141,415 matches
-
versurile unui poem monorimă. La început, poemele erau cântate pe o singură melodie, ajungându-se ulterior la două, maxim trei melodii diferite. Poemul de tip sawt era cântat de către un solist vocal, acompaniat de un luth și câteodată de un instrument de suflat. Publicul era participant activ la actul muzical, transformându-se în cor sau marcând momentele mai importante din punct de vedere ritmic prin bătăi din palme. Treptat, două poeme diferite au fost cântate înlănțuit, formându-se astfel un început
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Rezultau astfel multiple variante ale acelorași melodii, ajungându-se uneori la crearea unor noi piese. Trebuie subliniat faptul că muzica practicată în acele timpuri și care era considerată cultă, savantă și deci predată în școli speciale muzicale, era exclusiv vocală, instrumentele existente servind numai ca acompaniament. La câteva secole după expansiunea islamului, apar primele tentative de notare a repertoriului existent. Această modalitate nu constituia un sistem de notație propriu-zis, fiind mai mult un fel de aide mémoire sau memento, destinat fixării
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
studierea influențelor sistemului modal al Greciei antice, precum și pe studii acustico- matematice - au fost redactate și au circulat în tot Orientul începând cu sec. IX. Punctul de plecare al teoriei modurilor orientale a fost reprezentarea sunetelor pe tastiera luth-ului - instrumentul oriental prin excelență, ce era cunoscut cu mult înainte de apariția islamului. În acest fel, teoria a evoluat direct din practica muzicală, sunetele neavând o reprezentare abstractă, simbolică, desenată pe hârtie - de tip neumă, notă sau alt semn grafic - ci una
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
înalțimea sunetelor era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest fel înălțimile sunetelor se modificau, dar denumirile notelor rămâneau neschimbate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest fel înălțimile sunetelor se modificau, dar denumirile notelor rămâneau neschimbate, întocmai ca și digitația utilizată de către luth-iști. Așa se explică faptul că sunetele folosite - și deci
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
la valorile absolute. Un simptom al postmodernității este și acel număr din „Dilema" în care Eminescu este contestat ca autor de o valoare absolută. El nu mai răspunde, spuneau tinerii de atunci sensibilității contemporane. Clasicii trebuie revizitați și reinterpretații cu instrumentele vremurilor de astăzi. Dintre critici, Lovinescu în Mutația valorilor estetice, un studiu cu care se încheie Istoria literaturii române contemporane, atrăgea atenția asupra faptului că nu există valori estetice absolute. În timp unele se deteriorează, iar altele se convertesc. „Criticul
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
a Clavecinului bine temperat în 1722 până în anul 1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl Czerny, ajutat de Griepenkerl și Roitzsch, a întreprins editarea operei complete pentru clavecin a lui
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Asemenea norme prezidează și la ornamentica adăugată mai mult improvizatoric de către interpret. Dacă Barocul dezvoltase o tehnică și principii mai mult sau mai puțin obligatorii de ornamentare a discursului în interpretare, epocile următoare, bazate pe alte tipuri de structuri, alte instrumente și alte reguli de notare a dinamicii lasă mult mai puțin loc adăugirilor de note. La Mozart, problema ornamentelor propriu-zise trece, în preocupările interpreților, mult în urma celei a Cadențelor, lăsate la voia improvizației atunci când nu sunt compuse integral de autor
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Schnabel pretindea cu fermitate, ca regulă, respectarea tuturor cerințelor beethoveniene. El deosebea folosirea „instrumentală” - coloristică a pedalei, de cea „muzicală” - când efectul este esențial pentru structură - considerând indicațiile Titanului ca făcând parte din această din urmă categorie. Schnabel a experimentat instrumente contemporane creației sonatei și a constatat că efectul de neclaritate este același ca și pe pianele moderne<footnote Am repetat experiența personal, cu aceleași concluzii (CIV). footnote>. De aceea, el presupune că este vorba despre o necesitate de prelungire enormă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ar putea astfel să fie folosită într-un mod „curat” și convențional. Piero Rattalino exprimă poziția că pedalizarea cerută de Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează pe Karl Czerny, elev direct al lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda completă pentru Pian op. 500 publicată în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
alți psalmi printre care cei compuși de Asaf (12 psalmi), fiii lui Core (10 psalmi), Solomon (2 psalmi), Heman (un psalm), Etan (un psalm), Moise (un psalm), formează cartea Psalmilor (Laude) ce conțin 150 psalmi. Psalmii erau cântări acompaniate de instrumente cu coarde (psalterion), de aici și titlul de Psalmoi. Majoritatea psalmilor au fost scriși, în secolul al X-lea î.Hr., în decursul epocii de aur a poeziei israelite. Psalmii reprezintă una din cele mai vechi prezentări de cântări lirice. În
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
desfășurau la Templu. Imnurile au pătruns în muzica de cult, așa cum mai târziu melodiile populare au pătruns în muzica creștină. Modelul de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Imnurile au pătruns în muzica de cult, așa cum mai târziu melodiile populare au pătruns în muzica creștină. Modelul de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
