1,838 matches
-
dintr-o sprânceană spre Karin, care zâmbea. —O, Barbara! La țanc, ca de obicei. Ceva probleme pe aici? Tonul ei era fals, puțin autoironic. Problemele suntem noi. Când auzi vocea îngrijitoarei sale, furia lui Mark se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
om. O angajată plătită cu ora. Se calmă. Când vorbi, cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva ce trebuie să determinăm. Cuvântul i se formă în expresia feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cum cedase nervos Karin când îi văzuse. Cât de ciudat se comportase Mark la teste și cum își justificase fiecare eșec. Cum îi crescuseră aripi când auzise vocea surorii lui și cum urlase când o văzuse. Weber nu pomeni că infirmiera îl semiacuzase de lipsă de etică. Pentru fiecare poveste pe care i-o spunea, Sylvie îi servea înapoi propriile-i povești. Dar a doua zi dimineața avea deja senzația că el le inventase pe ale ei. Weber lucrase cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în ochi. El, ultimul om de știință care intrase on-line, suferea de sevraj la e-mail. Chelnerița apăru lângă masă, îmbrăcată ca într-un film: jumătate infirmieră, jumătate polițistă de parcare. Era de vârsta lui, fără doar și poate: cu treizeci de ani prea mult ca să servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină din cap. Nu cumva ai nevoie de permis ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
televizor? Televizor de-adevăratelea? Cum ar veni, îl vede toată țara? V-am zis eu că tipul ăsta e celebru, dar voi nu m-ați crezut. O să-l știe toată lumea. —Book TV? întrebă Karin. Cum ai aflat de chestia asta? Infirmiera ridică din umeri. —Din pură întâmplare. —L-ai căutat? întrebă Karin. Sau ți-a zis el...? Barbara roși. Mă uit tot timpul pe programul de cablu. Un obicei vechi și prost. M-am limitat la doar câteva emisiuni la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o slujbă. Eu tot aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută. Cum? Deja ne-ai dat atât de multe. Nici măcar nu-mi închipui cum te pot răsplăti... Infirmiera radia un calm straniu. Mâna ei pe umărul lui Karin transmitea siguranță absolută. — Lucrurile se aranjează. Toată lumea e răsplătită, într-un fel sau altul. Hai să vedem cum merge treaba. Karin o rugă pe Bonnie Travis s-o ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mărturisirea lui cu naturalețe. —E normal să fie așa. Dacă n-ați bâjbâi, ar însemna că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Ați fost luat în colimator chiar acum. Își lăsă mâna jos, ca el să poată vedea. O infirmieră, care era la curent cu cea mai nouă satiră din New Yorker. Dar era o senzație împărtășită la cel mai firesc mod posibil. Ea își ridică privirea, cu pupilele ochilor ei căprui mari cât petele de camuflaj ale unei molii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vag de un câine. Dar tu cine ești, când nu ești tu însăți? ar fi vrut s-o întrebe. Dar o întrebă: — Deci de când lucrezi ca asistentă? Ea lăsă capul în jos. — De fapt, nu sunt asistentă. Știi asta. Sunt infirmieră. Îngrijitoare. Pe furiș, fură un inel prăjit din inima cepei. Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să devii terapeut? Începu să contureze o teorie: dintr-un anume motiv, căpătase față de arena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul ăsta, pot să-l transform în Dumnezeu știe ce. Pot să-l las cum e acum. E prea multă putere. Recită obiecțiile lui Daniel la medicamente. Infirmiera ascultă cu atenție. — Înțeleg temerile prietenului tău și-ți vorbesc de pe poziția cuiva care s-a lăsat în viață de țigări, cofeină și zahăr rafinat. Știu că ți-e frică de orice ar putea agrava situația. Eu nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreo leziune, vreo boală mai gravă decât a lui Mark. Mâini reci o ating. —Daniel? O să fugă din casă și o să cheme ajutoare. —Trăgea de mine la dezbatere, ca să vadă cam până unde m-am prins. —Care detectiv? E fosta infirmieră a lui Mark. Lucrează la clinica de... —Pe cât? Pe trei dolari ora? O femeie care vorbește așa? O femeie care se poartă așa? Mă faci să vomit, spune el, în sfârșit uman. Un nod de spaime. Ce înseamnă Barbara pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e o carte într-o ediție ieftină - The Immense Journey a lui Eiseley. Lectura de seară a unei infirmiere. Coperta din spate îl identifică pe autor ca fiind un băiat din partea locului, născut și crescut la cotul râului Platte. Paginile sunt însemnate cu săgeți adezive. Dă la ultima pagină: „Secretul, dacă-mi este îngăduit să parafrazez un vocabular sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
