1,286 matches
-
referitori la adepți ai unor doctrine și curente politice: comunist, separatist, stalinist, fascist etc.; 4. termeni referitori la mentalități și atitudini politice: apolitism, demagogie, elitism, xenofobie, rasism etc.; 5. termeni referitori la acte/ activități/ acțiuni politice: centralizare, represiune, depolitizare, restaurație, insurecție, represiune etc.; 6. termeni referitori la caracteristicile referenților din sfera politică sau la apartenența la o doctrină, concepție, mentalitate, la acte/ activități/ acțiuni politice: anarhic, contrarevoluționar, democratic etc. Investigarea vocabularului politic impune precizarea criteriilor de delimitare a acestuia, ca instrument
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu englezii. Vîrtejul se termină cu un dezastru la Savenay, la 23 decembrie. Și, în timpul iernii lui 1794, coloane mobile, așa-zise "infernale", devastează țara și seamănă moartea și ruina. Mai mult, numeroase provincii se revoltă împotriva jugului parizian. Totuși, insurecția "federalistă", va fi, și ea, zdrobită. Lyon devine "Comună eliberată", Bordeaux și girondinii săi sînt zdrobiți; la Toulon, Bonaparte este artizanul ocupării fortăreței "Port-la-Montagne". Inversînd o formulă a lui Camille Desmoulins, s-ar putea deci spune că războiul a naționalizat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Războiul continuă, dus de guvernul Apărării naționale, compus din deputați republicani de Paris. Începînd din 18 septembrie, capitala este asediată și Gambetta părăsește Parisul în balon pentru a merge să însuflețească lupta în provincie. Neputînd să deblocheze Parisul, temîndu-se de insurecție, guvernul, în ciuda lui Gambetta, semnează armistițiul, la 28 ianuarie 1871. Sub presiunea lui Bismarck, care dorește un veritabil interlocutor cu ocazia tratatului de pace, alegerile pentru Adunarea națională au loc la 8 februarie 1871. Campania pentru pace a notabililor locali
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Versailles și nu la Paris, suprimă solda gărzilor naționale și moratoriul chiriilor: aceste stîngăcii toarnă gaz pe foc. La 18 martie, revoltele izbucnesc în Montmartre. Thiers, avînd experiența monarhiei din Iulie, preferă să părăsească Parisul pentru Versailles, lăsînd orașul pradă insurecției. Comuna se instalează, afirmare a autonomiei pariziene. Consiliul general al Comunei este ales la 26 martie cu 50% abțineri, dar Comuna nu are deloc timp să ducă la bun sfîrșit vreo acțiune, căci toate energiile sale sînt absorbite de războiul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
III-lea revine la regimul anterior și dorește asocierea arabilor și europenilor. "Algeria, proclamă el în scrisoarea sa din 6 februarie 1863, nu este o colonie propriu-zisă, ci un regat arab". Întoarcerea la regimul civil după căderea Imperiului declanșează marea insurecție din Kabylia în 1871. Administrația celei de-a treia Republici avea să se arate în schimb mult mai dură pentru "indigeni" decît al Doilea Imperiu. Expansiunea Nașterea unui partid colonial. Colonizarea cunoscu marea sa expansiune sub a III-a Republică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regim comunist. Republica Vietnamului de Sud cade repede sub influența Statelor Unite, care preia ștafeta de la Franța. Pierre Mendès France proclama, pe de altă parte, la Tunis, "autonomia internă" a Tunisiei. Dar șeful guvernului se lovește, începînd din noiembrie 1954, de insurecția Frontului de eliberare națională (FLN) din Algeria. MRP, care îl face pe președintele Consiliului responsabil de eșecul CED, își dă voturile dreptei naționaliste și Partidului Comunist, care se opun reînarmării Republicii Federale a Germaniei, decisă prin acordurile de la Paris. Mendès
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de război regelui Boemiei și Ungariei 10 august Destituirea lui Ludovic al XVI-lea 20 septembrie Victoria de la Valmy 22 sept. Proclamarea Republicii 1793 21 ian. Executarea lui Ludovic al XVI-lea 24 febr. Mobilizarea a 300000 oameni Martie Începutul insurecției din Vandeea 24 iunie Votarea Constituției anului I 17 iulie Abolirea totală a drepturilor feudale 23 august Mobilizarea în masă 5 sept. Teroarea la ordinea zilei 17 sept. Legea suspecților 25 sept. Legea maximului (a prețului maximal) 1794 Insurecția poloneză