mai târziu melodiile populare au pătruns în muzica creștină. Modelul de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K. Sachs, History of Musical Instruments (1940); Dicționar
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cel mai important și procedeul de emancipare cel mai îndrăzneț al muzicii medievale. Destinat exclusiv, în secolul al XlV-lea și al XV lea, serviciului liturgic, motetul va solicita, în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, din ce în ce mai mult instrumentele, influențând mai ales în Italia genuri, precum messa -> ricercar, anthem -> oratoriu -> cantata, iar în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea un ultim și îndepărtat avatar cu Marele motet francez, după care va urma un iremediabil declin. Prin trăsăturile
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
ci trebuie puse în practică. Pasiunea-responsorială și Pasiunea-motet au servit ca model pentru Pasiunea din secolul al XVIII lea. O nouă epocă în istoria Pasiunii a început să se dezvolte după anul 1650 când muzicienii din nordul Germaniei au introdus instrumentele muzicale dând naștere la Pasiunea-oratorică, în care sunt înserate episoade meditative, sinfonii, texte biblice, versuri madrigaliene și imnuri. Pasiunea oratoriu este o consecință istorică a evoluției de la Pasiunea-responsorială la Pasiunea oratorică, trecând prin Historia Sacra. Pasiunea-cantată nu este clar definită
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
1734), cel mai cunoscut și cântat. Pasiunea reprezintă în creația lui J. S. Bach suma întregii sale experiențe artistice, ilustrând toată măsura talentului său. În secolul al XVIII-lea s-au pus bazele diferitelor tipuri de Pasiuni. Vechiul tip, fără instrumente muzicale, dar înfrumusețat cu imnuri a fost ignorat de majoritatea compozitorilor. Al doilea tip, Pasiunea-oratorică, era cu mult mai artistică și legată de textul evanghelic. Al treilea tip de Pasiune era un Oratoriu propriu-zis, scris în stil operistic și care
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează Psaltirea. Titlul ebraic pentru Psalmi este Tehilim, care înseamnă Laude; în Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament făcută în anul 200 î.H.), titlul este psalmoi, care înseamnă cântări acompaniate de instrumente cu coarde. Titlul Psalmi în limba română este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri, USA,1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
funcției renale atât la normoglicemici, cât mai ales la pacienții cu diabet zaharat, de aceea măsurile profilactice de optimizare a stilului de viață și tratament trebuie să vizeze și scăderea valorii CAVI. Ușurința utilizării CAVI face din acest parametru un instrument noninvaziv util în evaluarea prezenței aterosclerozei în populația generală. Urmează a fi evaluată utilitatea CAVI în studiile clinice populaționale pe loturi mari de pacienți, având ca scop implementarea măsurilor de prevenție primară și secundară în raport cu ghidurile de specialitate.
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92049_a_92544]
-
Mă gândeam, în aceste vremuri, la modul în care istoria este ciclică, la felul în care ea se repetă, fiindcă, iată, asistăm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidențiază ora de religie ca fiind un instrument al stressului și al discriminării și care, în consecință, invocă îndepărtarea și înlăturarea acesteia din preajma copiilor noștri căci ar putea fi contaminați de duhul îndoctrinării, te pomenești, și de cel al bigotismului ori al pietismului!... Și acest fapt ar fi
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
copiilor noștri căci ar putea fi contaminați de duhul îndoctrinării, te pomenești, și de cel al bigotismului ori al pietismului!... Și acest fapt ar fi în opoziție cu starea modernă a tânărului asaltat de alte discipline, științe, curente, doctrine și instrumente ale educației mai puțin creștine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!... Nu știu de ce dar de câțiva ani încoace, suntem amenințați și asaltați, în momentul în care se pune în discuție schimbarea ori modificarea unei legi
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Marin Diaconu, la aceeași editură bucureșteană. Volumul de 720 de pagini conține biobibliografie, texte inedite editorial din opera scriitorului și omului de teatru activ la Sibiu la mijlocul veacului 20, o serie de evocări ale personalității sale și câteva foarte utile instrumente bibliografice: Lista publicațiilor la care a colaborat Radu Stanca între anii 1932-1962, Lista pseudonimelor folosite de Radu Stanca în aceeași perioadă și Lista publicațiilor care au tipărit inedite sau au preluat texte ale lui Radu Stanca (1963-2014). Volumul Lucian Blaga
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93820_a_95112]
-
Ruth Bodnariu. Norvegia a ales să acorde primordialitate „varietăților de familii”, legalizînd căsătoriile și adopțiile homosexuale. O consecință logică a acestei politici fără minte este tot mai pregnanta teorie că nici copiii nu mai aparțin, neapărat, părinților lor biologici. Principalul instrument ori agenție de stat prin care Norvegia pune în practică ideologia secularista a familiei este inumanul și odiosul Barnevernet. Familia intenționala Odată demarată această confuzie privind „ai cui șunt copiii”, confuzia nu poate decît să se extindă. În urmă cu
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“ Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) despre perioada de fășang la Reșița. Povestea zilelor de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]