1,132 matches
-
a trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu palma. S-au privit În tăcere Îndelung, intuind fiecare rănile pe care viața i le pricinuise celuilalt. — Trebuie să plecăm de-aici, Julián. Fumero te caută. Povestea cu Aldaya a fost o capcană. — Știu, a șoptit Carax, fără nici o inflexiune În glas. — Casa e Închisă. De ani de zile nu mai locuiește nimeni aici, a adăugat Miquel. Hai, ajută-mă să cobor și să plecăm de aici. Carax s-a cățărat din nou pe zid. CÎnd l-a apucat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un delator nu poate iubi!“) Pe urmă, oamenii ăia cu care venisem ne-au dus Într-o casă și ne-au dat să mâncăm. Eram numai noi doi și bucatele puse pe masă. Încercam să-i recunosc lui Mușu gesturile, inflexiunile vocii. Povestea de cum se face pe la ei când moare cineva tânăr. Apoi legende ciudate din satul lui. Cică doi prieteni de-o vârstă. Și unu trebuia să moară. Mă pretine! Ce? Io oi muri! Când? Api, până mâne mor. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în cel mai dulce cînt! Comoara mea, ascultă-l, și-ncrede-te în el, Ascultă-l ce trist sună! Pe veci al tău: Cornel! La 12, Ionescu Cornel s-a prezentat să-și ia poezia. I-am citit-o cu inflexiunile lirice de rigoare în glas, și a rămas încîntat. ― Mă, ce-i drept, e drept, asta e mai ceva ca ailaltă! ― Păi, de, m-am gândit că, odată cu dragostea, trebuie să sporească și talentul poetic, nu? Când i-o dai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se folosește diavolul ca să-ți deschidă inima! — Da, răspunde Robert, strivind cu talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
terasă. Toți se întorc spre el. Nu sunt izbiți de înălțimea lui, deși trebuie să se aplece ca să intre pe ușă. Este cu totul altceva, acel ceva care le ucide conversația. — Bună seara, domnilor, zice omul. Are o voce fără inflexiuni, egală. Marchant întinde mâna cu un gest larg, de maestru de manej. — Vi-l prezint pe căpitanul Gregg. Nu mai sunt căpitan, Marchant. Sunt domnul Gregg. Gregg scutură mâinile întinse. Pe moment, toate privirile sunt atrase de obrazul lui. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mele erau cu mult mai arătoase decât mine. Ceea ce mă dărâma era mila oamenilor. Ce diferență de vârstă e între voi două? —Șase ani. Helen are aproape douăzeci și unu de ani, am spus încercând să-mi păstrez tonul neutru, fără nici o inflexiune, ca să nu se poată face speculații. —Mi-ai răspuns foarte plat, a zis Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat la micșorat, am șoptit. Am privit ușile liftului închizându-se și m-am întors la mine în birou, când telefonul a început să sune. De data asta era chiar Lucille. — Claire, draga mea, a început ea. Vocea îi căpătase inflexiuni metalice. — Am auzit c-ai trimis-o pe Mandy la plimbare, draga mea! Tocmai m-a sunat! De ce ai făcut asta? și hai să vorbim puțin de locul unde va avea loc nunta. Eu am niște idei. și momentul... de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
format numărul lui Gordon. Până la urmă, poate era același lucru. Nu mi-a răspuns, dar, după patru apeluri, a intrat robotul și atunci i-am auzit prima oară vocea - o voce neobișnuit de calmă și de reținută, cu prea puține inflexiuni sau afecte, după cum mi s-a părut. Din fericire, dădea un al doilea număr la care putea fi găsit (al lui Trumbell, am presupus), ceea ce m-a scutit de efortul de a-l căuta eu însumi. Am format din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țigèri, o trag mai aproape de mine, VI Am sunat-o în seara urmètoare, nici n-am crezut cè poate sè-ți rèmânè atât de viu imprimatè pe pereții lèuntrici ai pielii vocea cuiva din trecut și sè vibreze, încè de la primele inflexiuni sonore pe care le auzi, atât de puternic și profund, Alo! fèrè prezentèri, fèrè introduceri, Ce mai faci? Tu?! râsul ei la telefon în urechea mea, Matei! cum sè nu te îndrègostești de o femeie care îți pronunțè în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acasè, Matei? de dragul ei m-am urcat astèzi în tren și din cauza unui ton din voce pe care nu i l-am mai auzit pânè acum, pentru mama fac acum drumul acesta, Nu vii acasè, Matei? mè cheamè mama cu inflexiuni noi în glas, Uitându-mè pe geam, copleșit de liniștea îndepèrtatè și aerianè a peisajelor pe care, din mersul trenului, privirea mea le parcurge, îmi doresc sè fi trèit prin locurile astea, Sè fi trèit într-un sat așezat printre dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
