849 matches
-
centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
le-a pedepsit Euclid, să știi. (Scorbura) Cum spuneam, tendințele centrifugale, de expansiune și de dispersie, cunosc opoziția celor centripetale, de menținere pe axa orbitei. Rezultatul nu constă în echilibru (clasic), ci în agitație continuă, în luptă. Este lupta pentru interiorizare a unui poet care înclină spre excentricități. Și, în egală măsură, este obstinația de a rămâne excentric, adică vizibil, viu, când nevoia de interiorizare devine confundabilă cu instinctul de conservare. Gesturile se amplifică între "pereți de oglinzi" și nu rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
orbitei. Rezultatul nu constă în echilibru (clasic), ci în agitație continuă, în luptă. Este lupta pentru interiorizare a unui poet care înclină spre excentricități. Și, în egală măsură, este obstinația de a rămâne excentric, adică vizibil, viu, când nevoia de interiorizare devine confundabilă cu instinctul de conservare. Gesturile se amplifică între "pereți de oglinzi" și nu rareori poetul acordă o mai mare importanță imaginii (studiate și ajustate) din oglindă decât trăirilor interioare: Am o casă Numai oglinzi. În ea mă închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul când se sparge oglinda pentru că, evident, se înmulțesc imaginile și, deci, posibilitățile de interiorizare: Și caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul". Prea mult fast, prea multă strălucire în afară îl sperie. Spectacolul suprem al vieții lui este un spectacol interior, care se desfășoară între pereți de oglinzi interioare. Mișcarea de interiorizare ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul". Prea mult fast, prea multă strălucire în afară îl sperie. Spectacolul suprem al vieții lui este un spectacol interior, care se desfășoară între pereți de oglinzi interioare. Mișcarea de interiorizare ajunge să însemne o mișcare de închidere în sine, care îl costă scump pe "Comedianț". Această interioritate nu este o dimensiune preexistentă, relevabilă prin de-terminări ontologice, ci ea devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de interiorizare ajunge să însemne o mișcare de închidere în sine, care îl costă scump pe "Comedianț". Această interioritate nu este o dimensiune preexistentă, relevabilă prin de-terminări ontologice, ci ea devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni tragice când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gesturile, mimica, tonul în vederea obținerii unei măști adecvate tragediei reale. Pe de altă parte, efortul de a căuta masca potrivită îl aduce pe poet în situația de a-și cunoaște mai exact tragedia, imprimând, deci, întregii ființe o mișcare de interiorizare, o cădere în spațiul interior, care ascultă de legile damnării. Jocul dublu făcut de poet este impus de însăși mânuirea cuvântului. După Sartre, "poeții refuză să utilizeze limbajul, ei nu vor să numească lumea și, datorită acestui fapt, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Bucovina de nord): Alexandria (Dina) T., ardeleancă, orfană de ambii părinți, având mare putere de dăruire, Înclinație deosebită pentru Litere; Iulia C., basarabeancă, frumusețe energetică, inteligență remarcabilă, spirit critic, realist; Teodora (Dori) L., ardeleancă, Înclinație spre științele exacte, sensibilitate deosebită, interiorizare și timiditate; Maria (Maricica) L., bucovineancă, frumusețe remarcabilă, ochi deosebit de expresivi, talent dramatic, un fel aparte, confuz, În exprimare; Veronica O., micuță, cu un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
moment, verbalizarea cât mai detaliată, realizată de cât mai mulți elevi a fiecărei acțiuni este foarte importantă. Explicând cu voce tare fiecare pas, se oferă școlarilor, în primul rând, timpul necesar executării mișcărilor. De asemenea, gradul de conștientizare și de interiorizare pe termen lung a acțiunilor efectuate crește. Se dezvoltă, totodată, capacitatea de exprimare orală, finalitate ce nu trebuie avută în vedere doar la limba română, ci la toate disciplinele din planul de învățământ. O altă valență a verbalizării acțiunilor este
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte ontologice: depersonalizarea (Tabloul I), originea (Tabloul II), înființarea (Tabloul III) și conștiința pură (Tabloul IV), un drum sinuos al interiorizării reflexive, de la obiect („în-Sine”) la conștiință („Pentru Sine”), a căror contopire generează esența, „totalitatea”, sacrul, pentru că - scrie Jean-Paul Sartre - „cea mai bună cale de a concepe proiectul fundamental al realității umane este să spui că omul este ființa care plănuiește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
de interioritate. Așa, pornit cu intenția de a face să reiasă o puternică rezonanță interioară, școala aceasta de interpretare duce în mod aproape „dăunător“ la judecata inversă: cea a unui fals profund, ca expresie clară a unei adevărate capacități de interiorizare. Simțim, în fața unei atari interpretări, gravitatea nocivă (de unde termenul de „dăunător“) pe care astfel de mijloace de reproducere artificială a unei prezențe interioare o presupune: anume, că resursele afective ale vieții sunt sterilizate în așa grad, încât, pentru recunoașterea lor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
resort care se destinde. Ceea ce pare să ne conducă la o atitudine a gândirii care alternează două tipuri de condiționare reciprocă: concentrarea și comprimarea energiei sub forma unui resort care se strânge pe sine și atinge un punct imaterial de interiorizare - cel al înțelegerii fruste și totale - și forma de destindere și desprindere din acest punct, care este forma progresivă de manifestare a sensului, logica acestuia. Așa-zisa „artă modernă“, mai ales în formele ei ultime, adică cele afișate ca „piață
