848 matches
-
2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) / 225 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală, prin punerea în evidență, a unui temei / 225 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului / 236
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu încredere și au făcut cu putință, în felul acesta, o colaborare care împlinește în curând un deceniu. Viorel CERNICA Introducere 1. Precizarea problemei acestei lucrări. Observații de metodă Pentru cei mai mulți dintre noi, nu există nici o îndoială în privința recunoașterii unor "intenționalități" cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii (sensibile sau inteligibile, a priori sau a posteriori, comună sau științifică etc.). Vorbim despre "scheme senzoriale", "structuri perceptive", "scheme imaginative", "pattern-uri experiențiale", "forme judicative", "modele teoretice" etc., înțelegând prin toate acestea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu o "soluție", problematică ea însăși, recunoscută a fi astfel și susținută, totuși, în mai mare măsură decât alte variante de soluții ale problemei. În tot cazul, când este vorba despre problema anunțată mai sus, anume natura "formelor" anticipative a intenționalităților cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii lucrurilor, "tezele" filosofice au îmbrățișat, pe rând, mai multe variante "generale" de răspuns. O asemenea variantă de răspuns va fi propusă și în lucrarea de față: "forma" anticipativă originară în cunoașterea lucrurilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii lucrurilor, "tezele" filosofice au îmbrățișat, pe rând, mai multe variante "generale" de răspuns. O asemenea variantă de răspuns va fi propusă și în lucrarea de față: "forma" anticipativă originară în cunoașterea lucrurilor (și chiar în cunoașterea de sine), sau intenționalitatea constitutivă oricărei cunoștințe, este de natură judicativă; este, mai bine spus, însăși judecata în structura sa (formală): S P. Cum se face că originară nu este o "formă" mai simplă decât aceasta? Dar de ce trebuie să fie o "formă" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât și pe cele ale "nimicului". În cel mai simplu act de cunoaștere scenariul de mai sus se consumă în întregime. Cunoscând prin sensibilitate, spre exemplu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul întreg presupune actul de negare a conștiinței înseși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul întreg presupune actul de negare a conștiinței înseși prin conștiință, fiindcă, pentru o clipă, obiectul ei, așa cum îi apare, dispare, ea însăși fiind "nimic", chiar dacă, potrivit intenționalității sale, ea posedă deja "obiectul". Tocmai de aceea ceea-ce-este-nimic în ceea-ce-se-vede-efectiv întregește cubul. Și trebuie admis ceea-ce-este-nimic față de ceea-ce-se-vede-efectiv, deși nu pare a avea vreun sens, tocmai din perspectiva cubului întreg. Desigur, Husserl, interesat de alte probleme ale constituirii decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului, "ființa" lui, rezerva lui de a fi, transcendența lui imediată, orizontul vecinătății, care îl de-limitează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să gândim identitatea ca "principiu prim", constatăm că ideea întemeierii directe a cunoașterii pe regula identității presupune cel puțin două condiții nerealizabile pentru posibilitățile noastre de cunoaștere, ce pot fi recunoscute în rezultatele acesteia, cunoștințele, dar și în "intențiile" (chiar "intenționalitățile") determinate ale cunoașterii. Una dintre ele conceptul cunoașterii integrale (cum spune Kant, al cunoștinței care, deși pornește de la condiționat, ajunge, cu ajutorul rațiunii, la necondiționat) este imposibilă, dacă luăm în seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de forțare a limitelor judicativului constitutiv, este "maxima" fenomenologică "La lucrurile însele", susținută de reconstrucția cunoașterii pe temeiul faptului intenționalității, al intuiției categoriale și eidetice și al originarității a priori-ului și care presupune în aceeași măsură "lucrul ca atare" și actul prin care acesta este preluat (și, cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru cunoaștere; trebuie să luăm seama și la obiectul ei. Neuitând că raționamentul, în genere, este posibil și trece în act datorită structurii judicative originare S P. În privința obiectului, putem spune de la bun început: gândirea are de-a face, în intenționalitatea sa, adică în mod obișnuit, cu "lucrurile" din orizontul experienței (ele însele problematice în privința statutului lor ontic, de simple ființări, și ontologic, de conținuturi formate (așezate în forme) prin preluarea lor de către o facultate, o capacitate, corespunzătoare, de către un "subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
