4,477 matches
-
drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori, succesul unui discurs. Sofistul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și aspectele structurale ale muncii (motric, senzorial, informațional, etc.). Astfel, s-au constatat următoarele (Manolescu, 1999): Simplificarea și reducerea ponderii verigii executiv-motorii, a funcțiilor fizico-mecanice și energetice; Componenta motorie își pierde treptat caracterul de continuitate, devenind o înlănțuire de răspunsuri intermitente care solicită o atenție concentrată și distributivă; Cresc exigențele din sfera senzorială, perceptuală, cognitivă; Crește ponderea factorilor de personalitate (motivații, aspirații, interese, atitudini, afectivitate, etc.); Crește ponderea muncii complexe, superior calificate concomitent cu restrângerea muncii simple, monotone, lipsite de interes
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
creșterea activității cardiace), suferință auditivă și apoi dificultăți în coordonare mișcărilor (Jurcău, 2003). Pentru a evalua în ce mod perturbă zgomotul activitatea la locul de muncă, trebuie să se țină cont de următorii factori (Bogathy, 2002): zgomotul neașteptat și/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu; zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvențe înalte, deranjează mai mult decât cele cu frecvențe joase; activitățile în care atenția este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte; sensibilitatea la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
trepte: 0 - 30 ; 30 - 60 ; 60 - 90 și invers extensia gambei. III. Obținerea mobilității Atât traumatismele directe, cât și imobilizarea articulară după o fractură sau alte cauze determină de regulă redoarea și limitarea mobilității genunchiului. a) Reducerea flexumului Se aplică intermitent saci de nisip pe genunchi (1/3 inferioară a gambei fiind sprijinită pe o pernă sau pacientul stând pe scaun întinde piciorul pe un alt scaun). Procedeul poate fi dureros. În prealabil, se indică a fi pregătit cu căldură, timp
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
în termen, provenea din mediul rural, familie armonioasă, era muncitor calificat. A fost diagnosticat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași (unde s-a desfășurat și terapia autogenă) cu sindrom Gilles de la Tourette, cu ecolalie, ecomimie și ecopraxie (ecokinezie) reactive, intermitente, cu dereglări vegetative, hiperestezie cutanată generalizată, cu reflexe osteo-tendinoase vii, semn Chvostek. Convorbirea introductivă a fost adaptată cazului, inspirată din literatura clasică [5]. În calitate de relaxolog, rosteam formulele traduse în limba română [9], detaliate și nuanțate. Pacientul a exersat în decubit
TRAINING AUTOGEN - BENEFICII PENTRU UN CAZ CU SINDROM GILLES DE LA TOURETTE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neli Claudia Bîlha () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_818]
-
în evidență complexitatea fenomenului. Ioan Frujină și Angela Teșileanu clasifică conflictele în funcție de: numărul de persoane implicate - individuale, interioare, între două sau mai multe persoane, de grup, colective; gradul de relevanță - minore și majore; gradul de dezvoltare în timp - instantanee sau intermitente; natura lor - de ordin intelectual, de ordin afectiv, mixte (Frujină și Teșileanu, 2002). În urma cercetărilor efectuate în domeniul dinamicii grupurilor, Morton Deutsch ajunge la o clasificare foarte interesantă a conflictelor, evidențiind totodată și cauzele care stau la baza declanșării acestor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de souvenirs, Paris, 1937; Camil Petrescu. Amintiri și comentarii, București, 1968. Repere bibliografice: K. Mill [Camil Petrescu], Parazitism literar, „Cronica”, 1916, 69; Lynx, „Amour, toujours...”, „Ordinea”, 1937, 1476; H.F. [Horia Furtună], „Cette flambée de souvenirs”, „Gazeta”, 1938, 1207; Perpessicius, Lecturi intermitente (XXXIV), GL, 1968, 26; Șerban Cioculescu, „Grefier și arhivar pentru posteritate”, GL, 1968, 27; Camil Baltazar, „Camil Petrescu. Amintiri și comentarii”, VR, 1969, 2; Mihail Ilovici, Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971, 7, 34, 44, 47; Scrisori - Camil Petrescu, II
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
timp de câteva luni; eliberat, își reia funcția până la desființarea Partidului Național Liberal. Arestat a doua oară în 1952, este întemnițat și trimis în coloniile penitenciare de la Poarta Albă, Coasta Galeș, Peninsula Valea Neagră, Borzești. După eliberare (1954) practică avocatura intermitent, căci este reținut și eliberat de încă două ori, în 1956 și în 1957. Din 1964 revine și în viața literară, fiind mulți ani președinte al Clubului Umoriștilor Prahoveni. După decembrie 1989 participă la reînființarea Partidului Național Liberal, fiind, pe
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realități la care participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Iancu. Din opera filosofică, în afară de aforisme și articole, i-au apărut fragmente masive din studiile ce compun Trilogia cunoașterii și Trilogia culturii, precum și din Artă și valoare, studiu cuprins în Trilogia valorilor. Susținut colaborează în primii doi ani (după aceea intermitent, până în 1933) Adrian Maniu (versuri, inclusiv ciclul Războiul, semnat cu astronim și editat abia în 1965, sub titlul Cartea păcii, tălmăciri din Ibsen ș.a.), și mai frecvent, Ion Pillat, Aron Cotruș (din primul până în ultimul an), Radu Gyr și D.
