4,589 matches
-
adormit nu era o urgență evidentă, mai degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care le-a atins nu va mai pune niciodată o ceașcă pe marginea mesei și nici nu va mai lăsa vreodată o carte pe jumătate citită. Lumea se forța să continue fără ea și eu mă forțam să țin zăgazurile intacte. Tata a venit în vizită nu acum mult timp. Nu se prea pricepe la vorbit, dar a încercat totuși să facă puțin curățenie în timp ce eu i-am pregătit o cafea. A mutat una dintre cărțile lui Clio și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spitalul Alder Hey din Liverpool între anii 1988 și 1995. Scandalul a ieșit la lumină când o mamă a descoperit că atunci când copilul ei, care murise la vârsta de trei luni și a fost înmormântat în 1991, nu avea organele intacte. Opt ani mai târziu, organele copilului au fost descoperite la spitalul Alder Hey. Ofițerul guvernamental, medicul-șef profesor Liam Donaldson, a dezvăluit faptul că peste 10.000 de inimi, creiere și alte organe erau deținute la spitale din întreaga Marea Britanie
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
într-un sistem de contabilitate și directorii raportează rezultatele obținute către acționari printr-un raport anual ce prezintă conturile finale și performanțele obținute. Acționarii verifică performanțele generale și rezultatele financiare ale corporației pentru a se asigura că investiția lor este intactă, ceea ce va presupune că vor încasa dividendele la care se așteaptă. Directorii au datoria să întreprindă tot ce consideră necesar pentru a proteja afacerea și trebuie să fie responsabili pentru activitățile ce decurg din acțiunile lor. În același timp, lucrează
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
mort ca să nu viu la bibliotecă". I-am spus că aștept cu interes maxim volumul doi de documente. Și asta pentru că interpretarea trece, documentele rămîn. "Vineee!", mi-a promis Dumbravă. L-am urmărit cum își scoate șepcuța veselă (capul era intact: nimic spart, crăpat, accidentat) și-și face pregătirile de lectură. Expresia feței i-am recunoscut-o. E cea de "inimă plină", din zilele cînd te mulțumește ce scrii. Mistrie a mai comis poezii pentru "Flacăra Iașului", unde, la 1 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urechile-n patru, l-a mîrîit. N-o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o iubesc. Visul s-a păstrat în minte intact: în cadrul ușii se ivise un înger ciudat, cu ochi mulți, mulți. Ce ochi mulți ai, îngere. Ca la Țuculescu. N-ai putea face și pentru Rusalin ceva? Mi-a arătat o cheie cu capătul triunghiular. În triunghi era un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suntem pregătiți, fără să ne pese, să facem față la orice situație. Cu alte cuvinte, suntem imuni, domnule. Nimic nu ne mai poate implica psihologic. Fiecare dintre noi preia partea lui și atunci, nemaiexistând conflicte, psihicul nostru va rămâne mereu intact, căci somatizăm imediat, fără întârziere... Judecătorul: Așadar, somatizați! Foarte bine, prin urmare, ce reprezintă acel corn de pe fruntea dumneavoastră? Masca: Nu este un corn, ci un tricorn. Și asta credem că v-ar putea explica mult mai bine doamna Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cunoaște până la cele mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în care se adăpostea ea, cu chipul ei frumos, atât de drag și familiar. Și tocmai pentru că-mi era atât de apropiată, ar fi trebuit să-i vorbesc deschis despre această lacună abominabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani fascinația acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ziariștii locali. Doar prin sate se simțeau rezultatele acestei amenințări care putea declanșa oricând un conflict. Dovada o făcea fuga oamenilor cât mai departe de holde, fapt care dădu bătăi de cap proveniților de la țară, acum orășeni cu obiceiuri păstrate intacte și cu vorba rostită tare ca pe nesfârșitele câmpii. De aceea se și spune că în Bărăgan satele sunt la o așa distanță unele de altele, încât, dacă moare cineva la un capăt, până se adună toate rudele învie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de elevi de liceu, pentru că tuburile de tempera se goliseră și Hugo nu mai avea rezervă. Odată, a încercat pe o vreme ploioasă dispariția profesorilor. Dar pe măsură ce întindea cu pensula vopseaua invizibilă, ploaia o scurgea toată pe noi. Profesorii rămâneau intacți, râzând de noi, vizibili pe bucăți. Din Samaliot se vedea țigara și o mână, din Năsuc, doar nasul lung și picioarele de la jumătate în jos, cu pantofii scâlciați de drumurile spre cârciumă la sfârșitul orelor de școală, din Gustav doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor s-au făcut țăndări. Luneta însă a rămas intactă ca prin minune. N-am oprit decît la vreun kilometru mai încolo, ajunsesem deja în Ghencea, deci trecusem peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
