1,803 matches
-
universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
formele, deci din afara tradiției” - I. Negoițescu), ca și la modernitate (ea nu se datorează opțiunilor formale, ci observării, adânci, neconvenționale, a sufletului omenesc). Poezia îl situează între cei mai de seamă lirici ai secolului al XX-lea, prin patosul unei interogații moral-cognitive care unește altitudinea căutărilor cu limbajul violent și cu simboluri de largă rezonanță, integrând în curentul unui lirism organic și al unei energii expresive cu nesfârșite resurse reacția în fața spectacolului omenescului, reflecția asupra poeziei înseși. Totul, cu o forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al dezvoltării: prin imaginație (prosopopeea, fabulația, rectificarea), prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupune" și pentru presupus pe cea de "tip particular de conținut înscris în enunț". Presupusul are următoarele caracteristici: 1) el corespunde realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de negație și nici de interogație și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi ca bază a unei înșiruiri. Problema presupoziției a devenit foarte importantă pentru semantica și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic, s-a stabilit că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o altă etapă a exercițiului și/sau actului de comunicare prorpriu-zisă; stadiul maestrului, este unul în care se constată repede că mai sunt multe de învățat și perfecționat, dar este și „inconștiența începătorului”, când orice rezultat aduce satisfacție; stadiul interogației, este acela în care ceea ce trebuie știut se știe, dar există mereu loc de îndoială carteziană, de căutarea altor variante pentru a păstra starea de bucurie, de satisfacție adusă sieși și celuilalt prin actul de comunicare; Empatia, adică intrarea în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
vizionar ale autorului, care intuiește valoarea operei ce urma să fie scrisă de Eliade. Ca romancier, M. debutează în 1935 cu Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul romanelor, înscriindu-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
a doua cu întreaga ființă. august, 1998 O filozofie de viață Invitarea unui scriitor basarabean pentru o discuție situată sub genericul „Ce limbă vorbim?” mi se pare aproape fatală, având în vedere faptul că între Nistru și Prut din această interogație s-a făcut politică de stat. În orice caz, dilema respectivă încă mai continuă să-i împartă pe basarabeni în două categorii: prima, în descreștere, a adepților „limbii moldovenești” și a doua, în continuă ofensivă, de oameni care se declară
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa, ciorapul?/ Cine ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte baudelaireană
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog adresat, cuprinde o inversiune sintactică: "Tare sunt singur", vocativul "Doamne", interogația "... dar, Doamne, până când?". Psalm (Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere) Psalmul este construit pe antiteza între credință și tăgadă: "Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere/ Și te pândesc în timp, ca pe vânat./ Să văd: ești șoimul meu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale oralității (interjecțiile "mă", "na"), interogația retorică, construcția incidentă "al dracului", elemente de argou ("a rămâne grea"), comparații rafinate, pendulare între vulgar și grațios, toate fac din această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie în estetica urâtului, păstrează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă, deslușim o interogație retorică, prin care poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Poezia este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi Duhul sfânt făcut sensibil?"), exclamația ("urcă-n soare și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a schimburilor economice", a explicat Zhou Enlai. Cât privește încheierea și semnarea unor documente politice, observând că hotărâri în această privință nu pot lua doar cei de față, premierul chinez și-a început argumentația atitudinii rezervate față de această propunere prin interogația retorică: ,,Mă gândesc, însă, dacă încheierea unui tratat de prietenie și semnarea unei Declarații Solemne ar fi în folosul dumneavoastră?", la care a răspus: ,, Cred că în condițiile actuale, nu." În continuare liderul chinez s-a explicat: ,, În eventualitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Care? C = ambele mâini, cu palmele îndreptate în sus, cu degetele ușor răsfirate. M = descriu o mișcare de ,,cernere” imaginară, repetată de 2-3 ori, în fața pieptului . O = palmele sunt îndreptate în sus. PC = este în spațiul neutru. Mimica feței exprimă interogația. Capul este dat ușor spre spate, ochii sunt măriți, iar gura ușor întredeschisă. Cum? C = se folosesc ambele mâini, cu degetele strânse în pumn, dar cu degetele index și mijlociu flexate. Degetele index și mijlociu ale mâinii stângi sunt pasive
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
singură mișcare continuă. O = în cazul configrației ,,pentru” ambele mâini au palmele îndreptate în sus. In cazul întrebării ,,Cine?” doar mâna activă (dreapta) este orientată spre stânga. PC = este situate în spațiul neutru. Mimica feței este aceeași ca în cazul interogațiilor. Peste C = ambele mâini au aceeași configurație și așezare ca anterior. M = mâna stângă este pasivă, iar cea dreaptă face o mișcare ușor curbată de ,,trecere” peste mâna stângă. O = ambele palme sunt orientate cu fața în jos. PC = se
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
Jurnal cu Petre Țuțea, București, 1992; ed. Sibiu, 2002; Dumitru Trancă, Clubul pensionarilor. File din dosarul Petre Țuțea..., București, [1992]; Ultimul Socrate: Petre Țuțea, București, 1992; Z. Ornea, Nevroza Țuțea, RL, 1993, 4; Gh. Vlăduțescu, Petre Țuțea și puterea de interogație, VR, 1993, 2-3; Al. Surdu, Petre Țuțea - un maestru al discursului impresionist, CC, 1993, 3; Tania Radu, Un model retroactiv, LAI, 1993, 23; Lucian Chișu, Un proiect de antropologie creștină: Petre Țuțea, „Reflecții religioase asupra cunoașterii”, L, 1993, 29; Octavian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
erau parteneri în cadrul USL, pentru ca, la finalul anului să devină adversari în cadrul alegerilor prezidențiale"1. Care au fost actorii politici care au regândit alianțele politice și au desemnat candidatul care a triumfat în jocul electoral și politic prezidențial? La prezența interogație vom încerca să răspundem în prezentul studiu, făcând trimitere la declarațiile de susținere ale liderilor politici liberali și populari europeni, înainte și după câștigarea alegerilor prezidențiale de către candidatul dreptei Klaus Iohannis. Articole academice despre actorii politici 2 ai campaniei electorale
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
întregului fond de cunoștințe și deprinderi, preluat de învățământul de știință, artă, tehnică; * caracterul istoric, exprimat prin relația strânsă între dezvoltarea socială, idealul său educativ și conținutul învățământului. Proiectarea culturii școlare, a conținutului învățământului presupune răspunsuri la o serie de interogații: * Ce urmează să se predea? - desemnând natura valorilor; * Câte valori urmează să fie transmise și asimilate? - vizând volumul informației; * Cum sunt structurate și organizate aceste valori? * Ce criterii avem în vedere când operăm selecția în valorile sociale? * La ce obiective
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
determina menținerea anumitor structuri de dominație socială și chiar a unei societăți de tip totalitar 366. Pentru filosofii radicali de diverse tipuri, care au optat pentru o a doua perspectivă de abordare, epistemologia își încadrează cercetarea astfel încât să excludă posibilitatea interogațiilor referitoare la identitatea social-politică a subiecților cunoscători și la impactul pe care această identitate ar putea să îl aibă asupra cunoștințelor produse. În acest fel susțin acești teoreticieni posibilii itemi politici ai epistemologiei devin imuni în fața criticilor 367. În fine
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducînd un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpînească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna fundamental grav, el ia totul În serios
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același artizan al versului, fie că poemul se alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]