827 matches
-
care se găsea. Este cazul sindromului dismetabolic „Sindromul insulinorezistenței”, cunoscut și studiat de multă vreme, dar incomplet explicat. Studiul insulinorezistenței cu ajutorul unor tehnici și metode noi a identificat factorul de legătură între diferitele componente ale sindromului, în tulburarea fundamentală numită insulinorezistență. Se știe că cea mai frecventă cale de insulinorezistență este diabetul zaharat de tip 2, care de altfel, asociază aproape invariabil toate componentele ce definesc sindromul dismetabolic. Din acest punct de vedere separarea T2DM de sindromul dismetabolic este în mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
cunoscut și studiat de multă vreme, dar incomplet explicat. Studiul insulinorezistenței cu ajutorul unor tehnici și metode noi a identificat factorul de legătură între diferitele componente ale sindromului, în tulburarea fundamentală numită insulinorezistență. Se știe că cea mai frecventă cale de insulinorezistență este diabetul zaharat de tip 2, care de altfel, asociază aproape invariabil toate componentele ce definesc sindromul dismetabolic. Din acest punct de vedere separarea T2DM de sindromul dismetabolic este în mare măsură arbitrară, întrucât mecanismul lor fiziopatologic este comun. Deoarece
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
pe baza unei experiențe clinice de peste trei decenii în domeniul diabetologiei, îmi permit să fac două previziuni legate de conținutul sindromului diabetic și de criteriile lui de definire. Conținutul sindromului se va extinde și va include în mod firesc sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic), obezitatea și o mare parte din dislipidemii. Ateroscleroza va fi una din complicațiile cronice ale sindromului diabetic. În fine, îmbătrânirea precoce, care în ultimă instanță decurge din modificări cantitative și calitative ale metabolismului energetic, va trebui și ea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
hepatică normală, receptorii tnFR sunt slab reprezentați. Numărul lor crește însă considerabil în hepatita virală și în alte afecțiuni, cum sunt hepatitele de origine etilică, hepatita fulminantă sau NASH (non-alcoholic Fatty Liver Disease) din sindromul metabolic caracterizat prin obezitate viscerală, insulinorezistență, dislipidemie și hipertensiune arterială. COMPLEXUL 1 (format din tRaDD-tRaF și Rip) activează proteina nFkβ. Mai departe, prin fosforilări în lanț asupra complexului iKK α, β și γ, se ajunge la proteina ikB, care, fosforilată la rându-i, liberează proteinele p.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
notat a fost absența excesului ponderal semnificativ. Majoritatea cazurilor noastre care au debutat cu dislipidemie și au evoluat ulterior către diabet, au prezentat un exces ponderal apreciabil (IMC între 28 și 34). Asemenea cazuri sunt ușor de încadrat în sindromul insulinorezistenței, cu atât mai mult cu cât insulinemiile plasmatice à jeun ale acestor pacienți au prezentat valori crescute (calculul retroactiv al indicelui HOMA-IR a fost totdeauna > 8). T2DM cu debut prin obezitate constituie modalitatea cea mai frecventă și nu ne vom
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
aici, fiind tratată pe larg în alte capitole. Mai rare sunt cazurile de T2DM cu debut prin hipertensiune arterială. Rareori aceasta nu se asociază cu exces ponderal sau dislipidemie. În unele cazuri, am putut documenta (prin calculul indicelui HOMA-IR) prezența insulinorezistenței, care a precedat cu câțiva ani apariția valorilor glicemice crescute (28, 29). Și aceste forme pot fi încadrate în sindromul insulinorezistenței. În timp ce semnificația insulinorezistenței asociate hipertensiunii poate fi discutabilă (21), prezența hipertensiunii implică un risc crescut net pentru boala renală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
nu se asociază cu exces ponderal sau dislipidemie. În unele cazuri, am putut documenta (prin calculul indicelui HOMA-IR) prezența insulinorezistenței, care a precedat cu câțiva ani apariția valorilor glicemice crescute (28, 29). Și aceste forme pot fi încadrate în sindromul insulinorezistenței. În timp ce semnificația insulinorezistenței asociate hipertensiunii poate fi discutabilă (21), prezența hipertensiunii implică un risc crescut net pentru boala renală diabetică (32), pentru retinopatia proliferativă (24, 39, 44) și pentru cardiopatia ischemică (60). Toate aceste complicații, ajunse în stadii avansate (insuficiență
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
cu exces ponderal sau dislipidemie. În unele cazuri, am putut documenta (prin calculul indicelui HOMA-IR) prezența insulinorezistenței, care a precedat cu câțiva ani apariția valorilor glicemice crescute (28, 29). Și aceste forme pot fi încadrate în sindromul insulinorezistenței. În timp ce semnificația insulinorezistenței asociate hipertensiunii poate fi discutabilă (21), prezența hipertensiunii implică un risc crescut net pentru boala renală diabetică (32), pentru retinopatia proliferativă (24, 39, 44) și pentru cardiopatia ischemică (60). Toate aceste complicații, ajunse în stadii avansate (insuficiență renală, orbire, amputarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