futută, să o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să o violezi, să o rupi cu dinții, să o lingi în pizdă, să o mângâi și apoi, ca un miracol, să te trezești dimineața cu himenul intact pe retină. De ce se amăgesc unii că pot învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am lecuit de singurătate! Pancreatita nu-mi mai scuipă cuvintele în closetele publice, lombosciatica băncilor din grădina publică s-a lecuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să redea, iarăși, vigoare onestității și candorii care, la drept vorbind, nu prea sînt de găsit printre suverani. Lor le revine să arate că sînt tot atît de puțin rîvnitori la pămînturile vecinilor lor, pe cît de geloși în privința păstrării intacte a propriilor lor state. Principele care ar vrea să posede tot este ca un stomac ce se umple cu fripturi fără să se gîndească mai înainte că nu va putea să digere atît de multe. Principele care se mulțumește să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de la o literă schimbată până la fragmente întregi, adăugate ori suprimate. Cu toate acestea, nici un element esențial al credinței creștine nu se zdruncină. Avem de-a face cu variante, cu lipsuri și interpolări, dar învățătura fundamentală despre întrupare și înviere rămâne intactă, neatinsă. Ce vreau să spun? Două lucruri: textul Noului Testament, așa cum pretindem că-l avem din sursă divină ad litteram, este un text-mărturie despre Isus, redactat de urmașii direcți ai Acestuia, ale cărui prime versiuni integrale (manuscrise) datează abia din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doare nimic. Nu îi este teamă de nimic. Are sentimentul că este înveșmântată într-un voal ușor și plăcut, ca o cămașă largă, răcoroasă și mângâietoare. Gândirea, vechea ei gândire de dincolo de acest început al sfârșitului prin care trece, pare intactă, umplând spațiul cămășii care plutește ca un nor. Are sentimentul că toate zilele trăite de ea s-au adunat într-o pânză a înțelegerii care o înveșmântă. Prin gândirea celei ce fusese trecuse ideea că în univers se nasc noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se despart aproape de miezul nopții cu o hotărâre luată : "Vor încerca împreună imposibilul. Justin este tânăr și se pare că mai dispune de importante sectoare intacte ale scoarței cerebrale. Toate investigațiile necesare vor fi făcute în urgență..." Profesorul se interesează de starea Dorei Matei și nu mică îi este satisfacția aflând că evoluția este cum nu se poate mai bună. Înainte de a se despărți, o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastră le-au transformat în magazii ori săli de sport și ele s-au degradat și și-au pierdut strălucirea și valoarea inițială... Niște imbecili, vajataia!... În schimb, ceva mai departe, la Kiev și la Moscova, asemenea valori se păstrează intacte, neatinse și se pot vizita și în zilele noastre. Tavarisci vajataia, mie mi-a reținut atenția curățenia de pe traseu, întreținerea șoselelor, popasurilor... Pe mine m-a impresionat Hidrocentrala de la Bicaz, vajataia... Înseamnă că și ei construiesc... Desigur, rebiata, ei construiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu totul dacă nu ne-am pricopsi cu alte cazuri de dată mai recentă, din perioada tinerei și fragilei noastre democrații. Este adevărat că vremurile s-au schimbat și s-au făcut înnoiri vizibile, dar năravurile ne-au rămas aproape intacte, că de balcanismul nostru turco-fanariot nu ne vom debarasa cu una, cu două. Nedreptele deposedări, îmbogățiri prin fraudă, marile tunuri pe seama averii statului, spolierea țării în toate felurile, înstrăinarea solului și a bogățiilor subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică. Pură. Îi poți cere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cecilia îl face atent: Să ne oprim puțin la altarul imens al naturii unde ne-am logodit, își rotește inelul pe deget. — Au oprit, au coborât repede, repede și-au alergat ținându-se de mână într-acolo. — Desenul a rămas intact, observă Cecilia. — Fiindcă nici n-a mai nins și nici n-a bătut vântul. —Iai! simt rece în spate. Strânge-mă tare în brațe, Matei! Matei îi apropie spatele de pieptul lui îmbrățișând-o din ce în ce mai strâns. — Ce cald ești tu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
elemente colonialiste și postulează încă mai clar existența, la un moment dat, a unor forțe de constrângere socială care trebuie îmblânzite sau câștigate în prealabil. Astfel, țările care n-au fost niciodată supuse sau care, deși invadate, și-au păstrat intactă demnitatea morală nu cunosc obiceiul rușinos al darului. Statele germanice, inclusiv cele anglo-saxone, din Europa, din America și din Australia, plus excepția extrem-orientală, Japonia, sunt națiuni în rândul cărora straniile reflexe otomano-levantine ar produce un firesc dezgust. Cum să-i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]