KorAP: Find »[drukola/base=intențional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...37 >

915 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

2.3. Sensurile judicative ale descrierii analitice existențiale / 243 3.3.3. Constituire existențială și "situații existențiale"; reducția judicativă a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp / 250 3.3.3.1. Introducere / 250 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
existențială și "situații existențiale"; reducția judicativă a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp / 250 3.3.3.1. Introducere / 250 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială / 258

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
3.1. Introducere / 250 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială / 258 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii / 263 SECȚIUNEA a II-a. REDUCȚIA

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
trebuie să le caute răspunsuri potrivite. Teza în cauză este un veritabil focar de probleme, întrebări, uimiri; și pentru a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă, "intențională", în ordinea cunoașterii lucrurilor și a cunoașterii de sine. Pentru a pune în ordine toate aceste probleme, întrebări, uimiri despre judecată și despre relația sa cu timpul, îmi asum de la bun început o "regulă de metodă": vizatul ca atare este

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
valorică" a oricărui act uman: acesta are un sens de valabilitate, o "greutate specifică" raportat la motivațiile umane (nevoi, interese, idealuri, rațiuni, convingeri etc.). Un act omenesc cu sens (scop, valabilitate în ordinea frumosului, binelui etc., întotdeauna constituit în sens "intențional") este o practică (sau o făptuire). Originar-istoric, omul se definește prin practici (făptuiri). Acestea formează unități de viață, dacă li se asociază anumite determinări (reguli, motivații, mijloace, rezultate etc.) care sunt, de fapt, tot componente ale constituției ființării omenești, asemenea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nespecific, chiar impropriu pentru el, totuși, de neocolit (cel judicativ, sub convențiile căruia lucrăm cu toții, încă), ne vom putea folosi de unele analogii cu conceptul spațiului (mai bine spus, al "locului"), superficial tematizat în istoria filosofiei, tatonat însă ca "obiect intențional" privilegiat în analizele fenomenologilor contemporani. Dar acest fapt reprezintă numai o tehnică de lucru, care nu poate interveni decât strict analogic și "local". Prima analogie se referă la relația de cuprindere, de incluziune. Astfel, logos-ul este cuprins în fiecare

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
faptul-de-a-fi-în-lume (In-der-Welt-Sein), cu o formulă de origine heideggeriană; este și "ceea ce se poate predica despre subiect" și, desigur, este-le însuși; totuși, el este, în fapt, toate acestea la un loc; și este, se-nțelege, dar în ultimă instanță, obiectul intențional al oricărui act de gândire autonomă, adică al oricărui act judicativ (constituit, formal, prin judecată, ca act constitutiv corelativ timpului), dar unul care are în propria sa obiectualitate structuri operaționale ce pot fi numite generic "habitualități timporizatoare" prin care timpul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de constituire a sa îi corespunde, cum este firesc, un anumit act constitutiv, care nu poate fi pus în evidență întotdeauna cu toată claritatea, dar care nu poate lipsi, fiindcă tocmai el "constituie", ca atare, un anumit "sens" al obiectului intențional "timp"; dar timpul însuși este în act, căci numai astfel el prezentuiește "lucrul însuși", nu pe linia unui prezent abstract, ci după structura complexă a timporizării, neproducând astfel lucrul ca atare, ci în-ființându-l. Așadar, o anumită preeminență va căpăta, prin

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în act, căci numai astfel el prezentuiește "lucrul însuși", nu pe linia unui prezent abstract, ci după structura complexă a timporizării, neproducând astfel lucrul ca atare, ci în-ființându-l. Așadar, o anumită preeminență va căpăta, prin operarea reducției, timpul, ca obiect intențional al actului judecății, fiindcă el preia sarcini de constituire "activă", prin operații de timporizare. De fapt, actul judecății are o mulțime de intervenții, la diferite niveluri și orizonturi de constituire a timpului, a ipostazelor sale, unele dintre ele enumerate mai

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
timpului, a ipostazelor sale, unele dintre ele enumerate mai sus; dar toate aceste operații sunt, cumva, operații de timporizare, iar timpul se constituie obiectual tocmai prin activarea judicativă a tuturor acestor operații. Metodologic, acest fapt al unei preeminențe a "obiectului intențional" este cu totul firesc: cum susținea Paul Ricoeur într-o lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică, chestiunea egologică indiferent de semnificația lui ego trebuie să vină după chestiunea intențională, care este în mod

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
unei preeminențe a "obiectului intențional" este cu totul firesc: cum susținea Paul Ricoeur într-o lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică, chestiunea egologică indiferent de semnificația lui ego trebuie să vină după chestiunea intențională, care este în mod imperativ cea a corelației între act ("noeză") și corelatul vizat (noemă")."6 Dar, cum s-a precizat, judecata, înțeleasă ca act constitutiv (de fapt, orice act constitutiv este judicativ), este ea însăși vizată în orice sens

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nici nu poate evidenția fenomenele de graniță ale dictaturii judicativului; totuși, tocmai ea dă de știre despre acestea, dar într-un sens "pozitiv", indicând funcțiile constitutive ale judecății în toate ipostazele sale operaționale și menținând timpul în poziția obiectului său (intențional) privilegiat. Tocmai de aceea, reducția non-judicativă înaintează de la timp (înțeles în felul arătat, în ipostazele enumerate) la logos-ul însuși. (Trebuie revenit la sensul logos-ului precizat de M. Merleau-Ponty, citat mai sus.). Pe de o parte, această readucere evidențiază

