75,302 matches
-
în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului trebuie să păstrezi cât mai puțin din acesta?
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
iluștrii discipoli menționați la Ion Petru Culianu, care vedea figura lui Nae Ionescu ca a unui "reformator" prin explicitările filosofului "cu privire la un (ego) și la condiția de persoană", grație cărora au fost retrasate "limitele esențiale" ale metafizicii, ca și prin interpretarea esenței "sufletului românesc" din unghi ontologic iar nu istoric, la Ștefan Afloroaei care, menționînd "dimensiunea pragmatică", cu un "caracter terapeutic", a metafizicii naeionesciene, o raportează la Gadamer, Boehm, Lévinas, și pînă la Ștefan Voinescu (care l-a editat cu acribie
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
a fi apoi dezvoltată și aprofundată prin laborioase analize. La fel se petrec lucrurile și în cartea de față. Din cele zece capitole ale volumului (unele reluând studii din Eseu despre vârstele poeziei), majoritatea cuprind lecturi în linia fenomenologiei bachelardiene. Interpretările sunt sobre și temeinice, dar nu strălucite. Rând pe rând, sunt parcurse "chipurile" focului, aerului, pământului, apei, luminii și întunericului, ca și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
în poetica blagiană și raportul dintre poezie și realitate. Spre deosebire de majoritatea exegeților, care, deși au semnalat precaritatea logosului în viziunea lui Blaga, au continuat să vadă în acest spațiu imaginar proiecția unui univers compensatoriu, V. Fanache deschide o cale de interpretare cu perspective extrem de bogate, ce poate fisura imaginea monolitică a autorului Marii treceri. Criticul demarează lectura pornind de la cunoscutele considerații blagiene asupra misterului, dar refuză să vadă în "chipurile" veșniciei "simple simulări ale absolutului", "ficțiuni" sau surogate ale transcendenței: "Blaga
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
ai lui Vladimir și Estragon cînd își iau un timp de gîndire pentru ceva. În felul în care se ghemuiește Estragon și adoarme. Chiar și în strădaniile, nu mereu reușite, ale lui Marius Cordoș-Pozzo de a ridica ștacheta în propria interpretare. În comicul straniu al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
nu mereu reușite, ale lui Marius Cordoș-Pozzo de a ridica ștacheta în propria interpretare. În comicul straniu al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor de cîțiva ani încoace. Un text atît de dificil - numai dacă îl citești - rostit și interpretat minunat de Costache Babii - niciodată nu mi-a plăcut mai mult
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
sus; insuficienta cunoaștere a istoriei limbii române scrise, adică literare, sau poate chiar necunoașterea acestei istorii, de unde imposibilitatea de a sesiza prompt, la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și gramaticale. Uneori e atribuit unor personaje inculte - "reduceri pentru matale la blugi, că ești îtelectual fără bani
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
și "adjective" sunt însoțite de cumplite inepții: "Trăsnea este "recuperat" de Nică după ce (...) trăiește experiența gramaticii și a morții", "cei doi copii mișcă o stâncă (o învie!), tocmai într-o semnificativă sâmbătă a lui Lazăr, ce sugerează o posibilă înviere". Interpretările sunt aiuristice și forțate, argumentate cu o logică ilară sau lipsite total de argumentație. Tonul este, însă, unul didactic, serios și monoton, enormitățile sunt perorate cu morga inflexibilă și serioasă a autorității "de catedră". Uneori Mircea Moț se miră cât
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
notației tradiționale, cultivînd, totodată, o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare sau alta (evident, a aceleiași lucrări). Sunt, nu-i vorbă, interpretări (mai bine zis execuții) false care contrazic sensurile și semnificațiile incifrate în partitura unui opus sonor. Nu la acestea ne referim. (Deocamdată). Ci la acele restituiri ce nu încalcă
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare sau alta (evident, a aceleiași lucrări). Sunt, nu-i vorbă, interpretări (mai bine zis execuții) false care contrazic sensurile și semnificațiile incifrate în partitura unui opus sonor. Nu la acestea ne referim. (Deocamdată). Ci la acele restituiri ce nu încalcă legile intrinseci ale partiturii și care, totuși, se deosebesc (uneori flagrant
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
false care contrazic sensurile și semnificațiile incifrate în partitura unui opus sonor. Nu la acestea ne referim. (Deocamdată). Ci la acele restituiri ce nu încalcă legile intrinseci ale partiturii și care, totuși, se deosebesc (uneori flagrant) între ele. Probabil că interpretarea muzicală (cea din legalitatea partiturii, se înțelege) este aidoma unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde (ca și logica formală a lui Lukasiewicz, cu trei sau mai
