1,350 matches
-
al unui mesaj important" . Ele pot să preceadă secvența care trebuie focalizată (Vrei să-ți spun adevărul?, Auzi?) sau pot să o urmeze (știi?, înțelegi? etc.)23; cele mai frecvente expresii cu această funcție cunoscute în alte limbi au aspect interogativ 24. Adeseori clișeul este folosit ca focalizator, pentru a atrage atenția asupra importanței speciale a unei anumite informații din cadrul mesajului: Vreau să vă spun că nu ne-am luat casă [...] ca să putem să ne lărgim afacerea. (C. Șucu, om de
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
globalizare, autorul întinde punți între viața scurtă sub semnul vitezei verbului a fugi, întruchipată de Achile, și viața lungă sub semnul verbului a (se) întoarce - propriu nostalgiei, evocării - a lui Odiseu. Firesc, se pune întrebarea de ce/cum învață omul? Dubletul interogativ de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul într-o anume detașare ontologică, pentru el este un joc secund, doar artă, deseori
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
scrisă. Sunt introduse și câteva noțiuni pregramaticale cuvinte ce denumesc ființe, lucruri. Aceste noțiuni sunt reluate în clasa a Ii-a pe un plan superior. Cunoștințele de limbă română se diversifica. Astfel., elevii vor discuta despre propoziții enunțiative, exclamative și interogative (fără definiție), cu accent pe folosirea corespunzătoare a semnelor de punctuație. în capitolul "Cuvântul, silaba, sunetul, litera, alfabetul", elevii vor învăța despre omonime, sinonime, antonime (fără definiții), despre cuvinte cu înțeles de sine-statator nume, acțiuni, însușiri și cuvinte fără înțeles
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
a unor texte sau adăugarea unor cuvinte omise sau înlocuite prin întrebările din paranteză. 1. . Ionel citește (ce?). El este un elev (ce fel de?). Acum știe (cum?) poezia. 2. . Scrieți în locul punctelor verbele potrivite. h) Exerciții de învățare a interogativului Sunt foarte utile pentru că îi deprind pe copii cu modul de adresare față de persoane de diferite statute în situații diverse. Se poate folosi în toate tipurile de lecție și aproape în orice secvență. întrebările pot fi puse învățătorului, colegului său
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
pentru Dumnezeu și pentru oameni, să urmărească binele în toate faptele lui. În educație, subliniază Sfântul Vasile, se va recurge îndeosebi la Sfintele Scripturi, povestindu-le copiilor faptele exemplare săvârșite de Hristos și cultivându-le virtutea, prin intermediul sentințelor creștine. Metoda interogativă este recomandată ca un mijloc de captare a atenției. Pedepsele date copiilor, atunci când greșesc, trebuie alese în așa fel încât să fie determinați la gesturi opuse celor pentru care au fost sancționați. De exemplu, dacă un copil s-a purtat
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
el de la Iisus, pe lângă vindecarea trupească?” (Orbul din naștere este mai întâi vindecat de orbirea trupească, iar apoi i se dăruiește și vederea sufletească. Hristos vine la el și-i descoperă, față către față, pe Dumnezeu). Problematizarea Problematizarea, ca metodă interogativă creează în mintea elevilor o întrebare sau o situație problemă cu scopul de a le stimula efortul personal în surprinderea diferitelor relații între cunoștințele dobândite anterior și noile cunoștințe. Această metodă îi pune pe elevi în situația de căutare și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de mai multe teorii care nu pot fi colectate și unificate într-un set general de presupoziții despre natura sau funcția narațiunii în pictură. Din acest motiv, cele mai dificile și mai constructive momente ale lucrării țin de latura ei interogativă care consideră că întrebările și răspunsurile despre țesătura picturii cu narațiunea împărtășesc imprecizia altor întrebări și altor răspunsuri, care solicită compararea răspunsurilor cu alte răspunsuri, propuse de teorii alternative sau rivale și care solicită concentrarea pe soluțiile motivate contextual, pe
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
occidentale, își propune să asigure seriozitatea cercetării prin abordarea științifică a limbajelor nonverbale. Volumul asociază abordărilor formale din semiotica de pionierat a lui Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, Claude - Levi Strauss și Julien Greimas, o serie de contribuții ale gândirii interogative de tip fenomenologic. Accentul cade, în Ateliers de sémiotique visuelle, pe emiterea - receptarea mesajului și pe intenționalitatea care propune indicatoare de lizibilitate mai puternice decât cele din semiotica tradițională. Este promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
auditoriul, ideile să nu fie prea multe, să se știe exact ce se dorește a fi spus. MĂRCILE SPECIFICE MONOLOGULUI SCENIC SUNT: stilul direct, enunțul la persoana I introdus printr-un verb dicendi sau de gândire, cuvintele de accentuare, adverbele interogative sau de întărire, exclamațiile-interogațiile, interjecțiile etc. TIPURILE DE MONOLOG: * Monologul literar este prezent în toate genurile literare, dar cu anumite trăsături specifice: * Epic: Monolog propriu zis, când este destinat unui personaj sau unui grup de personaje Monolog interiorcând nu este
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
