7,575 matches
-
plină, oferă „satisfacții superioare”. Ea nu exclude, desigur, „beția sublimă” a actului amoros, dar chiar și acesta conține un plus întrucît decurge dintr-o „comunicare completă” între cei doi parteneri. Iar acest gen de comunicare se bazează mai puțin pe instinct și mai mult pe educație și convingeri formate într-un parcurs de durată. * * * Ce mi se pare demn de remarcat (mie, ca „simplu cititor”) este faptul că meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare...) „Muza” nu doar l-a inspirat, ci i-a oferit și „suportul” (material și spiritual) pentru a-și afirma „la modul concret” instinctul creator. Sau, mă rog! „procreator”! Ambele variante sunt ale omului, depinde de valoarea pe care le-o dă. Cu puține cuvinte (dar bine articulate), Teodora a dorit să-l plaseze pe Domnul R. pe un alt nivel de înțelegere: „- Cred
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
25 de wați, suficient să țină aprins un bec. Evelin: Creierul meu este un computer viu ca al vostru, dar nemuritor. Profesorul: La noi selecția naturală este motorul evoluției. Omul s-a format în milioane de ani, în luptă cu instincte și emoții și cu rațiunea care l-a obligat pe om să găndească, să caute răspuns la: cănd? cine? de ce? pentru ce? Acum vine calculatorul, computerul, care va imita inteligența omului doar prin programare. Aurora: Evelin, dar nu arăți chiar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să folosească focul, vănătoarea, să-și construiască adăposturi. Din acest moment teoria lui Darwin este și mai convingătoare: începe lupta tuturor împotriva tuturor cu omul în centrul acestei lupte, care devine tot mai puternic și inteligent, inteligență născută din lupta instinctelor cu emoțiile și amăndouă cu rațiunea și întrebările: de ce? cine? pentru ce? Toate combinate au obligat omul să găndească. Profesorul: Omul începe să se detașeze de starea de barbarie și robia mistică a zeilor căzuți, veniți din Ceruri. Harta genetică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a intuiției metafizice. Ea operează marile deschideri către adevăruri ultime poetice. Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care se află la originea marilor creații ale artelor în general înțelese ca poezie, și anume poezie reflexivă; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
triumful final al omului, în creațiile lui Beethoven. Sentimentul cosmic reunește simțul armoniei, al unui întreg perfect structurat, cu fiorul nemărginirii și etica proiectării în universul valorilor. Lectura cosmică a unui poem, a unui tablou, a unei piese muzicale necesită "instinctul metafizic", de care vorbește Eminescu. Este una din marile bucurii ale spiritului. Ea ne pune în prezența celei mai înalte ființări a noastră și a lumii. Pierderea sentimentului și a răspunderii cosmice constituie una din dramele culturii actuale. Stare poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și asumarea responsabilității de a accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aș vrea să te aprob, nu pot s-o fac acum, Lupino. Nu pot să mă gîndesc cu seninătate că nu vei mai fi în viața mea. Nu pot să cred că mă lași singură, între lupii aceștia dominați de instincte războinice, tu, singurul meu prieten adevărat! Lupino știa că și Hana are dreptate. Cînd observă că lacrimi mari îi umeziseră fața, întoarse, cu greutate, privirea de la ochii ei tulburi. Hana rostise cu glas tare gînduri care-l măcinau și pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat că firea noastră respinge mediocritatea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl simte în tot absurdul său încântător: de la beția puterii la beția capriciului și a jocului, de la instinct la înălțare spirituală, de la concretul social brutal către purificarea prin artă. Ei, bine! azi le va arăta ce înseamnă acest drum, refăcându-l oarecum în sens invers. Va conduce totul cu eleganță și cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cred că există numai unul, care nu vrea să mai moară, terorizând întreaga zonă, întreținând vigoarea plantei ghimpoase numită frică, ce te înțeapă la cea mai mică încercare de a ieși din rezervația ei. Poftim, câte complicații pe ruinele vechiului instinct al vânătorii! Noroc că Unchiul a rămas în urmă și nu vede cum ne-am lipit unul de altul... Noroc că... Bum-bum! Bum! Parcă a fost o salvă de artilerie. Lupul era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se năpusti asupra robinetului însemnat cu floricică roșie. Se felicită pentru a doua oară, destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de conservare cu principiul „nițică apă n-a omorât pe nimeni“, se întoarse ostenit și se ghemui pe salteaua cumpărată pe o sticlă de coniac țoptzeci și cinci de lei suta) în tinerețe, la 2 Mai, de la un vânzător îmbrăcat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
noastre acest nobil privilegiu: Caracterul esențial al limbii franceze, spune el, este tocmai ceea ce o face atât de adecvată afacerilor, științelor și vieții, este un caracter pe care ea nu-l poate pierde decât dacă s-ar modifica radical. Claritatea instinct al spiritului nostru, a devenit, progresiv, o adevărată lege a literaturii noastre. Ea este vizibilă prin ordinea directă a limbajului, prin lumina (în sensul de limpezimea n.tr.) expresiilor ei și prin acea claritate în care se recunoaște doar după
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sigur că ea nu continuă a fi în doliu și azi? Politica în general, inclusiv politica internațională, va părăsi cabinetele oamenilor de stat. Omul de pe stradă va juca, în continuare, un rol important; el va aduce în politică toate pasiunile, instinctele, prejudecățile, dar și întreaga sa ignoranță; acest fapt nu va face deloc mai ușoară sarcina celor care vor fi nevoiti să facă apel la rațiunea lui, pentru a evita producerea de catastrofe. În dimineața zilei de 3 august 1914, dl.
