1,213 matches
-
sociale și culturale. Omul hoardelor și al triburilor primitive se deosebește esențial de animal prin spaima față de misterul vieții și morții. Încă în epoca preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să facă tot posibilul ca să scoată la iveală o semnificație mai profundă, este important înainte de a dezvolta să insistăm asupra unui aspect semnificativ complementar al unei deschideri mai largi: versiunea aceast (cea mai primitivă) este deja dublată de simbolul metafizic inseparabil de sensul moral al vieții: de misterul morții. Ca și bobul, omul este îngropat după moarte și, ca și bobul potrivit celor mai vechi credințe -, el "iese" din mormîntul său. Mitul simbolizează credința în nemurire. Hades, fratele lui Zeus, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de vedere biogenetic, este un organism psihosomatic în stare de evoluție sau de involuție în funcție de valoarea sau nonvaloarea vitală a deliberării lui intime. Introspecția deliberantă este opțiunea permanentă, trăsătura diferențială cea mai caracteristică a speciei gînditoare. Psihicul și soma sînt inseparabile. Nu există psihic fără soma, nici soma (materie animată) fără psihic. Paralelismul lor nu constituie o stabilizare și CU ATÎT MAI PUȚIN O PRESTABILIRE, ci o evoluție atît manifestă prin modalitățile intenționalității ei finale, cît și misterioasă prin originile sale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forța elanului. Acestea sînt adevăruri foarte vechi: adevăruri eterne. E ușor să le spui, dar e greu să le trăiești. Ceea ce facilitează trăirea lor este reiterarea lor pînă la sursa lor esențială: motivele intime. Vechiul și Noul Testament formează un tot inseparabil. Ele vorbesc de la căderea lui Adam pînă la moartea lui Iisus și de la moartea lui Iisus pînă la a Doua Venire despre istoria esențială a tuturor popoarelor și a tuturor oamenilor, despre istoria esențială a omenirii supuse legii etice a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
salvare și nici la purificare, ci la exaltare patologică și la inhibarea perversă a elanului său. Întrucît sanctificarea constituie împlinirea unică, mîntu-irea este speranța care rezultă pentru ceilalți, iar salvarea fiecăruia este realizarea speranței în funcție de forța sa. Mitul mîntuirii este inseparabil de mitul căderii originare, căci mîntuirea este redresarea din căderea comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic reprezintă exaltarea banală a dorințelor (victoria elanului asupra obsesiei vanitoase, libertatea). Dogma mîntuirii rămîne și ea legată de cădere, dar de dogma acesteia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca monde vécu lume, experiență trăită). Este vorba de un raport dialectic între lume (care nu este impenetrabilă) și spirit (care este atotputernic). Ele sunt inseparabile. Spiritul și lumea construiesc împreună spiritul și lumea. Prin prisma și în lumina acestei unități (toate sunt într-Unul și Unul e în toate) trebuie înțeles fenomenul cunoașterii, în general și al științei, în special, chiar dacă Heidegger spunea și avea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
presupune conștientizare, deci lumina înseamnă conștiință. Vechiul principiu al lui Hermes enunța unitatea Micro și Macrocosmosului. În Marele Univers, totul se bazează pe relații manifeste, în afara timpului și a spațiului. În dimensiunea teritorială a existenței, materia, spațiul și timpul sunt inseparabile. Particulele materiei formează o lume a unei ordini și armonii extraordinare, un mozaic de sisteme interdependente (atomi, stele, galaxii), totul desfășurîndu-se cu o asemenea coerență și continuitate, încît impresia unui plan predeterminat, desăvîrșit devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
activa elevilor, superioaratenției realizat prin constrângere. Folosirea jocului didactic la obiectul științe, face ca elevul sînvețe cu plăcere sdevininteresat fatde activitatea ce se desfășoară, fațde mediul înconjurător, de fenomenele ce se petrec în naturși fațde el însuși ca un element inseparabil al acestui „tot” din care face parte. Prin varietatea jocurilor didactice utilizate la acest obiect se stimuleazcreația, imaginația, gândirea, sensibilitatea. Jocul contribuie la dezvoltarea intensa copilului, a capacității lui de a observa și de a înțelege ceea ce caracterizeazoamenii și diferitele
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