să fac? Pe unde să ies? Îmi trebuie o inspirațiune ingenioasă...”(I. L. CaragialeO noapte furtunoasă) 2. Analizați mărcile gramaticale specifice monologului interior (stilul direct, enunțul la persoana I introdus printr-un verb dicendi sau de gândire, cuvintele de accentuare, adverbele interogative sau de întărire, exclamațiile-interogațiile, interjecțiile) din fragmentele narative următoare: a. “Iar după o reflecțiune de câteva minute, Dinu Păturică zise în sinea lui: “Iară-mă, în sfârșit, ajuns în pământurile făgăduinței; am pus mâna pe pâine și pe cuțit; curagiu
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
drept care o poate conduce la cunoașterea adevărului”.) El poate semnifica totodată faptul că marele obstacol în calea adevărului este obișnuința gîndirii de a lucra cu prejudecăți, algoritmizarea ei care sărăcește ființa umană prin aceea că o îndepărtează de latura ei interogativă. Această ipoteză, dar mai ales formularea pe care o întâlnim în Meditații, a generat discuții numeroase. Interpretările cele mai consistente și ilustrative pentru implicațiile metafizice, teologice și deopotrivă antropologice, aparțin lui F.Alquie și H.Gouhier. Într-un corect spirit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării și așa cum criteriile de judecare îmi rămân neștiute. Pedeapsa, oricât de strivitoare ar fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plină de hârtii, este prins cu activitatea de a nota ceva pe hârtia din fața sa. În spatele lui, vrafuri de hârtii așezate pe trei rafturi în perete, de care atârnă câtiva săculeți. Un țăran se sprijină într-o bâtă și privește interogativ scena din față. Celălalt pândește indecis, din ușă, oamenii dinăuntru. Și la nivelul construcției personajelor ceea ce domină este contrastul. Gestica personajelor se împarte între umilință de partea țăranilor veniți să plătească birurile, respectiv aroganță și o atitudine absentă de partea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu știm cine este și unde ne duce", (vezi nota 43). Fragmentul ekphrastic se construiește pe un joc al instanțelor narative. De la persoana a treia (fraza ce surprinde mișcările celui din fruntea oamenilor înzăpeziți) la persoana I. Debutul fragmentului este interogativ și ambiguu. Fraza despre vederea ageră a călăuzei orbilor poate deopotrivă aparține discursului heterodiegetic (la persoana a treia, vocea care comentează episodul înzăpezirii, referindu-se la un tablou celebru) și discursului homodiegetic, în care Naum devine personajul a cărui voce
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
să se familiarizeze cu evenimentele istorice, să identifice mărturiile istorice În mediul În care trăiesc. La nivelul vârstei elevului de 8-10 ani, istoria este integrată unei abordări interdisciplinare și sugerează folosirea unor metode de predare care să dezvolte Învățarea activă, interogativă, povestirea unor Întâmplări captivante, prezentarea unor imagini. Predarea istoriei trebuie să asigure dezvoltarea capacităților critice. Metodele de predare Învățare, trebuie să facă uz de o diversitate de metode - de la cele clasice la metode alternative, să promoveze Învățarea individuală, pe grupe
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Victoriţa Bârsan, Iuliana GÎnju () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93545]
-
trenu, avionu, cu ce au venit (38). În structuri exclamative negative ( Cine nu l-a vizitat!; Ce nu i-a spus!; Câte nu i-a arătat!,), pronumele hibride au valoarea unui cuantificator indefinit (multă lume, toată lumea; multe lucruri, de toate). Interogativele parțiale negative retorice construite cu indicativul (Cine nu știe asta?, Ce nu i-a spus?) se asociază sistematic cu lecțiunea de cuantificator universal pentru pronumele interogativ (toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pronumele hibride au valoarea unui cuantificator indefinit (multă lume, toată lumea; multe lucruri, de toate). Interogativele parțiale negative retorice construite cu indicativul (Cine nu știe asta?, Ce nu i-a spus?) se asociază sistematic cu lecțiunea de cuantificator universal pentru pronumele interogativ (toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
conCREtă pă care-ai făcu:t-o- B: deci eu NU-ȚI [da:u ȚIE socoteală. +A: [vizavi de federația română de box. B: eu nu-ți dau ție socoteală (IVLRA: 193−195). 7. SPECIALIZAREA DISCURSIVĂ COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
socoteală. +A: [vizavi de federația română de box. B: eu nu-ți dau ție socoteală (IVLRA: 193−195). 7. SPECIALIZAREA DISCURSIVĂ COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul de frecvență a evidențiat elementul tipic fiecărei clase semantice: care pentru relative, ce pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul de frecvență a evidențiat elementul tipic fiecărei clase semantice: care pentru relative, ce pentru interogative. Pronumele relative sunt elemente de relație subordonatoare, funcționând simultan și ca substitute de tip nominal. Termenul cu cea mai mare frecvență în uzul actual este care (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). Preferința uzului este motivată de unele particularități combinatorii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele interogative sunt mărci distinctive ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod sincer sau doar aparent) pe o poziție de inferioritate informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele interogative sunt mărci distinctive ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod sincer sau doar aparent) pe o poziție de inferioritate informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod sincer sau doar aparent) pe o poziție de inferioritate informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce, dar și din uzurile celorlalte pronume, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]