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se poate manifesta nicăieri mai adecvat decât în actele gândirii. Așadar, capacitatea de pătrundere a gândirii nu vizează alt scop decât pe cel de pătrundere în sine a gândului, act care echivalează cu orice pătrundere în interior. Orice formă de interiorizare (afectivă, teoretică, de revelație mistică sau științifică) conține în mod imanent - ca mod esențial al oricărui conținut - puterea de pătrundere în sine a gândirii. Gândul își este sieși imanent numai atunci când are puterea acestei pătrunderi în interior. Altfel spus, realitatea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sistem planetar. Deci ni se semnalează că în acest ultim caz avem de-a face cu o înțelegere, cu un tip de înțelegere căreia îi lipsește dimensiunea interioară; n-are, ca să zicem așa, scară interioară, înțeleasă ca o capacitate de interiorizare și ca amploare a experienței. În cazul sistemului solar, experiența mea de viață nu câștigă un coeficient revelator. Rezultă deci că adevărata dimensiune a înțelegerii trebuie căutată în puterea ei de revelație. O revelație care implică experiența unei stări de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și specific în noi se realizează într-o formă atât de expresivă, încît individualul se ridică în planul universalului. Experiențele subiective cele mai adânci sânt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge până la fondul originar al vieții. Adevărata interiorizare duce la o universalitate inaccesibilă acelora care rămân într-o zonă periferică. Interpretarea vulgară a universalității vede în aceasta mai mult o formă de complexitate în întindere decât o cuprindere calitativă, bogată. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neantului acestei lumi. Plimbările singuratice - extrem de fecunde și periculoase, în același timp, pentru viața interioară - trebuie astfel făcute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolării omului în lume să nu intre în preocupările individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare și de convertire înspre ființa ta proprie, plimbările singuratice sânt fecunde numai seara, când nimic din seducțiile obișnuite nu mai poate fura interesul și când revelațiile asupra lumii răsar din zona cea mai adâncă a spiritului, de acolo de unde s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțelegere esențială închise în structura stărilor depresive. Căci în aceste stări, în care dualizarea cu lumea devine dureroasă și progresivă, omul se apropie tot mai mult de realitățile lui lăuntrice și descoperă moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înaintează până în centrul substanțial al subiectivității, depășind toate formele sociale care o îmbracă pe aceasta. Odată depășit și acel centru, interiorizarea progresivă și paroxistică descoperă o regiune unde viața se îmbină cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se apropie tot mai mult de realitățile lui lăuntrice și descoperă moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înaintează până în centrul substanțial al subiectivității, depășind toate formele sociale care o îmbracă pe aceasta. Odată depășit și acel centru, interiorizarea progresivă și paroxistică descoperă o regiune unde viața se îmbină cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existenței și unde ritmul nebun și demonic al lumii activează în deplina lui iraționalitate. Pentru un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din inspirație singura realitate valabilă în ordinea condițiilor de creație. Asupra tristeții Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză și vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime și o concentrare intensă, tristețea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă și o interiorizare dureroasă. Poți fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristețea câștigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia crește. Caracterul de concentrare al tristeții rezultă din faptul că ea se naște aproape totdeauna dintr-un motiv determinat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expansiune care-și găsește limita în ea însăși, nu în afară. De aceea, grația dă iluzia plăcută a libertății, a abandonării spontane și directe, a unui vis pur, crescut sub raze de soare. Disperarea prezintă un paroxism al individuației, o interiorizare dureroasă și singulară pe culmi, o izolare a omului în lume. Toate stările rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea și care te duc înspre culmile singurătății individuale intensifică fenomenul individuației, determină până la paroxism individualizarea omului în lume
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niște mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu există goluri, vacuități sau discontinuități, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetată transfigurare în care culmile sânt nu numai amețeli, ci și voluptăți. Trebuie însă atâta frământare, atâta energie de interiorizare pentru a te putea exterioriza într-o prezență hotărâtoare, încît luminile transfigurării te-ar putea arde și distruge iremediabil. Și n-ar fi suprema transfigurare, în această moarte de lumină și de foc? Simt în mine o neliniște ciudată, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
firii și te simți legat prin toate fibrele cu pulsațiile iraționale ale lumii. Și aceasta nu numai în bucuria spirituală, ci și în diversitatea formelor de plăcere organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor. Separarea de lume în suferință duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conștiință, încît toată lumea, cu splendorile și întunecimile ei, se fixează față de om într-o poziție de exterioritate și transcendență. Și când ești într-o asemenea măsură separat de lume, când ai lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]