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Merleau-Ponty, citat mai sus.). Pe de o parte, această readucere evidențiază (în sensul de a crea evidență) limitele formale ale judicativului constitutiv. Pe de alta, ea conduce către fenomenul ca atare, logos-ul, care este totodată act constitutiv și obiect intențional; dar trebuie ca timpul însuși să îl constituie pe acesta, printr-un act de timporizare care nu are nimic în comun cu timporizarea judicativă. Rostul reducției non-judicative a dictaturii judicativului trebuie văzut din această perspectivă; el constă în faptul că

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a fi operate dar numai după o pregătire a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca atare -, unitate preeminentă față de aceste fapte și tocmai de aceea expusă unei reducții (desigur, și în măsura în care

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
desigur, și în măsura în care "lumea vieții" umane îl dispune pe locuitorul ei, într-un mod esențial, la o relație reflexivă, la o raportare esențială față de sine). Totuși, o exigență a metodei folosite aici vizează corelativitatea actului constitutiv și a obiectului său "intențional", poate chiar structurile "noetic-noematice" ale judecății și ale altor acte ale conștiinței subordonate acesteia. Toate "formele" desprinse din unitatea originară (în sens judicativ) a logos-ului formal ca timp îmbogățesc unitatea însăși; dar aceasta, în măsura în care nu-și deteriorează ființa chiar dacă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nu "originea non-originară" (judecata și timpul ca logos-ul formal, pentru orizontul dictaturii judicativului), reducția nu se mai supune ca atare acestei reguli de metodă. În fapt, "temeiul" constituit prin aplicarea sa este el însuși, totodată, act constitutiv și obiect intențional (logos-ul ca atare). Cum este posibilă o asemenea constituție-de-a-fi reprezintă scopul însuși al demersului, după aplicarea reducției judicative asupra dictaturii judicativului. Ceea ce capătă importanță din perspectiva ultimei afirmații este faptul că temeiul la care este redusă întreaga bogăție a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativului. Ceea ce capătă importanță din perspectiva ultimei afirmații este faptul că temeiul la care este redusă întreaga bogăție a orizontului dictaturii judicativului logos-ul formal (judecata, ca act constitutiv pentru tot ce se află în acest orizont) și timpul (obiectul intențional corelativ) funcționează ca atare nu pentru reducția judicativă, ci pentru toate "obiectele" dictaturii judicativului (supuse reducției): gânduri, rostiri, fapte fel de fel (toate "formate", desigur, judicativ), socotite, de la cele mai simple până la cele mai complexe, drept "lucrurile însele". Dacă, totuși

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
așadar, un fenomen filosofic. Dar nu poate fi trecută cu vederea extinderea spațiului său de aplicație dincolo de limitele tradiționale ale filosofiei, către gândire, rostire, făptuire, cu toate faptele din orizontul fiecăreia. Tocmai acestea din urmă constituie, în ultimă instanță, "obiectul intențional" propriu acestei regândiri a dictaturii judicativului; dar aici se află sursele unei exigențe propriu-zis fenomenologice, fiindcă demersul trebuie să suspende valabilitatea oricărei concepții, reconstrucții, argument etc. filosofice (din istoria filosofiei), preluând, totuși, unele dintre ele pentru a le judeca potrivit

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
întotdeauna ca fiind cu totul altfel decât conștiința (ca fiind de altă "natură"): însă numai în interiorul conștiinței, în propria sa structură, cum ar spune Husserl, noetic-noematică; la limită, conștiința fiind de natură operațională, iar obiectul, de natură semantică (ambele, însă, intenționale). În genere, datul (ca element al fenomenului) este ceea ce se oferă ca posibilitate a unui obiect al cunoașterii sensibile (posibilă prin simțuri, dar, până la urmă, și prin gândirea care prelucrează materialul sensibil), ceea ce-și păstrează identitatea, prin intervenția identitară

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomenologia "clasică", un asemenea lucru pare a fi imposibil. Nimicul nu are nici o șansă de a se "pozitiviza", fiindcă de la bun început "conștiința" este ceva, "obiectul" ei, de asemenea, chiar dacă acesta din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cubului întreg. Desigur, Husserl, interesat de alte probleme ale constituirii decât cele de aici, unde problema principală vizează constituirea prin actul judecății, accentuează tehnic descrierea "fenomenului" lucrului întreg (sau perceput ca fiind întreg) pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise: lucrul și cuvântul, iar pe de altă parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și pentru corelativul lor, "obiectele intenționale"; perspectiva aceasta, doar indicată aici, este cea care poate oferi un răspuns coerent problemei despre relația onticului cu lingvisticvul în "logic", dar nu oricum, ci după regulile reducției judicative a judicativului constitutiv. Pe acest fond de stabilire a sensurilor tematice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
incorecte ale gândirii; dar putem recunoaște și idealul cartezian și leibnizian al unei științe care să cuprindă doar adevăruri necesare: mathesis universalis. Metoda de constituire a ierarhiei în cauză, odată descoperit fenomenul coparticipării conștiinței (prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura oricărei cunoștințe, coparticipare condiționată de unitatea conștiinței (un fel de "eu gândesc" kantian, ca apercepție originară), devine "fenomenologie". Teoria pură a multiplicității încheie, cumva, planul de discurs al părții principale (și principiale) a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca și față de sine (atunci când își este sieși obiect); prin el este refăcută și multiplicată structura logică (judicativă) originară S P. Gândirea nu este o funcție pură sau o formă aparentă, ci ea este o funcție ce se exersează exclusiv intențional, cum pe bună dreptate se socotește și se probează, "descriptiv", în mediile fenomenologice, și este o formă pentru ceva, acest ceva devenind obiectul său: cum ar fi, în vorbele fenomenologilor, cogitatum-ul pentru cogito. Altfel spus, ea are întotdeauna un obiect

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]