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde (ca și logica formală a lui Lukasiewicz, cu trei sau mai multe valori, ori ca logica intuiționistă a lui Brouwer-Heyting) în universul adevărurilor
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde (ca și logica formală a lui Lukasiewicz, cu trei sau mai multe valori, ori ca logica intuiționistă a lui Brouwer-Heyting) în universul adevărurilor multiple, pe care cu generozitate opera muzicală le încorporează. Am putea merge mai departe, să
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
ori relativ, superficial sau de-a dreptul neglijent? Dacă muzica lui Beethoven, bunăoară, ar fi restituită în această manieră, cu siguranță că Titanul din Bonn nu ar mai fi deloc compozitorul pe care-l știm și prețuim. De cealaltă parte, interpretarea unei lucrări contemporane cunoaște un singur stăpîn: partitura. Ce se întîmplă însă atunci cînd trebuie să te solidarizezi cu (in)fidelitatea unei atare partituri? Are au ba interpretul obligația să respecte cu strictețe toate indicațiile și sugestiile înscrise pe foaia
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
scriitură)? Trebuie oare ameliorat prin actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care compozitorii ar putea răspunde că prin interpretare este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se, ar fi în măsură să opteze pentru lealitatea demersului restitutiv, argumentînd cu indecența unor derogări de la litera și spiritul muzicii. Derogări conștiente, firește, căci cele involuntare țin de
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
povestire, unde textul însuși își dejoacă existența, vocile lui interferează, se concurează simultan într-un sofisticat joc în care realitatea își bifurcă potecile rătăcind cititorul printr-un labirint al mistificărilor. Și Aceeași întîmplare, alt personaj, o povestire cu o posibilă interpretare jungiană a motivului necesității, despre conivența dintre vis și realitate, mai exact, despre visul ca cifru parțial al design-ului existențial, o povestire al cărei cusur este faptul că scena cheie cu inexplicabila pană a mașinii ce preîntîmpină accidentul mortal
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
despre eroină pe care - nota bene! - le aflăm abia la final, odată cu replicile telenovelistice care, din nou, subminează aceste revelații. Oricum ai lua-o, se găsesc numeroase personaje ceva mai tridimensionale decât cel al Umei Thurman... Pe această parte a interpretării, da, Tarantino e un păpușar rece care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de conștienți sunt. Dar răceala se oprește aici. Revin la mănușa aruncată actorilor - să-și submineze personajele (ceea ce, poate, nu știu că fac), dar
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
e vorba de a substitui atenția exersată a criticului cu cea a spectatorului, ci de a scoate în evidență niște detalii. E nevoie ca ele să fie percepute, chit că, după ,înregistrarea lor", spectatorul avizat va subscrie sau nu la interpretarea oferită de critic.
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
șederea în Occident a fost o lecție pe care domnia sa a învățat-o foarte bine... - La Etno Tv, într-una din seri, am văzut o tânără interpretă de muzică populară cu un repertoriu nu foarte bogat, dar deosebit - text, melodie, interpretare. Deci, se poate, se mai poate, doar cu mai multă discernere. Daniela Marcu, căci despre ea este vorba, este din localitatea Subcetate-Mureș, județul Harghita, și-a adus cu sine suflul sprințar, dar cald al unor melodii și cântece dintr-o
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
critica și istoria literară contribuie semnificativ la modul de a comenta textul în aplicațiile extrem de meticuloase ale cercetătorului în volumul Psalmii în literatura română (2004), care încununează bogata activitate a unei personalități de exeget experimentat și exemplifică o metodă de interpretare, bazată în principal pe întoarcerea la surse. În preliminarii, Al. Andriescu militează convingător ,pentru o mai bună situare a cărților religioase vechi în literatura română", acreditând ideea că ,zorii literaturii române se ivesc odată cu traducerea psalmilor" (p. 9). Psaltirea solicită
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
vocabularului psalmilor biblici, iar virtuțile textului său nu trebuie căutate în ,expresivitatea involuntară", în abaterile flagrante față de canon sau în străduința exagerată de a se supune unor reguli prozodice, în detrimentul fidelității față de Biblie (p. 18-29). Pentru a nu cădea în interpretări extravagante, inventând imagini moderne acolo unde nu sunt, filologul restaurează sensul originar al unor cuvinte la Dosoftei, cum e cazul, de pildă, al substantivului ,trăsură", care înseamnă ,necaz", în versurile ,Straje și ferință mi-am pusu-mi pre gură/ Când stă
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]