În comă zece zile. Și acum Îmi amintesc că o fost un doctor deosebit de la Timișoara, Romițeanu, și i-am spus: „Mă, ce-ai făcut de m-ai salvat?”. „Păi, ce să fac? O trebuit să te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mărginită de plopi, iar În fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi, chiar erau Înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde erau bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar În partea astalaltă erau cabinetul medical cu infirmeria... Și erau câteva odăițe unde erau niște mame care născuseră la Închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care-o venit că-ntrerupem greva dacă avem voie să ne ducem mâncare pentru ora zece, pentru că o mâncăm lucrând, deci nu luăm din timp; să ni se dea pachete cu Îmbrăcăminte și mâncare; cele bolnave să fie duse la infirmerie și să li se deie tratament, care aveau ani mulți de-nchisoare... În fine, câteva condiții, și, ce e interesant, e că le-o primit și-o zis că nu numa’ c-avem voie să ne ducem la ora zece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și mă gândeam că, decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și Într-o seară vine doctoru’ la mine la baracă: „Ți-o aprobat comandantul zece grame de streptomicină. Mâine dimineață vii și te internezi În infirmerie”. Am stat 30 de zile În infermerie și m-o tratat. De atunci niciodată n-am mai avut nimic. În ’64 aveați vreun semn că se apropie eliberarea? Ba da... În ’53, eu am vorbit cu un șofer de pă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de făcut și, de aici Încolo, sunteți oameni liberi”. Eram două sute patruzeci și am strigat toți: „Ura! Trăiască guvernu’ Gheorghe Gheorghiu-Dej!”. Și doi s-au și Îmbolnăvit... I-a luat doctorii și i-a dus... Da’ unu’ a murit până la infirmerie... A murit de bucurie. Atuncea a fost ceva impresionant. Vă dați seama? Aveam patruzeci și cinci de ani la eliberare... Și intrasem la treizeci și unu! După ce v-ați Întors acasă, ați mai avut probleme cu Securitatea? Ne-a urmărit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce ne chemaseră că așa e cel mai bine. Cuprins de o stare de disconfort, doream să părăsesc cît mai repede incinta, dar n-am scăpat de obișnuita „potemkinadă” organizată pentru astfel de ocazii. Am fost plimbați prin dormitoare, cantină, infirmerie etc. pentru a ni se arăta că aci sînt „condiții corespunzătoare”. Dar cînd „documentarea” noastră era aproape de sfîrșit, ne-a ieșit în cale un băiat cu o figură prostatică și cu o rețea de cicatrice pe creștet. Stătea pe niște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am cunoscut un om. Acesta a fost Gheorghe Crăciunescu, de loc din Focșani. Prin fizicul lui era un tânăr care, nu atrăgea atenția omului. Un tip palid, uscat, puțin adus de spate. Fiind miop purta ochelari. L-am cunoscut în infirmeria căminului, venise să viziteze un camarad bolnav, T.C. Tarală, care era cu patul lângă mine. Curând neam împrietenit; i-am purtat dragoste de prieten și camarad până la moartea lui primăvăratecă și până azi amintire neuitată. Băiatul acesta, vesel în aparență
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fel de letargie pe pat și nu se mai putea ridica, în ciuda răcnetelor gardianului intrat în celulă, după ce îl observase de la vizetă nerespectând regulamentul de stat la marginea patului. În astfel de cazuri era ridicat cu targa și internat la infirmerie, unde mai trăia câteva zile si se elibera prin moarte de tortura continuă aplicată de Crăciun și ciracii lui. După aceasta perioadă de distrugere a elementului om, prin iarna anului 1961-1962 se produce o oarecare îmbunătățire a regimului alimentar și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
silnică. Acesta este de fapt și momentul când el apare pe firmamentul Aiudului. Nu se știe cum a putut să fie adus de la Jilava, dar din mărturiile unor deținuți în acest an a apărut la Celular la Aiud, apoi la infirmerie unde i s-a aplicat un tratament intensiv medicamentos, pentru a putea să apară în clubul de reeducare, apoi la celular sau la zarca, de unde era adus mai mult pe brațe de doi deținuți la club sau la Col. Crăciun
