974 matches
-
era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 157. 34 Ibidem, p. 158. (trad. n.) 35 Ibidem, p. 159. (trad. n.) 26 autoritatea în spațiul căminului atât timp însă cât nu intra în conflict cu dorințele soțului.” 36 Este, trebuie să recunoaștem, un statut feminin destul de ingrat prin subordonarea pe care o cerea. Romanul era perceput în epoca medievală ca o specie literară destinată femeilor, dar, din păcate, eroinele nu prea apăreau, ceea ce poate constitui un adevărat paradox. Titlurile operelor conțineau, de cele mai multe ori, numele eroilor, fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 5. 118 Ibidem. 119 Jessica Levenstein, Out of Bounds: Passion and the Plague in Boccaccio's Decameron, în „Italica”, vol. 73, nr. 3, autumn 1996, p. 14. 50 opresiune. Statutul acesta mai mult decât ingrat al femeii este pus de narator „în vina Sorții, care s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deprinde de la părintele său cunoștințe temeinice de medicină, nu e o simplă vindecătoare, ci o „doftoriță”223, capabilă să l vindece pe rege de o boală căreia alți bărbați pricepuți ai vremii nu-i găsiseră leacul. Fata conștientizează perfect situația ingrată în care se află, de a nu fi credibilă: „Stăpâne, dumneata nesocotești priceperea și știința mea fiindcă mă vezi că-s tinerică, ba și femeie pe deasupra”224, dar nu cedează și cere ca răsplată pentru serviciile ei alegerea drept soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o oferă: „Femeia-i pentru jug și chin croită/ și spre a fi de soțul ei strunită.” 753. Singura salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu mai este o fecioară 849, așadar o tânără nu trebuie să fie zărită sau contemplată de un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la nevoia claustrării feminine în spațiul privat al căminului, privându-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din parcare) și-i înjură pe toți chiar dacă-i doar un fel de povestitor fără zvâcnirea talentului. Când nu e băgat în seamă, ori e geniu necunoscut, ori pustiu ! Dar TREBUIE CONTINUAT| fie și pentru că dă certitudini într-o muncă ingrată și deseori prost plătită, deși e frumoasă și de viitor ! Desigur, mă mâhnesc detractorii care sub acoperirea anonimatului (sub care vor tot rămâne) emit judecăți de... oameni tâmpiți ! Dar, Observ cu satisfacție că 90 % dintre nominalizați (cei care contează) mi-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
miting. La ea participă activ un public numeros și eterogen, așa-numiții oameni de bună credință, considerați din oficiu patrioți și, implicit, niște competențe indiscutabile. În acest caz lansarea de carte este un prilej pentru a vorbi despre orice: „destin ingrat”, „unire”, „trădători de neam”, „martiri”, „asuprire rusească”, „solidaritate moldovenească”, „guvern antinațional și anticultural”, „președinte filorus”, „opoziție divizată”, „ambasada română prietenă” etc. Din puținele cuvinte ale vorbitorilor care au vizat chiar cartea și autorul ei, înțelegem că asistăm la lansarea unei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sunt lucrurile când confesiunea nu e spontană, când ea crește firesc din trunchiul fragmentat al mărturisirii cotidiene. Constrâns de factori externi să coboare În adâncimile atât de greu sondabile ale eului propriu, autorul pare a-și da seama de misiunea ingrată În fața căreia se află. În astfel de cazuri, putem vorbi de veritabile auto-negări ale funcției comunicaționale a eului. Sau, În terminologia lui Jean Rousset, de o eclipsă a eului 16. Sunt acestea mecanisme de apărare ale sensibilității autorului? Sunt ele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul politic revoluționar, ceea ce ne determină să credem că nu reușeau să fie niște cetățeni pașnici; cei proveniți din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pună-n fruntea tînără zbîrceli, Cu lacrimi sape-i brazde în obraji, Tot chinul ei de mama și-al ei drag Prefă-l în rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît ramoleala-i vrea. (Intra Lear) LEAR: Cum, cincizeci din suita dintr-odat? În paisprezece
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Întoarce-te la sora-mi. LEAR: Nicicînd, Regan: Ea mi-a luat jumate din alai, M-a privit sumbru, m-a împuns cu limba ei Că cea de șarpe, -n inima adînc. Toate-adunate-n ceruri, răzbunări Să-i cadă-n capu-ingrat! Lovește-i oasele, Aer infect, cu-nțepenire! CORNWALL: Pfui, șir, pfui! LEAR: Fulgere iuți, foc orbitor zvîrliți În ochii-i trufași; i-otrăviți frum'sețea, Cețuri de mlaștini, ce se-absorb de soare, Pentru-a cădea și-a-i nimici trufia