explicit problema constituirii, în acest caz, nu a simplei cunoștințe, ci a înseși structurii (existențiale a) Dasein-ului. Ordinea demersului se va pune la punct prin tematizarea problemelor semnificative față de aceste două "ramuri" tematice. 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală prin punerea în evidență, a unui temei De la bun început forma (metodologică a) scoaterii la iveală "pre-formează" (pre-deternimă, prejudecă) întrebarea despre temeiul tuturor lucrurilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi recunoscute în mod direct ca fiind fapte care țin de dictatura judicativului. Dacă țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea de a le revela; este necesară, pentru acest scop, o reducție de tip fenomenologic, care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși rămâne la un nivel de semnificație redus. Schimbarea poziției verbului și această schimbare este, cumva, necesară se produce atunci când enunțul este interpretat fenomenologic; fiindcă în acest caz se schimbă însuși statutul "obiectului" dezvăluit prin enunț (semnalat de subiect), în funcție de intenționalitatea Dasein-ului. Consecințele directe sunt legate de "adevăr", de felul în care acesta este raportat la enunț (de exemplu, dacă este doar al enunțului, dacă sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în care acesta este raportat la enunț (de exemplu, dacă este doar al enunțului, dacă sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al Dasein-ului etc.). Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al Dasein-ului etc.). Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale descinse din condiționările (existențial-ontologice) diverse sub care se află, de exemplu, de așezarea sa într-o anumită poziție în structura existențial-ontologică a Dasein-ului.174 Deși Heidegger nu o spune răspicat, dintre cele trei "descoperiri fundamentale ale fenomenologiei"175, pe lângă intenționalitate se-nțelege, și prin forma sa ca intuiție categorială (în sens fenomenologic) operează în tot acest scenariu și originaritatea a priori-ului. Originar pare a fi Dasein-ul; cel puțin pentru o analitică existențială ca ontologie fundamentală. Dar dacă aceasta din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei (sale), își constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un răspuns la cele două probleme tocmai formulate. O asemenea cercetare nu mai ține însă de simpla căutare a elementelor judicativ-constitutive sau non-judicative ale analiticii existențiale, ci de tipul de constituire fenomenală propriu acesteia. De aceea operația în cauză reconstituirea intenționalității proprii structurilor existențiale ale Dasein-ului la nivelul enunțului trebuie amanată până sunt ordonate cele câteva sensuri, judicative și non-judicative, scoase la iveală până aici. 3.3.2.3. Sensurile judicative ale descrierii analitice existențiale Scopul reconstituirii unor sensuri proprii analiticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-ființă), Dasein-ul însuși capătă putința de a se spune pe sine (de a se arăta, de a veni din sine, de a se deschide într-o relație de totală reciprocitate cu Nimicul, sau cu ființa); de a se constitui potrivit intenționalității sale existențiale. Și tocmai un asemenea sens are un anume potențial non-judicativ, cel puțin pentru faptul că limitele judicativului constitutiv sunt atinse în momentul în care Nimicul apare ca fiind ființa, nu tocmai non-ființarea (ceea ce se opune ființării ca totalitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestui rest (de putințe de a fi) cea care capătă preeminență dintre cele trei extaze temporale este aceea a viitorului, iar originarul ontologic reprezentând raportul Dasein-ului cu propria ființă este posibilul propriu acestuia, de fapt, posibilul ca atare, ce corespunde intenționalității sale originare: moartea însăși. Dasein-ul este, prin urmare, act: ființa sa este act de constituire de sine prin putința de a fi ca atare: moartea sa. De aceea, moartea are, în orizontul constituirii intenționale de sine a Dasein-ului, calitatea de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]