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
de abordare umoristic. O ținută intelectuală înaltă caracterizează cronica plastică, datorită competenței lui Oscar Walter Cisek, semnatar al rubricii în anii 1923-1929, și profesionalismului succesorilor săi, Aurel D. Broșteanu și V. Beneș. Mișcarea muzicală a fost urmărită în revistă doar intermitent, însă de un specialist de întâia mărime, G. Breazul. D.Mc.
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
În 1898 devine student al Facultății de Filosofie și Litere, dar în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi continuate la Cernăuți și încununate cu un doctorat (1909). În acești ani G. publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
care au fost scrise, ca desuete, semănând mai degrabă cu Apus de soare de B. Delavrancea decât cu, bunăoară, Răceala lui Marin Sorescu. Ca prozator, G. nu a dovedit o vocație deosebită. Epica sa e plată, convențională, greu lizibilă, chiar dacă, intermitent, animată de o anume vervă și asezonată cu ingrediente și procedee proprii romanului popular, de consum. În mod special fragilizează textul obediența (discretă, dar net perceptibilă) față de comandamentele ideologice ale regimului și perpetuarea, penibilă, a unor clișee ale realismului socialist
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
175-177; Nicolae Manolescu, Oaia năzdrăvană și Hyperion, „Curentul”, 1998, 6 noiembrie; Th. Codreanu, Eminescologie la timpul prezent, „Sinteze” (Bacău), 1999, 4; Liviu Papuc, Din nou Eminescu, CRC, 1999, 7; Al. Pintescu, „Asupra cuvântului «noroc»”, PSS, 1999, 3-4; George Munteanu, Jurnal intermitent, ALA, 1999, 491; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999, 139-142; Ion Beldeanu, Eminescu și marea sa călătorie, „Crai nou” (Suceava), 2000, 19 februarie; Grațian Jucan, O carte falsă și eminescologia, „Gazeta de Câmpulung”, 2000, 60; Constantin Cubleșan
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
colaboratori ai revistei „Vremea”. Ceea ce îl reprezintă cel mai bine este însă jurnalul, întins de-a lungul a patru decenii (1936-1984), din care a încredințat tiparului două volume: 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954) în 1997 și Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984) în 2001. Obiectul însemnărilor lui M., care se socotește un „memorialist al Apocalipsului”, îl constituie unii dintre cei mai duri ani ai terorii comuniste, când au avut loc evenimente devastatoare: deposedarea oamenilor de proprietatea lor, deschiaburirea, abolirea libertăților
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
intelectual” în comunism, un intelectual care „și-a făcut din libertate un țel și o pasiune ireductibilă”. În atare condiții, scriitorul își socotește viața încheiată, ceea ce mai trăiește este pentru el o viață „suplimentară”, o „anticameră a morții”. În Jurnal intermitent tonul incisiv cu care sunt denunțate tarele epocii comuniste, revoltele și indignările se atenuează cumva. Diaristul fusese constrâns să nu mai pună mâna pe condei timp de un deceniu (1954-1964) pentru că, pe de o parte, sperase ca după moartea lui
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
București, 1985; Excursie în Ciclade, Constanța, 1996; 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954), București, 1997; Visul cavalerului, Constanța, 1998; Figuri în filigran, București, 1999; Odiseea editării „Poeziilor” lui Eminescu în prima sută de ani (1884-1984), Constanța, 2000; Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984), Constanța, 2001; Existențe și creații literare, Constanța, 2001; Balada morții lui Edgar Poe, Constanța, 2003. Traduceri: Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1942 (în colaborare cu Viorica Hanagic); Erskine Caldwell, Pogonul lui Dumnezeu, București, 1946, Răzmeriță în
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
, George (24.X.1940, Burluși, j. Argeș), critic și istoric literar. După absolvirea Facultății de Filosofie a Universității din București, a fost profesor, muzeograf, redactor la Editura Eminescu, apoi, intermitent, profesor și bibliotecar. Din 1990 este redactor la „Viața românească”. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis” ș.a. G. s-a dedicat pentru început studiului literaturii interbelice și în special operei lui Ion
