688 matches
-
inculcă loialismul, arată Parsons‚ simțul interesului colectiv, prioritar față de interesele individuale. La rândul lor, P. Berger și Th. Luckmann afirmă că școala poate bulversa certitudinea copilăriei dobândită în "socializarea primară" și poate arăta copilului, tânărului că lumea pe care a interiorizat-o este una din cele posibile și că el poate reconstrui identitatea socială plecând și de la alte "sisteme de pertinență." Dar după cum știm, ordinea socială nu se bazează numai pe consensul asupra valorilor de la baza ei, ci pe puterea de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
totodată îi dă posibilitatea să înțeleagă trecutul, prezentul și viitorul națiunii sale. Socializarea politică parcurge mai multe etape, în fiecare din ele agenții socializării sunt diferiți sau au ponderi diferite. În școli și universități, elevii și studenții trebuie să-și interiorizeze principalele concepții și valori democratice și să își formeze comportamente politice adecvate. Formarea atitudinilor și comportamentelor specifice culturii politice democratice a viitorilor cetățeni contribuie la dezvoltarea unor instituții sociale stabile, bine integrate în sistemul politic democratic. Cultura politică a unui
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de așteptări le găsim în aproape fiecare aspect al vieții și operează neobservat atâta timp cât ele o fac eficient. Această rețea a așteptărilor sociale față de comportamentul social, uneori însoțită de sancțiuni, formează ceea ce mulți dintre sociologi numesc organizare socială. Așteptările sunt interiorizate de membrii societății și asigură funcționarea lină, normală a societății. De obicei, oamenii acționează așa cum alții se așteaptă să acționeze, iar conceptele morale de "drept", "natural" și "bun" devin asociate cu aceste moduri obișnuite de comportare. Nu totdeauna regulile funcționează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un număr de grupuri care sunt total incapabile să respecte normele general acceptate. Dependenții de droguri și alcool, obsedații de jocurile de noroc, spre exemplu, au puțină putere să modifice pattern-urile comportamentului lor deviant. Mulți dintre acești indivizi au interiorizat normele sociale într-o perioadă timpurie a vieții lor dar par, din motive care nu sunt pe deplin înțelese, că nu au nici un control asupra comportării lor. Cu alcoolicii, dependenții de jocuri de noroc și alții de acest fel, evident
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acesteia ori o defini-ție acceptată a naturii ei. Dar nu toate conflictele de valori dintr-o societate derivă din eșecul acceptării existenței sau naturii situației problemă. Avem în vedere faptul că valorile conflictuale se difuzează în societate și ele sunt interiorizate de personalitățile individuale în timpul creșterii acestora. Expunerea constantă la valori conflictuale poate conduce, în cele din urmă, la inabilitatea individului de a susține valori autentice. Întrebările care trebuiesc puse în abordarea conflictului de valori pentru analiza problemelor sociale sunt: * Care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nr. 15, 1985-6, pp. 215-231 apud N. S. Thompson, Chaucer..., ed. cit., p. 42. (trad. n.) 567 Vittore Branca, op. cit., p. 169. 154 întâmplările schimbătoare ale vieții.”568 Nu este, precum și Chaucer de altfel, genul de creator care să se interiorizeze, să cugete profund și cu o atitudine gravă asupra problemelor cu care se confruntă omenirea, nu întâmplător era numit de contemporanii săi „Giovanni cel liniștit”. Aduce viața în prim plan, alungând departe extazul, cugetările melancolice. „Lumea spiritului dispare: apare lumea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale de expresie, discursul mitic poate fi reprezentat sub forma unui pătrat înscris într-un cerc; pătratul este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele pătratului interiorizează timpul și spațiul ca temporalitate și spațialitate;cele patru vârfuri ale pătratului desemnează universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul: Discursul mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualic al universaliilor ontologice. Prin ritual se consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhetip, și circumstanțele textuale. 6 v. Paul Miclău, Signes poétiques, Ed. cit., p. 52; Paul Miclău consideră conceptul de "imagème" ca fiind "unitatea fundamentală a poeziei"; În ceea ce ne privește, considerăm "imagème-ul" unitatea fundamentală și constantă a discursului poetic, care interiorizează semnificația arhetipală a imaginii poetice. 7 * * * Noul Dicționar Universal al Limbii române, Editura Litera Internațional, București, 2006, p. 1062. 8 Florin Marcu, Marele Dicționar de neologisme, Ediție revizuită, augmentată și actualizată, Editura Saeculum I. O., București, 2002, p. 680. 9