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Începutul insurecției din Vandeea 24 iunie Votarea Constituției anului I 17 iulie Abolirea totală a drepturilor feudale 23 august Mobilizarea în masă 5 sept. Teroarea la ordinea zilei 17 sept. Legea suspecților 25 sept. Legea maximului (a prețului maximal) 1794 Insurecția poloneză 26 mai Victoria de la Fleurus 27 iulie (9 thermidor, anul II) Căderea lui Robespierre 1795 20-22 mai (1-3 prerial anul III) Insurecția populară 22 august (5 fructidor) Votarea Constituției anului III 1796 Moartea Ecaterinei a II-a a Rusiei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sept. Teroarea la ordinea zilei 17 sept. Legea suspecților 25 sept. Legea maximului (a prețului maximal) 1794 Insurecția poloneză 26 mai Victoria de la Fleurus 27 iulie (9 thermidor, anul II) Căderea lui Robespierre 1795 20-22 mai (1-3 prerial anul III) Insurecția populară 22 august (5 fructidor) Votarea Constituției anului III 1796 Moartea Ecaterinei a II-a a Rusiei 1796-1797 Campania lui Bonaparte în Italia 1797 26 mai (7 prerial, anul V) Condamnarea la moarte a lui Gracchus Babeuf 8 octombrie (27
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Condamnarea la moarte a lui Gracchus Babeuf 8 octombrie (27 vandemier, anul VI) Tratatul de la Campoformio 1798 19 mai (30 floreal, anul VI) Pornirea în expediția din Egipt 1 august (14 thermidor, anul VI) Distrugerea flotei franceze la Abukir Începutul insurecției irlandeze 1799 9 nov. (18 brumar, anul VIII) Lovitura de stat a lui Bonaparte 13 dec. (22 frimer, anul VIII) Constituția anului VIII 1800 13 febr. (24 pluvios, anul VIII) Înființarea Băncii Franței 17 febr. (28 pluvios, anul VIII) Instituția
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
europeană a cărbunelui și oțelului] 1952 Învestitura lui Antoine Pinay 1954 7 mai Căderea lui Dien Bien Phu 17 iunie Învestitura lui Pierre Mendès France 20 iulie Acordurile de la Geneva asupra Indochinei 31 iulie Tunisia obține autonomia internă Nov. Începutul insurecției în Algeria 1955 3 febr. Căderea lui Pierre Mendès France Martie Independența Tunisiei și a Marocului 23 iunie Lege-cadru pentru teritoriile de peste mări 1956 Revolta maghiară 1957 Sputnik I: primul satelit (sovietic) în spațiu 29 martie Tratatul de la Roma instituie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
curțile suverane, jurisdicții care statuează în ultimă instanță, mai ales parlamentele. 6 nivôse = a patra lună a calendarului revoluționar francez (21 dec-19 ian) (n.trad.) 7 Vendée departament al regiunii Țara Loarei, formată din fostul Poitou. Vendée (războiul din) (1793-1796) insurecție regalistă și contrarevoluționară. (n.trad.) 8 Galerna = vînt din nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căci astfel ar încălca "legea fundamentală a proprietății și ar submina scopul cârmuirii"98. Spre deosebire de Thomas Hobbes, care nu recunoaște dreptul poporului de a se revolta împotriva cârmuirii, Locke este de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii în sclavi, ei se situează în starea de război față de popor. A spune că acest drept la insurecție dă naștere războaielor civile, distrugând pacea și că, prin urmare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii în sclavi, ei se situează în starea de război față de popor. A spune că acest drept la insurecție dă naștere războaielor civile, distrugând pacea și că, prin urmare, el ar trebui negat este același lucru cu a spune că oamenii cinstiți nu trebuie să se opună hoților pentru că acest lucru ar putea da naștere la dezordine și vărsare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ceea ce ar fi antrenat, în optica cercurilor conducătoare de la Londra, un experiment geopolitic imprevizibil, din care singura Putere care ar fi putut avea un câștig strategic determinant ar fi fost Rusia. Aceasta aspira de multă vreme să instrumentalizeze revoluțiile și insurecțiile din Imperiul otoman în scopul extinderii atât a granițelor sale de stat, cât și a sferei de influență, prin crearea unui sistem de state-satelite, ceea ce nu se va realiza decât un secol și jumătate mai târziu. Atâta vreme cât Franța era ocupată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
explică, alături de alți factori prezentați pe larg în capitolul următor, înființarea consulatelor britanice din București și Iași, la început cu un statut juridic echivoc, iar mai apoi ca misiuni diplomatice propriuzise. Situația s-a complicat și mai mult odată cu izbucnirea insurecției sârbe din 1804, de care Franța nu era străină. Aceasta a împins Rusia într-o situație ambivalentă: pe de o parte, St. Petersburgul intervenea la Constantinopol pentru găsirea unei soluții de compromis pe calea concesiilor; pe de altă parte, pentru
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
stat puternic, capabil să se opună nu numai oricăror tendințe panslaviste și panortodoxe, dar și să închidă oricând căile de comunicații spre India și Extremul Orient. în optica lui Nicolae I, criza egipteană nu era altceva decât „rezultatul spiritului de insurecție care a pătruns acum în Europa și mai ales în Franța”. Sub impactul apropierii armatei egiptene de Constantinopol și al lipsei de rezultate ale demersurilor diplomatice întreprinse la Londra, sultanul a acceptat, pe data de 2 februarie 1833, la insistentele
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