absurde. Omul de știință e poet, spune femeia. Dar el nu e nici una, nici alta. N-are nici o profesie pe care s-o poată recunoaște. Nu e nimic din ceea ce crezuse odată că va deveni. Și femeia asta - ce e infirmiera asta? O femeie atât de singură încât îl vrea până și pe el. Ea își vâră mâna pe sub gulerul hainei lui. El o atinge pe spate. Trasează amândoi conturul pielii, capcana dintre ei. Mâinile lui tremură pe sânii ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o privire sălbatică, fugară, rugătoare, își dă seama că terminase. Deci ți-ai dat demisia, spune el. Și te-ai făcut infirmieră? Umerii ei tresar. Dar își revine destul de repede. La început, m-au luat ca voluntară. Avusesem ceva experiență... acum mulți ani. În liceu. Am obținut dreptul de practică în trei luni. Nu e... cum să zic, o chestie foarte savantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată pe un fel de colac („Eeee, madame, est-ce que par hasard voulez-vous la bouée ?“ zicea infirmiera de dimineațăă, cu o masă rabatabilă perfectă. E visul meu de aur, dacă voi scrie vreodată ceva care să depășească 100 de pagini, așa mi-aș dori să scriu : într-un fotoliu comod și cu o masă rabatabilă care să
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal prins de friguri. — Câți sunteți din familie? întrebase infirmiera. Nu-i nicio femeie cu voi? Tată-său clătinase din cap: „Sunt doar eu cu băiatul... Pe femei nu le-am mai chemat, sunt în Yazd și le-ar lua șase ore să vină“. Dar nu ăsta era motivul. Tată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își jurase că o s-o trimită la școli și că o să-nvețe așa cum ea nu putuse să facă. La sfârșitul războiului cu Irakul, fiică-sa intra la liceu și, la doi ani după moartea lui Khomeini, era cea mai frumoasă infirmieră a spitalului din Gheytarieh. Nu ajunsese să scrie rețete, așa cum visa când era o fetiță, dar o slujbă plătită precum a ei, ca și traiul în blocul operator al secției de ortopedie o făcuseră să-i crească pretențiile și să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chirurgul semnă externarea, fratele antrenorului îi ceru o persoană de ajutor pentru următoarele zile: — Îl așteaptă o femeie care abia a născut și o mamă în vârstă, care își târâie tălpile dintr-o cameră într-alta. Ne-ar trebui o infirmieră, măcar pentru o săptămână, până când Nasser o să-și pună piciorul operat pe pământ. — Cum să nu! Am pe cineva potrivit: Shahla e exact ce vă trebuie! Doctorul o chemă și apoi îi conduse pe toți către lift. Imediat ce-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu femeile. — O iei de la capăt? îndrăzni să-l întrebe. Acum ai doi băieți... Lasă, uită asta, tocmai pentru că-i am, dar acum sunt mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul? O măsură de la nodul șalului de pe cap pân’ la vârful unghiilor. — Sigur, doamnă! — Nasser doarme încă, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mișcă și ea, fiindcă amorțise, și își trase scaunul mai în spate. Se afla într-o sală a închisorii, alături de Sharoudi, avocatul ei principal, și se hotărâse să-i preia cazul după ce dosarul Jahed, redeschis, făcuse Teheranul să fiarbă. Fosta infirmieră se afla la Evin de opt ani, numărase și zilele: două mii nouă sute treizeci, de la începutul lui 2002 și până atunci, când o cunoscuse. Sharoudi chiar lucrase ca un expert: în 2008, obținuse o suspendare a condamnării, pentru vicii de procedură
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a găsit sperma a doi bărbați, despre care s-a dovedit că, la sfârșit, spălaseră sângele de pe victimă, pe care au îmbrăcat-o în haine curate. La ora 13:30, când poliția a pătruns în casă, au găsit-o pe infirmiera Jahed îngrozită, lângă cadavrul care abia se răcise. Shahla a devenit principala suspectă și a fost arestată în seara aceleiași zile. A ajuns la Evin nu pentru că fusese infirmiera familiei, în urmă cu câteva luni, nici pentru că se aflase la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
30, când poliția a pătruns în casă, au găsit-o pe infirmiera Jahed îngrozită, lângă cadavrul care abia se răcise. Shahla a devenit principala suspectă și a fost arestată în seara aceleiași zile. A ajuns la Evin nu pentru că fusese infirmiera familiei, în urmă cu câteva luni, nici pentru că se aflase la locul faptei - în fond, amprentele ei nu erau nicăieri -, ci pentru că personalul din reședință și câteva rude ale lui Nasser depuseseră mărturie că ea și legenda vie a stadioanelor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și Seyed Sharoudi nutriseră speranțe deșarte față de urgentarea reformei în Codul Penal. Moratoriul prezentat în Majlis, în ianuarie 2009, referitor la pedeapsa cu moartea rămăsese un simplu proiect. La Evin, Shahla Jahed își aștepta ștreangul. Ghazal parcă își luase destinul infirmierei asupra ei. Trudea neobosit, trimisese rapoarte către Amnesty Interna tional și către Instrumentul de finanțare al UE pentru promovarea democrației și drepturilor omului. În același timp, redactase amănunțit apelul către fami lia victimei și se hotărâseră să li-l înmâneze
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei execuții prin lapidare, anunțate pentru Sakineh Ashtiani, acuzată de adulter, și, în siajul protestelor internaționale și al sprijinului față de cazul ei, obținuse recursul. Familia victimei nu dăduse vreun semn la apelul ei de iertare, dar cu siguranță aflaseră că infirmiera avea să compară din nou într-un proces public. Asta nu putea fi chiar pe gustul lor, ținând cont de cum o primiseră, dar Ghazal se bizuia încă pe puterea milei și a înțelegerii. Înfățișarea a fost stabilită pentru 30 noiembrie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]