rezidă din aspectul de indeterminare al multora dintre personajele sale. Eroii nu pot trăi decât pentru a se reliefa unul pe celălalt, destinul unuia se împlinește prin reflectarea la celălalt. Astfel, în teatrul și romanul scriitorului nostru apar câteva cupluri inseparabile precum Pietro Gralla-Nicola, Ștefan Gheorghidiu-Orișan și Fred Vasilescu-Ladima. Psihanalitic, fenomenul se explică prin copilăria de orfan nefericit a lui Camil Petrescu, în care singurul sfetnic și protector a fost prietenul său mai mare, Tutulă. Această complinire a personajelor se reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sever, oferă și ea o speranță nebănuită nu numai pentru finalitatea eforturilor defectologului, dar și pentru propriul Weltanschauung. Și, dacă ne putem îndoi de multe dintre declarațiile unor specialiști, de cele ale unui subiect aflat atât de adânc și de inseparabil în miezul situației, n-avem nici motive și nici dreptul de a ne îndoi. Faptul acesta aruncă o lumină pe cât de neașteptată, pe atât de încurajatoare asupra muncii cu deficienții, chiar și cu cei mai gravi: odată cu depășirea stării de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
3.1. Dacă vrei să prânzești la ora două după-amiaza poți observa că eseistul publicat de crel suprapune a asimila cu a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție și respectiv non-deglutiție. Astfel, când se spune despre membrii unei etnii că sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a-i înghiți. Non-digerarea duce fie la gerber (a borâ dar și a condamna în argou
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ele pretenții de cunoaștere, așa cum o facem prin expresiile descriptive ale limbajului. Wittgenstein crede că este important să nu pierdem din vedere că experiențele subiective sunt proprii anumitor ființe cum sunt ființele omenești. Existența experiențelor subiective, caracteristice ființelor omenești, este inseparabilă de existența unor manifestări verbale și nonverbale ale acestor experiențe. „«Dar ceea ce spui tu nu revine la faptul că nu există, de exemplu, durere fără comportarea caracteristică durerii?» - Înseamnă asta: se poate spune doar despre omul viu și despre ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
jocurilor de limbaj, o activitate care reprezintă în multe privințe antipodul analizei logice, răspunde tocmai acestei nevoi. Descrierea jocurilor de limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie un sistem care poate fi înlocuit doar ca întreg. Un plus de claritate poate fi obținut prin regresiune spre ceva mai primitiv, spre ceea ce Wittgenstein numește „șinele solide“ pe care se mișcă întreaga
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul cel mai dezinteresat, de o toaletă savant ticluita și n-a păstrat în sine o imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
între ele. Pentru Leopardi mobilitatea intelectului-receptor în interiorul unui grup de idei constituie premisa fundamentală a efectului estetic. Dat fiind ca piatra de temelie a ideii este cuvântul Aceste idei sunt foarte adesea legate de cuvânt (ce este, în mintea omenească, inseparabil de obiect, este imaginea, trupul acestuia) sunt legate mai strâns de cuvânt decât de obiect, acesta din urmă trebuie să indice multiplicitate, varietate, mărime, lungime, lățime, vastitate.264 Printre termenii poetici menționați de Leopardi în Zibaldone se regăsesc: irrevocabile-irevocabil, irremediabile-iremediabil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lettera d'amore / alla mia terra. Varvàra Alexandrovna: Non ho paura della morte / come non ho avuto timore della vită. / O penso che sia un altro qui disteso. / Forse, se non ricordo amore, pietà, la terra / che sgretola la natură inseparabile, îl livido / suono della solitudine, posso cădere dalla vită. Lungo l'Isar: Mă dove battono / i tuoi tamburi, amore? (...) e io penso a te che ascolti (...) residui / di meditazioni dentro îl mio corpo / e îl rumore della morte nel suo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intelletto perché io le vedessi chiaramente e m'accorgessi di quello che sono, e di cuore perch'egli conoscesse che a lui non și conviene l'allegria, e, quasi vestendosi a lutto, si togliesse la malinconia per compagna eternă e inseparabile. Giacomo Leopardi, 1849, op. cît., p. 86. Brutus, personajul principal al acțiunii, este Animus, în vreme ce Safo este Anima. Identificându-se cu ea Leopardi poate exprima propria condiție de ostatic al sorții, Gilberto Lonardi, 2005, op. cît., p. 102. 