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
măsurat prin timp. Intersectarea seriilor și contopirea indicilor constituie caracteristica cronotopului artistic." (pp. 294-295) În ceea ce ne privește, considerăm imaginea-cronotop ca fiind predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează, la nivelul discursului, devenind temporalitate și spațialitate. 30 v. Georges Poulet, Metamorfozele cercului, traducere de Irina Bădescu și Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1987. 31 v. C-tin Noica, Op. cit., vol. I, Încercare asupra filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin gest și mimică: kinezica. Din perspectiva autoarei Daniela Rovența-Frumușani, studiile lui Ray Birdwhistell au atribuit comunicării gestuale următoarele caracteristici: • stricta codificare (sau caracterul non aleator); • dependența de o comunitate socio-culturală (fiecare cultură are propriile sale norme de interacțiune, norme interiorizate prin socializare); • integrarea într-un sistem plurinivelar (implicând utilizarea spațiului și a timpului, precum și ,,parakinezica" sau prozodia gesturilor: intensitate, amplitudine, durată, flux); • contextualizarea (semnificația nu decurge din gestul în sine, ci din situația de comunicare)16. În anii '60 ai
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
De exemplu, gestul de a oferiri un scaun persoanei care intră într-o cameră este pentru un observator un act social ce ține de bunele maniere, iar pentru cel care oferă scaunul este o atitudine individuală instinctivă. Posibilitatea de a interioriza gesturile, transformându-le în atitudini, permite unei persoane să empatizeze cu ceilalți și să joace numeroase roluri, dezvoltându-și personalitatea. Prin urmare, stăpânirea procesului de interacțiune socială depinde de capacitatea persoanei de a-și imagina rolurile celorlalți și de a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
celuilalt; ea corespunde capacității subiectului de a prezice comportamente pozitive, benefice ale partenerului. c. Încrederea manifestată prin identificarea subiectului cu celălalt (identificare care reprezintă temelia încrederii). La acest nivel, subiectul îl investește pe celălalt afectiv și presupune că acesta a interiorizat scopurile și preferințele sale. Șt. Boncu (2006) menționează faptul că "o probă suplimentară în favoarea ideii că sentimentele pozitive întăresc încrederea o constituie faptul că indivizii tind să aibă încredere în membrii propriului grup și în general în persoanele similare" (p.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Rolul major pe care televiziunea îl are în ceea ce Luckmann și Berger numesc construirea simbolică a realității și efectele sale asupra copiilor cu vârste între 7 și 10 ani, copii aflați, în opinia acelorași autori, la vârsta „socializării secundare” când interiorizează norme și reguli de comportament ce le vor fi „naturale” toată viața, fac necesară studierea modului în care copiii privesc la televizor, a timpului pe care ei îl acordă acestui tip de media și a emisiunilor pe care le urmăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
7 și 10 ani, în detrimentul altor forme de petrecere a timpului liber, ridică un semn de atenționare cu privire la modul în care acești copii percep realitatea „prin ochiul de sticlă al televiziunii” (Dâncu, 2000) și la normele pe care ei le interiorizează, la regulile de comportament pe care le adoptă, cu atât mai mult cu cât oferta televiziunilor nu este adecvată acestei categorii de vârstă, copiii urmărind în special emisiuni care nu li se adresează. Bibliografie Berger, P.; Luckmann, T. (1997), Construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vieții. Cel intervievat poate oferi despre sine o imagine care corespunde modului în care el se vede, cum ar dori să fie văzut, cum ar dori să fie sau pur și simplu conformă cu modelul social pe care l-a interiorizat. Deseori, intervievatorul îi pune întrebări pe care nu și le-a pus niciodată până atunci: răspunsul său riscă să fie improvizat. Se poate să existe o distanță sau o contradicție între valorile afirmate și valorile reale care dictează acțiunile. Pentru
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Odată cu creștinismul, imaginea omului despre sine s-a schimbat radical. A fost creat după imaginea lui Dumnezeu, este o persoană unică, mântuită, iubită. Termenul demnitate nu este menționat ca atare în Evanghelii, dar îl putem identifica prin transcriere. Credincioșii au interiorizat profund această va-loare și se inspiră din ea atunci când sunt batjocoriți, asemenea țăranilor englezi de la Marea Revoltă de la 1381: "Suntem oameni făcuți după asemănarea lui Dumnezeu, iar ei ne tratează ca pe niște animale sălbatice". (Le Goff, 1982, p. 276
