3,324 matches
-
un act de comunicare. Comunicarea, la rândul său, conține prin ea însăși potențial educativ: transmitere de cunoștințe, formarea gândirii și facilitarea operațiilor intelectuale, autoreglarea activității intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei științe, etc., între comunicare și educație existând un raport de interdependență. Comunicarea, atât cea didactică cât și cea de la nivelul societății, rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privința posibilităților de realizare a unei comunicări integrale, o comunicare în care pierderea de informații să fie minimă, obținându se o satisfacție pentru ambii
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
de la începutul anilor ’70). Interesantă e ideea autorului despre cultură ca formă perfidă a înfruntării omului cu natura. Și în Așteptându-i pe învingători (1981) principala luptă se dă cu inerția, U. analizând un univers închis, cu puține personaje, în interdependențe aproape maladive. Primul război mondial este urmărit din diferite perspective, cu spaima personajelor că nu înțeleg ce se întâmplă de fapt. Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
pozitivismul veacului al XIX-lea, stilistica diacronică pune în valoare schimbarea fundamentală de viziune culturală care, concretizată inițial în teoria lingvistică saussuriană și în cercetările Școlii formale ruse, a dus la apariția paradigmei structuraliste și a teoriilor semiotice întemeiate pe interdependența câmpurilor semantice (A.-J. Greimas, Michel Riffaterre) și a naratologiei (Tzvetan Todorov, Gérard Genette), ca sistematică a înlănțuirii și distribuției unor coduri și funcții universale. Aplicarea acestei metodologii acoperă toate studiile lui Z., de la Proza poetică românească în secolul al
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
o constituie lipsa de comunicare între școală și familii și faptul că adesea practicile școlare eșuează în a veni în întâmpinarea nevoilor multor familii de elevi. Este confirmat faptul că școlile pot, și chiar joacă un rol important în întărirea interdependențelor dintre școală și familii. Unii părinți se întorc către școală pentru a fi îndrumați, alții trebuie încurajați sau cooptați prin strategii de abordare și colaborare. Când cadrele didactice și conducerea școlii sunt dornici să-i atragă pe părinți, atunci rezultatele
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
teoria sistemică, teoria interacționistă, teoria funcționalistă și teoria utilitaristă. Teoria interacționistă promovează familia ca fiind o entitate a cărei membrii se află într-o interacțiune permanentă, în vederea construirii identității și fericirii personale. Rolurile soților au la bază egalitatea care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea mamei sau a tatălui au o influență covârșitoare asupra formării ansamblului de reprezentări ale copilului despre sine însuși, personalitatea acestuia conturându-se printr-o achiziționare constantă a modelelor de comportament stabil. Teoria funcționalistă reliefează importanța
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
normele și valorile unei culturi sunt consistente între ele; integrare normativă măsura în care valorile grupului devin norme efective pentru membrii; integrare comunicațională schimbul interpersonal de semnificații; integrare funcțională este tipul de integrare în raport cu schimbul de servicii; ea variind de la interdependență extremă la autonomie individuală înaltă (W. Landecker, 1951). 2. Managementul serviciilor de îngrijire la domiciliu Conceptul de politica socială desemnează: 1. orientarea principală si, respectiv, obiectivele ce se urmăresc a se realiza în sfera sociala, pe termen lung, mediu si
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
poziției clasei sociale țărănești. Vom schița principalele contribuții în acest domeniu: cercetările personale de mare probitate științifică și datele furnizate de monografiile sociologice ale Școlii de la București i-au îngăduit lui Virgil Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența suprapopulării agricole relative, densității rurale, nivelului de trai al gospodăriilor țărănești și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
parte, comunicarea existenței acestor probleme atât la nivelul celor mai importanți factori de decizie, cât și la nivelul publicului în general. Trei principii complementare guvernează, de la bun început, constituirea Clubului de la Roma: abordarea globală a oricărui tip de problematică, întrucât interdependența crescândă a națiunilor și globalizarea în curs constituie realități ce depășesc de-acum sfera de interes a fiecărei țări în parte; un corolar al voinței abordării de tip global este gândirea (pe cât posibil) de tip holistic, cu intenția unei înțelegeri
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resurselor naturale neregenerabile și degradarea mediului înconjurător. Acesta includea un volum considerabil de date din cele mai diferite contexte sociale, referitoare la cinci variabile principale (investițiile, populația lumii, hrana, resursele naturale și poluarea), date colectate cu scopul de a analiza interdependența lor și modalitățile în care această interdependență afectează dezvoltarea societăților pe termen scurt și mai ales pe termen lung (10, 20, 50 de ani). Predicțiile exprimate în acest Raport au marcat un punct de cotitură în futurologie: dacă în trecut