afarè fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu te știu, te știu pe tine! Ha! Ha! Haaa! Tu esti bèrbatul! Glasul ei, un amestec ciudat de inflexiuni duioase și aspre, rezonând puternic în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare de mine, lunecând fierbinte pe trupul meu, strecurându-se prin porii deschiși ai pielii, eu, temându-mè cè dacè aș face vreo mișcare, dinții șarpelui care se încolècește în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un val de cèldurè și de mângâiere, îmi amintesc cè trebuie sè ajung acasè! Precipitându-mè, smulgându-mè din cercul misterios și fermecat care se formase în jurul meu, anunțându-l pe Ilarie, Trebuie sè plec! NOW! Nu pleca ! mè roagè el cu inflexiuni feminine în glas, măi rèmâi puțin! Crezi cè ai vèzut tot, Matei, dar nu știi nici pe sfert din câte ar trebui sè știi, Sunt ortodox, Ilarie! Asta n-are importanțè! ridicându-și spre mine privirea, Si, apoi, încercând eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
discutau. Vorbeau în franceză, dar amândoi o foloseau ca pe un instrument de fascinație, de încântare sau seducere a celuilalt. Vocile lor se armonizau. Sunau ca două instrumente perfect stăpânite de un maestru sensibil la fiecare nuanță. Își savurau reciproc inflexiunile. Era o confruntare blândă între spirite de același nivel, susținută de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vin, numai că ei s-au Îmbătat cu două-trei rânduri Înainte de mine.” Cu toate acestea, de ce să tăgăduiască, pierderea manuscrisului l-a mâhnit cel mai profund. Ar fi putut, desigur, să-l refacă; și-ar fi amintit cea mai măruntă inflexiune. Se pare că, n-a dorit-o; În orice caz, dintr-o asemenea retranscriere nu dăinuie nici cea mai mică urmă. Se pare că Omar Khayyam va fi tras, din răpirea manuscrisului său, o Învățătură Înțeleaptă: nu va mai căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
serialul românesc, Val Irons l-a dublat pe Neluțu într-o cascadorie extrem de periculoasă, în care el trebuia să se cațere pe Bela, dar a și asigurat râsul din fundal. Nu m-am mirat de loc, întrucât vocea melodioasă, cu inflexiuni rubinii a actriței americane avea capacitatea de a-i face pe telespectatori să râdă și să viseze exotic în același timp. Cel mai mult mă bucura că îmi puteam regiza coșmarurile, că o puteam distribui pe Pamela în seriale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreun instrument. Timp de câțiva ani, Emil Popescu nu făcu altceva decât să exploreze neobosit posibilitățile fantastice ale sintetizatorului. Din când în când, printre cele mai fidel redate zgomote naturale, foșnete de frunze uscate, fluierat de mierlă, șipot de râu, inflexiuni de voce feminină de o dulceață care te sfârșea, zgomot de avion la decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui; doar să privească, foarte atent și pe îndelete obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era aproape așa cum îl reconstituise după inflexiunile vocii: înalt, brun, uscățiv, cu un început de chelie. Așadar, bănuise ceva, și-l pândea mai de mult, să-l surprindă. - Nu știu nici eu, răspunse pronunțând doar parțial cuvintele. Poate voiam să mă conving întîi pe mine că nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi vom ajunge să dăm politica pe mâna femeilor ! Trezită de vecinătatea companionului său, Margot intră în conversație cu îndrăzneală. În glasul subțiratic îi sună acea inflexiune ușor alintată care apare la majoritatea fetelor tinere, când încep să-și simtă dintr-odată puterea și li se pare că etern vor stăpâni lumea, copilărindu-se. — Dar Regina Victoria ? ! Dar Elisabeta ? ! Și n-ai spus tu, Ștefan, că acesta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În cîmp, stă așezat un om, cu hainele În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Am asistat în seara aceasta la rugăciunea vesperelor, unde erau prezente 10 surori carmelitane ale sf. Iosif, care găzduiesc pelerinii ajunși aici. Erau prezenți și mai mulți credincioși laici. Imi place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă gândeam că atât seminariștii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
amintită trebuie să facă adnotările și corecturile de rigoare, pînă cel tîrziu, înainte cu cinci zile de desfășurarea conferinței de presă. C) Textul astfel formatat este transmis înainte cu cinci zile per-soanei care va trebui să țină respectivul speech. Intonațiile, inflexiunile sau alte automatisme și stereotipii, trebuie fixate de către persoana care vorbește. Ea este cea care, în primul rînd trebuie să simtă textul și să-l adapteze la propria structură și la propriile modalități de exprimare. Speech-ul trebuie să vină
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
cu amar.” „ Acestea erau lacrimi de pocăință, venite, însă, prea târziu, dragule”. Caut să mai citesc ceva, dar simt că oboseala îmi dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă dau bătut - m-am grozăvit eu. „Atunci îi bine.” „ Cum să te dai bătut, conașule? Unde ai mai văzut un flăcău ca matale să se deie învins de te miri ce? Păi matale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]