britanice în Levant erau puse, pentru o vreme, la adăpost. Se poate spune că astfel se instaura o pax britanica în Orientul Apropiat. Cea de-a doua criză egipteană a antrenat o serie de tulburări în Balcani. în 1841, o insurecție țărănească a izbucnit în zona Nis-ului, ca urmare a presiunii beylor musulmani, adversari ai reformelor Tanzimatului, dublată de o ridicare a grecilor din insulele mărilor Egee, Ionică și Mediteraneană de Est, înăbușită de intervenția flotei engleze. „Marea Idee” care viza
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sub loviturile popoarelor balcanice; Rusia pe de altă parte, nu putea rămâne indiferentă la destrămarea monarhiilor conservatoare din Europa estcentrală, ceea ce ar fi izolat-o pe plan politic și ideologic, ducând la dispariția Concertului European și chiar la declanșarea unor insurecții în interiorul Imperiului țarist. Așa se explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848 în Țara Românească. Există însă istorici care susțin că în iulie 1848 Palmerston nu s-ar fi opus unui proiect de stat romano-slav, compus din Moldova
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Balcanii și ar fi amenințat direct Constantinopolul. Aceste documente completau Tratatul încheiat la 12 martie 1854 de Anglia și Franța cu Imperiul otoman, prin care acestuia din urmă i se garanta integritatea nu numai față de Rusia, dar și față de eventualele insurecții ale popoarelor balcanice. Austria a crezut că poate profita de aceste împrejurări pentru a-și spori influența în Balcani și a adresat, la 3 iulie 1854, un ultimatum Rusiei, cerând retragerea trupelor sale din Principate. Concomitent, a semnat cu Imperiul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
consulilor străini. în final, după o întrerupere de două luni din cauza epidemiei de holeră care făcea ravagii la Iași, Regulamentele au fost adoptate de-abia în octombrie 1831, după cum susține istoricul I. C. Filitti, și sub puternica impresie a zdrobirii insurecției varșoviene și a represiunii ce a urmat. Regulamentul moldovean a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1832, cu o jumătate de an întârziere față de documentul similar muntean. Deja în august 1831, Kisseleff făcea cunoscut misiunilor străine din Principate principalele prevederi
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și dezordinea” care domneau în capitala Moldovei, pomenind și de o întrevedere pe care a avut-o cu consulul Prusiei, von Richtofen, cei doi exprimându-și îngrijorarea asupra situației din țară. Ulterior, acesta din urmă îl informa despre izbucnirea unei „insurecții” și că principalele familii boierești părăsiseră orașu. Domnitorul Mihail Sturdza a acționat însă decisiv, arestând pe instigatori. Spre deosebire de colegul său din Iași, Colquhoun califica această acțiune ca „severă”, exprimându-și îngrijorarea ca ea să nu declanșeze „furia” populației din București
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
prezentarea, în general imparțială, „la rece”, a evenimentelor, ceea ce a permis Londrei să ajungă la concluzia că o respingere internațională a Unirii ar fi avut consecințe mai dezastruoase decât implicațiile sale posibil negative pe termen lung, prin riscul izbucnirii unei insurecții care ar fi putut destabiliza definitiv această parte a Europei. Faptul că Unirea s-a realizat în ciuda tuturor adversităților, intrigilor și manevrelor politice, dovedește că deținem un răspuns negativ la întrebarea noastră din ipoteză, și anume că ambasadorii și consulii
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
coaliție se formează rapid împotriva lui. Aceasta reunește în jurul suveranului celor Două-Sicilii prințul francez Carol de Anjou, căruia împăratul latin îi cedează drepturile asupra Imperiului bizantin papalitatea, Veneția, statele slave din Balcani și majoritatea principatelor grecești și latine din Orient. Insurecția Vecerniilor Siciliene (1282), care izbucnește la Palermo împotriva dominației franceze, îndepărtează pericolul, obligîndu-1 pe Carol de Anjou să renunțe la planurile sale. Dar acest episod glorios este ultimul din istoria bizantină. Manevrele diplomatice abile ale lui Mihail al VIII-lea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
drept șef al calviniștilcr. Dacă acesta reușește să-i readune sub autoritatea regelui Spaniei, el nu poate să împiedice cele șapte provincii calviniste din nord (Olanda, Zelanda, Utrecht, Guelderland, Ijssel, Overland, Friesland și Groningen) de a se proclama "Provincii Unite". Insurecția din Țările de Jos împotriva lui Filip al II-lea se terrmină cu despărțirea celor Șaptesprezece Provincii: incapabil să unifice Europa, Filip al II-lea nu a reușit decît să provoace formarea unui nou stat. Asasinarea prințului de Orania (1584
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]