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Acesta includea un volum considerabil de date din cele mai diferite contexte sociale, referitoare la cinci variabile principale (investițiile, populația lumii, hrana, resursele naturale și poluarea), date colectate cu scopul de a analiza interdependența lor și modalitățile în care această interdependență afectează dezvoltarea societăților pe termen scurt și mai ales pe termen lung (10, 20, 50 de ani). Predicțiile exprimate în acest Raport au marcat un punct de cotitură în futurologie: dacă în trecut (în perioada 1950-1970) studiile prospective duceau, invariabil
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pe lângă practici obișnuite cum ar fi „furtul”, subraportarea suprafeței agricole a CAP-urilor, supraraportarea producției și distribuirea informală a unor „resurse manipulabile” de către conducerea CAP-urilor pentru fidelizarea forței de muncă cooperativizate (Humphrey, 1998), economia gospodărească se afla în strânsă interdependență cu organizarea CAP-urilor. Mijloacele de producție erau concentrate în proprietatea cooperatistă sau a statului, fondul de consum al gospodăriei era condiționat de relația cu CAP-ul, iar ritmul de muncă era direct coordonat de liderii CAP-urilor. Procesul de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care îl dă celorlalți membri ai grupului; interacțiunea stimulatorie de tipul ,,față în față"; elevii iși promovează unii altora succesul; deprinderi și competențe interpersonale indispensabile în lucrul în grupe mici; conștientizarea și evaluarea modului în care funcționează grupul de învățare; interdependența pozitivă: sarcină clară, scop clar; reflecția asupra lucrului în grup: membrii grupului discută despre modul în care au lucrat, despre modul în care și-au atins sau nuobiectivele stabilite, despre cât de utile au fost intervențiile fiecărui membru al grupului
Învăţarea activă - între prezent şi viitor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Doina Steliana Zeleonenchi, Daniel Cezar Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1191]
-
pot fi luate pentru o eventuală remediere și acoperire a lacunelor sau neînțelegerilor. În contextul școlar, evaluarea trebuie privită din două perspective: a) -evaluarea ca necesitate socială Școala și viața socială sunt puternic legate și aflate într-o relație de interdependență. Școala pregătește indivizii pentru integrarea lor optimă în societate. Toate activitățile intreprinse în cadrul școlii au ca scop pregătirea individului pentru a-și găsi un loc și un rol în societate. Rezultatele foarte bune obținute în anii de școlarizare nu reprezintă
METODE MODERNE DE EVALUARE ÎN CONTEXTUL REFORMEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Scarlat Cristina, Buda Livia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_896]
-
paragrafe prezentate în manual cu titlurile: Când obținem propoziții adevărate folosind ,,și”/ ,,sau”/ ,,nu”/ ,,dacă...atunci...” Avantaje: anihilarea “efectului Ringelmann”(lenea socială,când individul îsi imagineaza că propria contribuție la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie),dezvoltă interdependența dintre membrii grupuluik,ameliorează comunicarea. METODA BRAINSTORMING Metoda Brainstorming înseamnă formularea a cât mai multe idei - oricât de fanteziste ar păreaca răspuns la o situație enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea. Obiectivul fundamental constă în exprimarea liberă a opiniilor elevilor
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
a deșeurilor. Școala are un rol important în formarea și structurarea unei culturi ecologice, în perspectivă interdisciplinară (științe ale naturii, abilități practice, ed. tehnologică, ed.plastică, geografie, biologie, economie, chimie, sociologie) ceea ce presupune : stăpânirea unor cunoștințe de bază necesare înțelegerii interdependențelor între factori și efectele în lanț, care să faciliteze accesul la instrumentele de analiză și aplicare a soluțiilor la problemele în mediul apropiat; dezvoltarea unor comportamente care să presupună interiorizarea atitudinilor responsabile față de mediu; dezvoltarea unor instrumente de analiză și
Eco-educaţia, necesitate a mileniului III. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dolcoş Gheorghiţa () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1202]
-
spiritului civic ; “*” conștientizarea problemelor de mediu ; “*” implicarea elevilor în activități de păstrare a sănătății mediului ; “*” formarea de deprinderi, atitudini și comportamente ecologice ; “*” implicarea părinților și a altor factori educaționali ai comunității locale în formarea și dezvoltarea unei conduite ecologice. “*” înțelegerea interdependenței om-mediu; “*” dezvoltarea unor atitudini pozitive față de mediu; “*” stimularea motivației de a participa la acțiuni de menținere a calității mediului ; “*” dezvoltarea capacității de comunicare, de lucru în echipă, de a răspunde la situații noi și complexe de cunoaștere ; “*” sensibilitatea elevilor în
Educaţia ecologică prin activităţi extracurriculare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