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
spargeți! Viforîți, Ruperi de nori; și trîmbe, potopiți Pîn' ne-necați clopotniți, pește vîrf! Sulfurice, blestem-purtînde focuri, Vestiri de trăznete stejarii despicînd, Pîrliți-mi părul alb! Tot-zguduinde tunet, Izbește sfera lumii-aceste o turtind, Sfarmă tiparele naturii, germenii Toți zvîrle-odat', ce fac ingrat pe om! BUFONUL: Unchiule, agheazma de curte într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor tale. Asta-i o noapte ce n-are milă nici de-nțelepți, nici
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un alt tuberculos voia să scrie despre "robustul" satiric latin. La îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihică a naratorului rămâne mereu aceeași, indiferent de personajul în care se ascunde. Modernitatea perspectivei narative atinge apogeul în momentul abordării persoanei întâi plural care se adresează unui receptor de persoana a doua plural: "Ascultați ce vă spun: sunt niște ingrați. Nu eram obligați să-i tratăm cu atâta mărinimie" (p. 123). Naratorul, spre deosebire de celelalte forme de discurs, înfățișează ideile și trăirile personajului colectiv, iar exprimarea lor se adresează unui interlocutor prezent în text. Monologul se apropie astfel de vorbirea directă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Un alt material suplimentar includea o listă cu procedurile românești de emigrare, întocmit de Ambasada Americană din București. Încă din start, solicitantul era conștient că Bucureștiul descurajează în mod oficial emigrarea. Astfel, acesta era privit ca un dezertor, ca un ingrat sau chiar ca un trădător. Cît despre reîntregirea familiilor, Bucureștiul era de părere că familiștii care trăiesc în afara României trebuie să se întoarcă acasă, pentru a-și reîntregi familia. Pornind de la aceste premise, procesul de emigrare era greoi și de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lor cel mai mic, Nicu. Capacitatea lor de a-și mări puterea venea, pur și simplu, din extinderea cultului personalității președintelui. Elena constituia obiectul propriei campanii de adorație publică, iar Nicu, deși avea o reputație de playboy, și încă unul ingrat, a devenit membru supleant al CC al PCR2294. În tot cursul anului 1985, românilor li s-a amintit de contribuția copleșitoare a lui Ceaușescu la dezvoltarea socialismului. Ziarele și mass-media erau o sursă de elogii interminabile la adresa președintelui român, cu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
serviciu care i se cere. Tocmai controlul acestui vehicul (ce nu trebuie niciodată să slăbească) îl numesc eu morală personală, exigență căreia el trebuie să se supună, în special în cazul în care totul pare să arate că această supunere ingrată nu atrage decât reproșul."258 Control și măsură iată atributele creației care este scoasă din sfera incidentalului, fiind subsumată unor rigori ce țin mai ales de abordarea unei perspective raționale asupra actului artistic. În Apelul la ordine, sensurile generale converg
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
spus cu glas tare: Vezi, împărate, cum nu poți admite să se aducă o jignire fiului tău? Crede dară că și Dumnezeul tuturor îi detestă pe aceia care se încumetă să-L necinstească pe Fiul Său Unul-Născut și ca niște ingrați îl privesc mereu cu ură pe Mântuitorul și Binefăcătorul lor. Înțelegând împăratul acest lucru și admirând totodată faptele și spusele lui, a dat imediat o lege de interzicere a adunării ereticilor. (Teodoret, V, 16)”. (Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, cartea a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Întrebarea era dacă el dorea să continue traseul de la Est la Vest început în timpul lui Gheorghiu-Dej sau dacă voia să-și conducă țara și spre Est și spre Vest către un destin neclar."311 Se pare că a ales soluția ingrată a legendarului măgar al lui Buridan. A doua zi, respingând, bâlbâit, oferta lui Jimmy Carter, el a venit cu "sugestia ca Statele Unite să ia în considerare calea socialismului". Nedumirit, Carter, simțind impasul sufletesc al oaspetelui, i-a lăsat timp să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]