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
tocmai sporadică. În fine, o formă caracteristică de restructurare este, în ultimii ani de apariție, existența unor rubrici permanente. „Cronica fantezistă” este susținută de Marin Sorescu, „Cronica elementară” de Ștefan Bănulescu, Al. Dima scrie la „Critica criticii”, Perpessicius la „Lecturi intermitente”, Ștefan Aug. Doinaș la „Lampa lui Diogene”, D. Micu ține rubrica „Jurnal”, transformată în „Periplu”, apoi în „Cronica poeziei”. Din 1966 Nichita Stănescu și Cezar Baltag inițiază o serie de „Convorbiri literare”. Un rol important în dinamica revistei a avut
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
se anunță apariția plachetei Desenuri. Printre prozatorii revistei sunt Ovidiu Manițiu, I. Manoliu, S. Semilian, sporadic semnând Horia Rebreanu, Zoe Verbiceanu, G. M. Vlădescu, Al. Lascarov-Moldovanu. Din Albert Samain traduce C. Z. Buzdugan. Fără rubrică de recenzii literare, L. acordă intermitent spațiu unor note sau luări de poziție, precum Limba ziarelor, semnată de Paul I. Papadopol, Aristocrație literară, în care G. M. Vlădescu taxează opinia lui E. Lovinescu privitoare la superioritatea lui Liviu Rebreanu în raport cu Duiliu Zamfirescu drept „caracteristică epocii noastre
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
iar în răstimpul interbelic, la Academia Comercială. În perioada refugiului din timpul primului război mondial a ținut cursuri la Iași, în anii imediat următori, la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, la a cărei organizare și-a dat din plin contribuția. Intermitent a ținut prelegeri și în afara cadrului universitar, destinate unui public intelectual mai larg, printre altele, la Institutul de Studii Sud-Est Europene, la Casa Școalelor, la Universitatea Populară din București, la Școala de Misionare, întemeiată de el, iar din 1937, la
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Sămănătorului” au fost tipărite, în două volume, sub titlul O luptă literară (1914-1916). După retragerea de la „Sămănătorul”, scoate propriile ziare și reviste cultural-literare: „Neamul românesc” (1906-1940), „Floarea darurilor” (1907), „Neamul românesc literar” (1908-1912, 1925-1926), „Neamul românesc pentru popor” (1910-1916 și intermitent în perioada interbelică), „Drum drept” (1913-1914, în 1915 contopită cu „Ramuri”), „Cuget clar” (1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare artistică scrierilor de indiferent ce caracter se găsește și în reconstituirea biografică în trei volume O viață de om, așa cum a fost (1934): un roman, se poate spune, dacă roman (în definiția lui Mircea Eliade) e orice „carte cu
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
mai mult de 50% dintre părinții de 65 de ani și peste locuiesc împreună sau foarte aproape de cel puțin unul dintre copiii lor (Strong, DeVault, Sayad, 1998). O formulă răspândită în mediile mai modeste ca posibilități materiale este familia extinsă intermitentă, ceea ce înseamnă că pentru o anumită perioadă, în funcție de nevoi, rude ale familiei în cauză locuiesc cu aceasta: nepoții vin să aibă grijă de bunici, sora mai mică locuiește la familia fratelui ei până termină școala. Considerațiile expuse mai sus, privitoare
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și refugiu al persoanelor față de semenii lor, comunitate și presiuni sociale. Importanța lui seevidențiază cu deosebire atunci când indivizii ajung în impasuri economice, profesionale, de sănătate sau afective. Am semnalat în acest sens relevanța familiei extinse modificate și a familiei extinse intermitente (vezi 3.2.2.). Sistemul parental își dovedește însă eficiența și în dimensiunile mai pragmatice ale vieții, cum este cea a accesului pe piața școlară și a muncii. Fenomenul migrației este un exemplu eclatant în acest sens. Unchii, mătușile, frații
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]