1,333 matches
-
preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maria a plecat să dea telefoane. Nu ne ardea să ne atingem nici măcar de feliile de salam de Sibiu clădite în formă de fântână arteziană. La ora nouă a apărut fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap. Orchestra a vibrat, am scos și purcelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
important era candela, care trebuia să fie aprinsă și care i-a călăuzit pe cei trei magi pe drumul către peșteră unde Iisus avea să se nască. În ziua de 24 dec - Ajunul Crăciunului, copiii umblă din casă în casă, intonează colinde și apoi așteaptă ceea ce de fapt da farmecul acestui străvechi obicei - așteaptă răsplătirea gazdei care poate constă în fructe,colăci, bomboane, bani etc. Tot în Ajunul Crăciunului există obiceiul că oamenii să pună la fereastra 12 foite de ceapă
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
Mendelson, fiul cizmarului din Buzești. Vorbea cu un zâmbet ciudat, care pe Titu îl supăra, încît îi răspunse cu imputare: ― Nu e nici un motiv de bucurie, domnule Mendelson, în... ― Da ce, eu mă bucur? protestă tânărul atât de vehement, că intonă cuvintele cu un accent ovreiesc aproape comic. Cine ți-a spus dumitale că mă bucur?... Mai întîi eu, ca socialist, sunt contra violențelor și deci nu pot să mă bucur. Pe urmă eu știu că bieții țărani vor plăti cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că chemăm ploile. Duminica sau la alte sărbători religioase, după slujba de la biserică, gospodarii în frunte cu preotul și cu podoabele bisericești ne îndreptam spre un izvoraș de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în zadar. Când s-a secerat grâul, orzul sau secara, oamenii aproape că nu și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noaptea în așternut, dorindu-și cu ardoare claxonul miraculos. Dimineața întîrzie două ore de la serviciu, prima dată de când se știa, și se duse glonț la Autoservice. Băiatul de-acolo avea așa ceva, era un model Gordini cu șase goarne nichelate, care intona primele măsuri din Marșul gloriei din Aida. De fapt, băiatul putea să facă rost de așa ceva, știa el un italian care avea nevoie de bani. În vreo săptămână avea să-i comunice arhitectului rezultatul. Firește, fiind lucru străin, putea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimb cu diferiți șoferi pe care Dumnezeu știe pe unde-i dibuia. Ba, într-un rând, Elena îl văzuse din tramvaiul 21 pe soțul ei, care în loc să fie la institut dădea târcoale ceasului electric din piața Bucur Obor, ascultând cum intonează din sfert în sfert de oră un cântec cunoscut. Lucrurile deveneau tragic de complicate pentru inimoasa soție, care încă nu vroia să recunoască în sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase luni, timp în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în prea scurtă vreme la o culme dincolo de care nu mai putea spera să urce. Experimentase la Dacia lui cele mai moderne și mai complexe claxoane care se fabricau în lume, chiar și celebrul produs al firmei Toyota, cel care intona refrenul melodiei Satisfaction a grupului Rolling Stone. Și nu atât banalitatea și caracterul foarte limitat al ofertei îl înfuriau pe Emil Popescu, cât mai ales atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
radio și în mai multe ediții speciale ale ziarelor din 22 iunie. Mii de cetățeni au ieșit pe străzi, instituțiile publice și întreprinderile au arborat drapelul statului. În Piața Palatului Regal, în Piața Universității, la statuia lui Mihai Viteazul, fanfarele intonau Imnul Regal. Prin difuzoare se transmitea slujba religioasă în sunetul clopotelor. Ziarele consemnau: „Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit căminurile, și-au lăsat parte din familiile lor dincolo de Prut, au lacrimi în ochi. Plâng de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda următoare, Emma preluă strigătul lui Tom, intonându-l cu glas scăzut, psalmodiat, pe melodia „înainte soldați!“. Acest cântec (după cum știu toți cei care au frecventat colegiile englezești) este irezistibil pentru bețivi și, în mod garantat, poate îmblânzi inimile studenților celor mai scandalagii. Într-un moment, toți chefliii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și impresionantă pe întreaga durată (de aproape o jumătate de oră) a întrunirii, și s-a împins doar ceva mai în față în momentul înhumării. După aceea, absolut spontan (nu se știe cine a început), întreaga mare de oameni a intonat unul dintre imnurile favorite ale lui William, un cântec pe care, nu știu cum se explică, toată lumea din Ennistone îl cunoaște. La acest mișcător și memorabil prilej am fost prezent și eu (N). Și au mai