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Colonelul, care fusese chemat în grabă. Dar minune! Uță deschide ochii, întâlnește privirea zbirului Crăciun, care îi cere ceea ce îi ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
46-67. 7. - EVREII sunt obligați să-și aducă vesela (farfurie, cuțit, lingură, furculiță, cană), îmbrăcămintea și lenjeria necesară, cazarmamentul (pătură și un dos de saltea), precum și articole de toiletă (perii, săpun, etc.). 8. - STAREA SANITARĂ. Privește C.F. care va înființa infirmerii și va da medicamentele necesare. Asistența medicală se va asigura de medicii evrei. Cazurile de scutiri sau trimiteri în spitale, vor trebui supravizitate de medicul instituției unde lucrează, al Cercului de Recrutare pe raza căruia se află detașamentul sau al
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
lucra în grupe mici, sub controlul continuu și sub răspunderea șefilor de echipe, pretinzându-le însă să efectueze cantitatea de lucru normală zilnică. 10. Îngrijirea evreilor bolnavi. a) Evreii din detașamentele exterioare, care sunt ușor bolnavi, vor fi tratați în infirmeriile sau în taberile respective, iar acei care trebuie internați în spitale vor fi evacuați în spitalele militare din localitatea cea mai apropiată, care-i va trimete, după examinare, la spitalul evreiesc cel mai apropiat. b) Evreii bolnavi din detașamentele locale
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
date: - numele și pronumele - data nașterii - numele părinților - profesiunea sau meseria - domiciliul - cercul de recrutare și nr. matricol - motivul și numele membrilor din familie la cei propuși a fi trimiși în Transnistria. 12. Toate variațiile de efective (scutiri, bolnavi în infirmerie, în tabere, la domiciliu sau în spitale, învoiri, permisii, părăsirea fără voie a lucrului, etc.) vor fi aduse la cunoștința cercurilor teritoriale, prin state nominale, pentru facerea mutațiilor. 13. Deosebirea dintre detașamentele locale și cele exterioare constă în faptul că
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Comandantul companiei respective. Toate aceste măsuri le-am luat în baza ordinului Nr. 163.668 din 13 August 1943 al M.A.N. Dir. Super. și Comand. Geniului Serviciul Fortificațiilor și al Dvs. Nr. 537 din 14 August 1943. În privința infirmeriei vă rog a mi se ordona dacă o las, sau nu în comună. Părerea subsemnatului este ca să aprobați a rămâne pe loc, pentru ca bolnavii să nu fie în contact cu cei sănătoși, casa în care se găsește infirmeria este cam
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
1943. În privința infirmeriei vă rog a mi se ordona dacă o las, sau nu în comună. Părerea subsemnatului este ca să aprobați a rămâne pe loc, pentru ca bolnavii să nu fie în contact cu cei sănătoși, casa în care se găsește infirmeria este cam la extremitatea comunei Suraia spre N.E., ei plătesc chirie și au multe medicamente ca: vată, pansamente și instrumente care dacă s’ar duce în tabără s’ar strica fie din cauza intemperiilor, fie din cauză că nu au unde le păstra
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ar duce în tabără s’ar strica fie din cauza intemperiilor, fie din cauză că nu au unde le păstra deoarece nu avem dulapuri speciale în barăci, iar medicul șef al Detașamentului, farmacistul și dentistul să fie tolerați a locui în permanență în infirmerie. COMANDANTUL DETAȘ. EVREI Nr. 101 Lt. Colonel ss Petruț C-tin *Adnotare: - 25 AUG. 1943. Aprob ca infirmeria s ă rămână unde este. Gl., semnătură indescifrabilă. ARHIVA INSHR-EW, RG-25.003 M, MAN, rola 104, dosar 4191, fila 338. Document nr.
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
nu avem dulapuri speciale în barăci, iar medicul șef al Detașamentului, farmacistul și dentistul să fie tolerați a locui în permanență în infirmerie. COMANDANTUL DETAȘ. EVREI Nr. 101 Lt. Colonel ss Petruț C-tin *Adnotare: - 25 AUG. 1943. Aprob ca infirmeria s ă rămână unde este. Gl., semnătură indescifrabilă. ARHIVA INSHR-EW, RG-25.003 M, MAN, rola 104, dosar 4191, fila 338. Document nr. 160 CORPUL 4 ARMATĂ Stat Major No. 135.895 din 28 August 1943 CORPUL 4 ARMATĂ Stat Major
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]