2,029 matches
-
gustat ceva, în următoarea secundă a tocat ceva, apoi a scos altceva din frigider și a presărat peste mâncarea dintr-un castron, iar în următoarea clipă a și spălat o oală pe care nu o mai folosea. Parcă era un instrumentist indian care cânta în același timp la mai multe instrumente de percuție: clopoței, tobe, oase de bivol. Fiecare mișcare era precisă, calculată, echilibrată. O priveam admirativ. — Nu te pot ajuta cu nimic? am întrebat-o eu. — Mă descurc, răspunse Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze. Ar fi trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut răbdarea să mai rămână. În fond, non multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt, o reporteră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
până la sfârșitul Evului Mediu, alături de distincția, tot boeziană, dintre cele trei competențe în disciplina muzicală: cea de musicus, care studiază rațional ars musica, cea de compozitor, care creează ritmuri și melodii adaptându-le textului verbal și, în sfârșit, cea de instrumentist, căruia îi revine datoria de a reproduce armonia în mod sensibil folosindu-se de instrumentele muzicale. Opera lui Boezio a constituit unul dintre cele mai importante capitole ale transmiterii științei artelor liberale în Evul Mediu. Succesiv, aceste cunoștințe au fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe capele, chiar dacă finalitatea lor era rezervată cultului, datorită faimei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul din Trento a avut loc între anii 1545 și 1563 și a fost convocat pentru a rezolva problema reformei protestante. Spre sfârșitul sesiunii, părinții conciliari au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
grupuri vocale, cu acompaniament de bas continuu. Acest gen de muzică s-a răspândit și a avut succes pe toată durata secolului al XVII-lea, îndeosebi în capelele muzicale minore și în bisericile care nu dispuneau de mulți cantori sau instrumentiști. Celelalte biserici - cele mai importante și cele care dispuneau de resurse economice - se transformau, deseori, în săli de concert și erau adevărate temple ale artei, căutate de cei care voiau să se afirme și de cei pasionați de muzică. Congregația
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a cappella, aceștia exprimându-se de bună voie în stilul arhaic, alla Palestrina, actualizat în armonie și cu o expresivitate mai vie și mai conformă cu sensibilitatea timpului lor. 5.3 Un caz paradigmatic: misa-cantată și misa-simfonie Compozitorii, cântăreții și instrumentiștii erau atrași de missa solemnis nu atât din motive religioase sau spirituale, ci pentru faptul că aceasta era o structură complexă ce oferea un „spectacol” și era o ocazie prețioasă pentru un loc de muncă. În secolul al XVIII-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele de sîrmă. Mai sus cu un etaj, erau patru bufete bine aprovizionate și la ultimul etaj se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajungă la ringul de dans, strigînd: — Tu ești Helga? Am fost împreună în dormitor? — Domnule, spuse Timon Kodac, care dansa cu ea, doamna aceasta e nevastă-mea. Se auziră rîsete din toate părțile, deși nimeni altcineva nu dansa, și singurul instrumentist cînta la saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul de transport francez, de cincisprezece mii de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia să parieze pe ea, să-i dea o șansă, dragostea ei pentru muzică și pentru cântece se estompase destul de mult, Îndreptându-se mai mult spre instrumentiști și cântăreți. Imediat după ce ejaculă, gol, transpirat și descărcat, cântărețul Își aprinse o țigară, iar ea deschise televizorul. Era jurnalul de știri. La un moment dat, camera Îl Încadră pe Antonio Buonocore, chiar el, În uniforma albastră, aspru și fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar o petrecere - pizza și bere, În stil de picnic, cu pahare și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au ieșit la un sandviș și la un suc, pentru moment, să profităm de ocazie). Se ridică și ieși din cadă. După ce se frecă bine cu prosopul - mare, roz, cu niște romburi albe, cumpărat de Lucia de la un târg
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastreverzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor de pe margine. Doar orchestra, reală, nu muzică Înregistrată, așa cum era pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși, În același timp, greu și una, și alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta pe marii bandiți vocaliști și instrumentiști, ce ciuguliseră toată înțelepciunea lumii ca pe grăunte, pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, Lingurița ori Gina Carabina, pe Spaimac sau Bluzonea, toți oameni grei, lăutari cu instrumente și cântări adevărate, ce dădeau caracterului tău palme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plus, Marte celest trecea peste Uranus natal. Am căutat cu sârguință data și i-am anunțat un risc de accident. În ziua prevăzută, a căzut de pe motocicletă și și-a rupt un deget: handicap important, având În vedere că era instrumentist... Se Întâmplă deopotrivă ca anumite situații accidentale să rămână de nebănuit. Bineînțeles că, dacă examinăm tema după eveniment, este posibil să găsim ceva: este ceea ce numim previziune a posteriori. E prea simplu! Cred că, de fapt, accidentul există și el
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Mihai șora, Alexandru Paleologu, Adrian Marino, pe urmă de pictori, Țuculescu, de pildă, redescoperirea marelui sculptor Gheorghe Anghel, pe urmă muzicieni de tot felul (Paul Constantinescu era grozav), unii care erau și literați într-un fel, cum ar fi criticul, instrumentistul și eseistul Mihai Rădulescu sau Mihai Constantinescu, violonist de primă mână și în același timp om de litere, era și el apropiat de Cercul de la Sibiu. Uitat este filozoful Titus Mocanu, un om extraordinar de serios, de substanțial și cu
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
puțin festive, în care este posibil orice, în afară de a fi arătat și doar cel mai mic cusur al lucrării prezentate și Doamne ferește! vreo umbră pe chipul gloriosului autor. Această "Justificare" nu vrea decât să repete că la fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Răsărit. Acest băiat pentru care lectura era o adevărată pasiune, îmi împrumuta și mie cărțile preferate, pe care le devoram în timpul vacanțelor. Alături de celelalte formații artistice despre care am pomenit, exista și un taraf de muzică populară, susținut de talentați instrumentiști, taraf ce se primenea mereu, pe măsură ce unii membri părăseau grupul o dată cu absolvirea. În perioada de afirmare a generației mele, sufletul tarafului era Ghiță Severincu, coleg de clasă și premiant I în toți anii. Era un aprig mânuitor al arcușului, un
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]