fine, un tratament eficient (care să atingă țintele terapeutice: 130/80 mmHg) a fost înregistrat în ~ 10% dintre pacienții diabetici hipertensivi. Această situație se înregistrează și în alte țări (53). Debutul diabetului printr-un sindrom al ovarelor polichistice (generator de insulinorezistență) s-ar putea să fie mai frecvent decât se consideră în general (30). „Debutul” diabetului printr-o complicație cronică înseamnă, de fapt, diagnosticarea T2DM datorită unei complicații cronice. Infarctul de miocard și accidentele vasculare cerebrale care survin la pacienți necunoscuți
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
expert în această problematică, pacientul în cauză „a scăpat” cu amputarea numai a degetelor I și II, total compromise în momentul internării. Discuția privind modalitățile de debut ale T2DM cuprinde în multe cazuri asocieri de simptome sau tulburări aparținând sindromului insulinorezistenței (sindromul dismetabolic). Istoria naturală a pacienților nediabetici care prezintă elemente ale sindromului insulinorezistenței, a început să fie deslușită numai în ultimii ani, când unele tehnici simple de determinare a rezistenței la insulină au fost validate prin compararea cu metodele standard
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
degetelor I și II, total compromise în momentul internării. Discuția privind modalitățile de debut ale T2DM cuprinde în multe cazuri asocieri de simptome sau tulburări aparținând sindromului insulinorezistenței (sindromul dismetabolic). Istoria naturală a pacienților nediabetici care prezintă elemente ale sindromului insulinorezistenței, a început să fie deslușită numai în ultimii ani, când unele tehnici simple de determinare a rezistenței la insulină au fost validate prin compararea cu metodele standard (clampul normoglicemic / hiperinsulinemic) (3, 20, 42, 46). În acest sens, semnificația posibil diferită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
atentă a istoriei naturale a funcției β-celulare ar putea contribui la înțelegerea mai bună a mecanismelor diabetogenezei. Insulinemia la 2 ore după o încărcare orală cu glucoză poate corela cu apariția T2DM mai bine decât corelează cu grăsimea abdominală, cu insulinorezistența și cu hiperinsulinismul (20). Geneza T2DM este în acord cu factorii multipli care intervin în controlul glicemic (în special adipocitokinele, metabolismul muscular, funcția hepatică, hormonii de contrareglare și sistemul nervos vegetativ). În concluzie, diagnosticul de diabet zaharat poate fi (și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
μU/ml. Aceste două cazuri subliniază evoluția „benignă” și lent sau foarte lent progresivă a unor cazuri de T2DM. În ultimă instanță, varietatea extremă a cazurilor depinde de prezența (genetic determinată) a unor grade variabile de disfuncție β-celulară și de insulinorezistență periferică (Birkeland și col., Diabetic Med., 20: 37-45, 2003). Marea majoritate a pacienților diabetici prezintă o formă clinic progresivă, în cursul căreia se adaugă tulburări noi (creșterea tensiunii arteriale sau a lipidelor plasmatice, de exemplu), care vor influența fenotipul clinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
manifestările sindromului X a fost o problemă controversată, atât datorită prevalenței sale relativ scăzute, în special la populația non-diabetică, cât și faptului că nu a putut fi demonstrată o relație cauzală directă (ci numai o corelație statistică), între MA și insulinorezistență. Cu toate acestea, MA este indicată de majoritatea studiilor ca un predictor independent important de morbiditate și mortalitate cardio-vasculară (RR=2,8-3,3 [93]), ceea ce coincide cu semnificația predictivă a sindromului dismetabolic și justifică integrarea MA în acesta. Prevalența bolii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dintre componentele sale (efect sinergic); - prezența dislipidemiei este asociată cu risc crescut pentru BCI și IM, în special la pacienții cu T2DM; - hipertensiunea arterială este asociată cu risc crescut de BCI, în special pentru pacienții cu scăderea toleranței la glucoză; - insulinorezistența (definită ca valori ale HOMA în cvadrantul superior) aduce un exces de risc pentru BCI și IM la pacienții cu scăderea toleranței la glucoză. Riscul relativ global dat de prezența sindromului dismetabolic este de aproximativ 3 pentru dezvoltarea BCI și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
spre deosebire de alte loturi. Relația dintre MA la părinți și HTA la descendenții diabetici sau non-diabetici ai acestora, poate fi interpretată ca o predispoziție familială pentru boala cardio-vasculară, manifestată la început prin HTA. 3.1.2. Predispoziția familială pentru sindromul dismetabolic. Insulinorezistența periferică Insulinorezistența periferică este definită ca o situație în care o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
loturi. Relația dintre MA la părinți și HTA la descendenții diabetici sau non-diabetici ai acestora, poate fi interpretată ca o predispoziție familială pentru boala cardio-vasculară, manifestată la început prin HTA. 3.1.2. Predispoziția familială pentru sindromul dismetabolic. Insulinorezistența periferică Insulinorezistența periferică este definită ca o situație în care o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând trăsătura definitorie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