497 Traducerile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tip rețea, ca metaforă a cunoașterii; 5. Trecerea de la "adevăr" la descrieri aproximative. În noua paradigmă se recunoaște că toate conceptele și teoriile științifice sunt limitate și aproximative. În noua teorie a sistemelor, se consideră că viața și cunoașterea sunt inseparabile. Modelul nostru convențional de cunoaștere e derivat din fizica teoretică, unul de reprezentare a unor realități existente independent, un dialog între subiect și obiect. Problema e că această viziune pe care ne-o oferă fizica nu este preluată încă de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economice socialiste, printr-un efect similar modului în care s-au format, conduce la o repunere în perspectivă și la o reflecție retrospectivă asupra raporturilor istorice ale cuplului sistemic capitalism-socialism. Conceptele de capitalism și socialism sunt deci puternic interdependente și inseparabile în abordarea comparativă a marilor sisteme economice. Janos Kornai invocă o "paradigmă sistemică", în care îi așează împreună pe Marx, Mises, Hayek, Polanyi și Schumpeter, o paradigmă caracterizată prin trei dimensiuni: ideea că toate sistemele au propriile defecte, metoda comparației
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
numărul citat al revistei Texte, pp. 23-35. 23 Daniel Bilous "Intertexte/pastiche : intermimotexte", numărul citat al revistei Texte, pp. 135-161. 24 Ideea unei poetici a intertextualității va face carieră : dacă vom face din intertextualitate memoria literaturii, aceasta presupune o poetică inseparabilă de o hermeneutică [En faisant de l'intertextualité la mémoire de la littérature, on propose une poétique inséparable d'une herméneutique.] (Samoyault : 2001, 33). 25 [Lorsque l'auteur reprend des textes écrits par lui auparavant de ses propes textes dans des
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și 1800 (publicată în 1977), că "moartea constituia epicentrul vieții, iar cimitirul era situat în mijlocul satului" (p.17). Universul tradițional al bătrînului continent își asuma ideea finalității implacabile cu seninătate și relaxare. Moartea funcționa, din unghi cultural, ca o componentă inseparabilă a vieții, ajutînd chiar, prin caracterul său imuabil și necondiționat, la derularea în paradigme normale a înseși biografiilor individuale și colective. Schimbările de perspectivă apar spre sfîrșitul secolu-lui al XVIII-lea, odată cu dezvoltarea tehnologiei și ameliorarea condițiilor de trai (ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altă infracțiune. Putem afirma că liberul lui arbitru fusese afectat și, dacă ar fi să extrapolăm la cazul lui Gage, liberul arbitru al lui Gage fusese și el afectat" (p.57). "Liberul arbitru" nu reprezintă, în ultimă instanță, decît nucleul inseparabil al caracterului, alcătuit din rațiune și emoții. Elliot judeca și avea în continuare sentimente, însă, emoțional și rațional, identitatea sa (precum cea a lui Gage), se alterase, mai mult, intrase se poate spune -, prin extirparea lobului frontal (sediul neurologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în căutarea unei ordini monetare, ordine pe care deocamdată doar Uniunea Europeană a știut să și-o creeze în sînul său prin instituirea sistemului monetar european și hotărîrea de introducere a monedei unice europene: euro. Prin urmare, dezvoltarea comerțului internațional este inseparabilă de existența și funcționarea unui sistem monetar internațional care să ofere: • mijloace de plată acceptate de către toți; • un mecanism de ajustare a balanțelor de plăți; • o piață financiară internațională, pe care o națiune aflată în dificultate să poată împrumuta capitaluri
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economic exigențele pretinse de pregătirea tehnică. Se impune o pregătire fizică la obiect, cât mai tehnică dacă se poate spune așa. Este deosebit de important să o concepem, să o Înțelegem nu ca pe o componentă separată, ci integrată, făcând parte inseparabilă din tehnică, de Însușirea - perfecționarea elementelor si mai ales a exercitiilor de concurs. Numai având această concepție vom acționa corespunzător și În ceea ce privește atât conținutul cât și metodica realizării ei optime. Preăatirea fizică se obține prin mijloace diverse
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]