fost prezenți Alex, Brian, Gabriel, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de Înger, demon pe care-l hrănesc din faima mea, botezîndu-l În apele amniotice. O unire a fratelui cu sora pe un covor de scorpioni sacri, iar la cîțiva metri, Într-o lumină Înșelătoare, dintr-o dată zăresc un tînăr zeu intonînd cîteva descîntece militare contra mea. Pe umărul stîng are așezat, drept rang de cenușă, o femelă a șoimului, care, deschizînd ochiul spre mine, caută să-mi reproșeze ceva. Văd o străfulgerare de eoni cinetici, În ochii șoimului- femelă, aidoma unei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse gustul de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru lecția de dimineață care se prelungea la umbra marilor copaci din pădurea sacră. La amiază, se făcea o rugăciune adresată eroilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vine din catapeteasmă, unde licărea cu noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
i se mai pusese o cutie, fu scos, în sfârșit, anevoie. Se auziră clopote, dar numai de două-trei ori și amorțit. Se auzi o lovitură de țimbale. Nory, cotind înapoia bisericei, făcu un semn negativ muzicei militare, ce vroia să intoneze marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
magazionerul ieșea dintr-o cămăruță și, cu gura la urechi, își înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța gâtul pentru ca apoi, dumerit, să plece. Neculai povestea Facerea lumii. Intona apoi un cânticel despre fata „săracă, fără crezământ, hulită și orfană”... Abia când toți pustiiau locul, pleca și predicatorul, legănându-și fundul. Odată, după ce vorbise, Neculai sări peste marginea șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd o să mănînce bomboane de ciocolată, o să meargă glonț la coșul de gunoi ca să arunce poleiala. Au promis solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului ca să se emoționeze mai tare și să simtă cît de legați erau de Inmaculado Corazón, grăsanul Martinto i-a lipit o poleială de caramelă pe spate unuia din frații Arenas. Și cum era foarte lipicioasă, Arenas n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că stă alături de domnul, e În familie, cum s-ar spune. Juan Lucas Îi Întinde cartea, dar și ea are una. „Să cîntăm, spune preotul care a Împărțit cărțile; să Începem de la pagina douăzeci și șapte“. Și Începe să cînte, intonînd cu glas scăzut și plimbîndu-se printre rînduri, Înainte și Înapoi, trecînd pe lîngă toate băncile și Îndemnîndu-i pe toți să cînte, mai tare, mai tare, vă rog; și Juan Lucas simte că aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
smulse din reverie. —Ca de obicei, păsările suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă Karin. Cum sunt legumele? îl iscodi chelnerița pe Daniel. —Excelente, răspunse el. Proaspete. Sunteți sigur că nu vreți să vă aduc și altceva? Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de război. În sala de așteptare din Lincoln, ecranele televizoarelor îl agresează. Programele de știri de douăzeci și patru de ore repetă la nesfârșit cele douăzeci și patru de secunde de știri, iar el nu-și poate lua ochii de la ele. A treia zi, intonează întruna un bas grav, pe fondul unor alămuri sintetizate, în pauza fiecărui buletin. Planșete de desen magice, grafice, hărți computerizate cu batalioane mobile și generali în rezervă care comentează ca la meci. Corespondenți de război care nu au voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
contopit cu inimile tuturor celor care auzeau muzica lor sălbatică și ciudată, Încărcată de armonii necunoscute și de cîntecul a mii de glasuri sălbatice și misterioase aducînd oamenilor muzica Înălțătoare și Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd o prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre grav a finalelor. Un alt element care a intervenit a fost reglementarea punctuației în cezuri minime, medii și mari. Această formă rudimentară
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
era practicată în secolele II și III, atunci când lectorul cânta textele biblice iar ceilalți ascultau în tăcere. Cu timpul, forma directă, fiind un cântec solistic, va dobândi ornamentații tot mai bogate, va deveni tot mai complex și va putea fi intonat practic doar de cântăreții profesioniști din Schola cantorum. O altă formă a fost cea directă colectivă: execuția continuată era încredințată unui cor. Este atestată de Sf. Vasile din Cezarea de la care s-a inspirat și Sf. Ambroziu din Milano. O
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
devine parte din cadrul liturghiei de Crăciun, după cum mărturisește Leon cel Mare (+ 461), iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]