o concentrație normală de insulină produce un răspuns biologic suboptimal. Aceasta este o caracteristică fundamentală a T2DM, însă apare relativ frecvent și la indivizi cu toleranță la glucoză normală, reprezentând trăsătura definitorie a sindromului dismetabolic. Cele mai importante sedii ale insulinorezistenței sunt țesuturile-țintă (hepatic, adipos și în special muscular), unde sunt afectatel principalele procese metabolice insulino-dependente: preluarea hepatică și musculară a glucozei din sânge, supresia postprandială a producției hepatice de glucoză, respectiv sinteza și stocarea trigliceridelor în țesutul adipos. În mod
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
liniei eritroide la nivelul măduvei hematopoietice (efect sinergic cu eritropoietina), cu creșterea consecutivă a masei eritrocitare circulante, care reprezintă la rândul său un factor independent de risc cardio-vascular. Gradul de creștere a masei eritrocitare circulante este corelabil atât cu severitatea insulinorezistenței (indicele HOMA) cât și cu celelalte manifestări importante ale sindromului dismetabolic: hipertrigliceridemia, scăderea HDL-colesterolului, HTA. Una dintre aspectele importante legate de transmiterea predispoziției pentru BDR la pacienții cu T2DM este dacă această transmitere este sau nu separată de predispoziția pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pacienți de origine chineză cu T2DM [123]; de asemenea, a fost detectat un polimorfism (K121Q) al PC1 (plasma cell differentiating antigen 1), un inhibitor specific al acțiunii post - receptor a insulinei [177] , iar acest polimorfism a fost incriminat în producerea insulinorezistenței și accelerarea evoluției BDR la pacienții cu T1DM; totuși, alte studii au infirmat recent aceste ipoteze [226]. Este posibil ca aceste rezultate contradictorii să fie explicabile prin diferențele etnice dintre grupurile studiate . Genele paraoxonazelor (PON) 1și 2. Paraoxonazele sunt enzime
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
că în cazul unei malnutriții fetale, indiferent de cauză, se produce o redistribuire a circulației pentru a proteja dezvoltarea creierului chiar în detrimentul altor organe, cum sunt pancreasul și rinichii. Studii mai recente [80] au relaționat malnutriția fetală de sindromul de insulinorezistență (sindromul dismetabolic), boala coronariană ischemică și microalbuminurie prin intermediul ipotezei „genotipului economicos” (thrifty genotype); de asemenea, a fost raportată asocierea dintre MA și talia mică ca și evoluția mai rapidă a MA către proteinuria clinică la pacienții cu T1DM hipostaturali [187
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
slab semnificative. De asemenea, s-a constatat că există corelații semnificative între markerii de creștere intrauterină întârziată, respectiv malnutriția fetală, și prezența componentelor sindromului dismetabolic la vârsta adultă: IMC (p=0,004), glicemia postprandială (p=0,05) și indicele de insulinorezistență (p=0,01). Aceste rezultate demonstrează că o creștere intrauterină deficitară, evidențiabilă prin indice staturo-ponderal scăzut la naștere, se corelează semnificativ cu statură redusă la vârsta adultă și cu prevalența crescută a insulinorezistenței, care este asociată (în cadrul sindromului dismetabolic) cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
postprandială (p=0,05) și indicele de insulinorezistență (p=0,01). Aceste rezultate demonstrează că o creștere intrauterină deficitară, evidențiabilă prin indice staturo-ponderal scăzut la naștere, se corelează semnificativ cu statură redusă la vârsta adultă și cu prevalența crescută a insulinorezistenței, care este asociată (în cadrul sindromului dismetabolic) cu exces de risc cardio-vascular, ca și cu risc crescut de apariție a T2DM. Un alt studiu [88] a confirmat rezultatele anterioare ale lui Brenner și col., arătând că scăderea drastică a ratei de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
special la nivelul țesutului muscular striat, creștere care ajunge în condiții experimentale până la dublarea acestuia, iar acest efect este modulat de statusul nutrițional al pacientului (scade în obezitate, [114]). Constatarea că acest efect este mult diminuat la pacienții care prezintă insulinorezistență a condus la presupunerea (fără a fi însă dovedit) că aceste proprietăți vasoactive intrinseci ale insulinei sunt determinante pentru preluarea periferică a glucozei, prin creșterea disponibilității de insulină și glucoză la nivelul țesutului-țintă. Efectul vasodilatator al insulinei este NO-dependent și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
importantă decăt valoarea absolută a fluxului sanguin) este procesul de recrutare a capilarelor prin efectele insulinei ca factor de creștere. b. Efectele renale ale insulinei Insulina are efecte semnificative asupra funcțiilor glomerulare; s-a arătat că hiperinsulinemia în condiții de insulinorezistență induce o creștere a REA cu aproximativ 50% la pacienții normoalbuminurici, albuminuria fiind acompaniată la acești pacienți de o creștere a eliminării urinare a unor proteine care sunt în mod normal filtrate și reabsorbite în tubii proximali, cum este proteina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]