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
momente. a) momentul denominativ și descriptiv al limbajului, care este etapa unui „cogito pre-reflexiv”, când obiectul cunoașterii continuă să rămână „exterior” în raport cu gândirea mea; b) momentul explicativ, de conceptualizare, când obiectului cercetării i se atribuie o semnificație, fiind prin aceasta „interiorizat” în sfera gândirii mele, devenind în felul acesta un concept operațional, care constituie etapa unui „cogito post-reflexiv”. În sensul acesta pusă problema, „limbajul științific” suferă aceleași transformări pe care, de fapt, le suferă și „obiectul cunoașterii”. Aceasta, întrucât cunoașterea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu numai pe cel al specialistului, ci și relatarea bolnavului. Este un act de punere „la un loc” a exprimării și înțelegerii: domeniul de cunoaștere științifică fiind concluzia acestei întâlniri. Spre deosebire de medicina somatică, în cazul patologiei psihiatrice obiectul științei este interiorizat în persoana bolnavului și are un caracter subiectiv. El nu poate fi obiectivat decât prin intermediul limbajului, mai exact spus, prin acordul care se stabilește între limbajul empiric al bolnavului și limbajul științific al psihiatrului. Aici însă pot apărea confuzii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tinerii medici care se formează în specialitatea de psihiatrie. Formarea tineretului medical ca viitori psihiatri trebuie făcută ținându-se seama de calitățile psihologice, morale și profesionale, mai sus menționate. În cazul lor, profesorul este „modelul” pe care ei îl vor interioriza, pe care-l vor imita ca viitori profesioniști. Din aceste considerente, trebuie ca cei care formează psihiatri să poată fi cu adevărat un „model”, să aibă calități didactice, să poată „transmite” cunoștințe teoretice, dar și propria lor experiență practică, să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de interpretare), psihoza halucinatorie cronică, schizofrenia, delirul de imaginație. Ulterior sunt acceptate numai două specii morbide: paranoia și grupa schizofreniilor. Aspectele mai sus discutate sunt reproduse sintetic în schema din pagina 198 ???. Sindromul autist Autismul este o formă de gândire interiorizată cu aspect subiectiv. Autismul implică în general faptul că materialul, sau conținutul gândirii derivă de la subiectul însuși având aspectul unor idei onirice, fantezii, frânturi delirante, halucinații etc. Conținutul gândirii autiste este de natură endogenă. Autismul este o formă a narcisismului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proiecție) Reacție Din schema de la pagina 246??? se desprind următoarele „elemente” componente: - prezența sau „persistența” acțiunii cauzei asupra pacientului, întreține starea de conflict; - reacția este rezultatul interiorizării factorului psihotraumatizant care a acționat asupra pacientului; - pacientul „proiectează” în exterior situația conflictuală interiorizată sub forma „reacției”; - între „cauză” și „reacție” există o corespondență netă; - prezența terapeutului este justificată și necesară prin dublul rol exercitat de acesta: înlătura (anulează) cauza cu efectele acesteia și preia printr-un transfer pozitiv problemele conflictuale ale pacientului printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite între ele. Suferințele psihosomatice ni se înfățișează ca rezultat al unor interacțiuni complexe, reciproce între somatic și psihic, constituind o „patologie” cu o configurație particulară raportată la conflictele de viață (de ordin fizic sau psihic) trăite de persoana bolnavului, interiorizate de acesta și „exprimate” clinic prin suferințe somatice. Existența, universal recunoscută și admisă, a patologiei psihosomatice, pune în discuție însăși „modelul tradițional de gândire medicală”. Acesta se întemeia pe dualismul somatic/psihic, considerat ca reprezentând cele două părți constitutive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un factor particular, extrem de important, și anume educația. Conștiința morală există în om in nuce. Dar ca să se poată dezvolta și acționa ea trebuie educată. Trebuie ca să i se administreze prin educație valorile morale pe care persoana să și le interiorizeze și să le „atribuie” Eului său personal. Trebuie ca, prin educație să se formeze Supra-Eul moral, ca sediu al conștiinței morale a individului. Un rol important în formarea conștiinței morale pentru individ o are și mediul acestuia, originea persoanei, familia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]