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
era adesea asaltată de unele imagini desprinse parcă dintr-o viață anterioară, cărora nu reușea să le găsească o explicație, sau un corespondent în realitate. Era suficient că simțurile sale erau mult prea dezvoltate descoperind adeseori exact ce-i spunea instinctul, lucru neînțeles de cei din jurul ei care o catalogau drept ciudată. Nici ea nu înțelegea cum reușea, dar nici nu-și bătea capul să afle. Se considerase dintotdeauna o anormală, iar acest lucru era unul din lista lungă de anormalități
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în ultimul timp, de când nu se mai hrănea corespunzător. Nu putea vedea persoana de la volan, geamurile întunecate protejând interiorul. Mașina porni în viteză imediat ce fusese observată. Se îndepărtă foarte repede lăsând-o pe Karina debusolată, contrariată în urmă. Ochii negri. Instinctul nu o înșelase, chiar era urmărită. Dar, ce voia să demonstreze cu aceste apariții scurte fără să-i dea posibilitatea să vadă cine e? Ce fel de joc era acela? Un copil trecu în viteză pe lângă ea, o atinse ușor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți asculți mereu instinctele, copil frumos!” spuse Karina privind în urma lui cu drag. Porni și ea agale, dar în sens opus. Se opri în fața primului magazin de îmbrăcăminte. În vitrina lustruită, două manechine, un el și o ea, își zâmbeau reciproc. Și ea își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să se joace la fel cum făcea și cu altele? Trebuia să afle răspunsul la acele întrebări privindu-l în ochi, nu prin scrisori. Ar fi putut să o mintă cu ușurință și în acest mod, dar ar fi simțit. Instinctul nu ar fi înșelat-o, nu în privința lui. Vara trecuse fără să-i simtă căldura adorată. Soarele strălucise, luminase în împărăția lui nesfârșită, dar nu și pentru ea. Se ștersese cu buretele bucuria de a trăi fiecare clipă așa cum era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce spuneam, aștepți mereu ca eu să fac ceva pentru noi. - Când am făcut eu, m-ai respins. - Pentru că a fost greșit modul în care ai făcut-o. - Am făcut ce am simțit că trebuie să fac. Se pare că instinctele mele sunt debusolate total. - Te-ai lăsat condusă de rațiune, nu de inimă. Tu nu știi să trăiești, să te bucuri de viață. Iubirea te împlinește, iubirea îți oferă cele mai intense și frumoase momente din viață, iubirea e un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tot ce vine din partea lui. Cum crezi că se simte el? - Lui i-a păsat cum m-am simțit eu? - Nu a plecat, deci i-a păsat. - Nu și-a atins scopul. - Există și posibilitatea să te înșeli. - Și dacă instinctul nu mă înșeală? - Nu cred că instinctul vorbește acum. Analizezi prea mult doar partea negativă a poveștii și uiți de sentimente. - Care sentimente? Nu vezi că nu mai simt nimic? Cred că și un sloi de gheață e invidios pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că se simte el? - Lui i-a păsat cum m-am simțit eu? - Nu a plecat, deci i-a păsat. - Nu și-a atins scopul. - Există și posibilitatea să te înșeli. - Și dacă instinctul nu mă înșeală? - Nu cred că instinctul vorbește acum. Analizezi prea mult doar partea negativă a poveștii și uiți de sentimente. - Care sentimente? Nu vezi că nu mai simt nimic? Cred că și un sloi de gheață e invidios pe temperatura mea. - Atunci de ce începi să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aspira la bunul altuia, mulțumește-te cu ce-i al tău. Când are mulți (ori prea mulți) bani, omul gândește și acționează; când nu are de nici unele, așișderea, gândește și acționează! Întrebarea e: când nu acționează?!...Trebuie să nu pierdem instinctul „acțiunii” orice-ar fi! „Alba-neagra”jocul acesta - a fost inventat pentru ca cei păcăliți, fraierii, să se învețe minte. Oamenii de știință, marii savanți ai lumii, și nu doar ei, își pun neliniștiți întrebarea: „Cum să evităm sfârșitul lumii?”. Dar la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]