mânată de interese materiale și ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părasiți de optimism, să fim convinși că, începută de la cea mai fragedă vârstă, educația ecologică are șanse mari. Cei mici trebuie să înțeleagă că pe Terra există interdependență între populația umană și nenumăratele specii de plante și animale, între societate și ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin lecțiile de la limba română, cunoașterea mediului, stiințe, educație plastică, dar si prin activiățile extracurriculare speciale. Apoi să
Educaţia ecologică în viziune interdisciplinară. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
Această diversitate de personal activează în subdomenii ale baschetului: Jucătorii: cu practicarea jocului și antrenamentului; Antrenorii: cu probleme teoretice și metodice de instruire și antrenament; Medicii: cu probleme de specialitate în bio-psiho-fiziologie. Acești specialiști sunt într-o continuă și permanentă interdependență și perfecționare fapt ce a determinat apariția părților constitutive ale baschetului în direcția: teoriei, metodicii și practicii. I.2.1. Teoria baschetului Teoriei baschetului îi revine sarcina de a descrie, explica, sistematiza și comunica practica acestuia. Ea presupune elaborarea unor
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
din dorința de răzbunare față de pretinsul infractor sau pentru a profita de pe urma acestuia. I.2. Cauzalitatea victimală Cauzalitatea victimală reprezintă o structură comportamentală complexă a victimei care a jucat un rol oarecare în săvârșirea agresiunii și care este determinată de interdependența unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religioși) și a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile și relațiile interindividuale). Cauzalitatea victimală este întotdeauna concretă și formează împreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
de către grupul de apartenență (prieteni, colegi, „gașcă”) și modalități de petrecere a timpului liber. Aceste variabile au fost grupate și ierarhizate în funcție de trei niveluri explicative intermediare: nivelul situației social-economice și culturale a tânărului deviant și a familiei acestuia; nivelul de interdependență a disfuncțiilor activităților educative și eșecurilor socializării; nivelul de intensitate și forma abaterilor de la normele de conviețuire socială și a actelor de încălcare a legii de către minori și tineri. Dintre factorii sociali cu influențe criminogene, modelul evidențiază ca fiind mai
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
între formele funcțiilor sufletești: a) funcțiile vitale (Lebensfunktion) sau funcțiile corporal-somatice; b) istoria vieții interioare (innere Lebensgeschichte) sau contextul conținuturilor trăirilor sufletești. În sensul celor de mai sus, centrul individual al persoanei oferă trăirilor sufletești anumite conținuturi intenționale ale căror interdependențe spirituale interne reprezintă însăși noțiunea de „istorie a vieții interioare”. În această succesiune de experiențe trăite poate fi urmărită o corelație istorică unică și irepetabilă, a cărei înțelegere se realizează prin întoarcerea ei către persoana spirituală individuală. Datorită acestei întoarceri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nivelul cognitiv instrumental-simbolic (gândire, expresie, memorie); e) nivelul integrativ-sintetic (funcția realului, orientare și atenție, conștiința vigilă, somnul). Toate instanțele vieții psihice, care constituie sectorul psihologic al personalității, derivă unele din altele și, prin aceasta, sunt într-o permanentă stare de interdependență între ele. La baza organizării sistemului personalității stă principiul evoluției formulat de H. Jackson. Acest principiu se exprimă prin pulsiunea vitală sau hormé-ul lui C. von Monakow. În condițiile oferite de alterarea proceselor psihice, H. Jackson, consideră tulburările personalității ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat și dinamic al organizării persoanei umane, ca o relație de interdependență. Intersectarea în sfera patologiei a tulburărilor psihice cu cele somatice, demonstrează ca cele două sectoare ale organizării personalității funcționează sinton, atât în stare de normalitate, cât și în condiții patologice. Acest aspect demonstrat de existența grupului psihozelor exogene se poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentate mai sus se poate desprinde faptul că psihozele metabolice și carențiale pot constitui un grup clinico-psihiatric cu o configurație psihopatologică proprie, destul de specifică. Ele sunt datorate unor tulburări ce recunosc cauze și mecanisme specifice, demonstrând, prin existența lor, o interdependență între sfera somatică și viața psihică a persoanei umane. Psihozele endocrine și cele metabolice și carențiale se înscriu împreună cu celelalte psihoze organice și toxice în grupul psihozelor exogene. Tot acest grup de tulburări psihice au o configurație proprie, care se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ramuri și frunziș, prin forța proprie a vieții înnăscute, și dă fructe ș...ț Noi năzuim după rădăcini vii, după copac viu, după fructele vii ale științelor și artelor; mă gândesc la o pansofie care se află într-o strânsă interdependență cu toate lucrurile, care peste tot se autoînviorează și se umple cu rod, care să fie un copac viu al întregului 24. Prin pansophia omul își câștigă, treptat, poziția privilegiată, depășindu-și condiția precară cu care vine pe lume. Omul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]