1,225 matches
-
glume pe socoteala lui. A Încercat să nu pară enervat. — Nu, Rose, a hotărât să plece În Arizona. Petrece vacanța de vară acolo. — O Doamne!! Păi nu-i aici! Unde e copilul meu?! Unde e? Rose a Început să plângă intrând În unul din atacurile acelea de panică pe care credea că le depășise cu mult timp În urmă. — Rose, Încearcă, te rog, să te liniștești. Nu știu ce se petrece dar sunt sigur că există o explicație. Am Încredere deplină În Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă deosebi de ceilalți și a-i atrage atenția, m-am străduit timp de cîteva luni s-o numesc Ana Augustina. O cunoscusem de curînd la Universitatea Saint-Louis, unde urmam aceleași cursuri de filozofie și de latină. De Îndată ce o văzusem intrînd În amfiteatru, cu pletele lungi și negre acoperindu-i umerii - asistam pentru prima oară la un curs al cărui auditoriu era mixt - mă gîndisem instantaneu că Într-o bună zi va fi soția mea. Se instalase În rîndul Întîi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre asta vorbise polițistul. Periculoasă, era cuvântul pe care îl folosise. Cu alte cuvinte, Govorov era un criminal. Tolkachenko înghiți saliva dispeptică și oțetoasă și citi: Vinovăția lui Protopov nu a fost niciodată pusă la îndoială. El a fost văzut intrând în apartament. Un revolver a fost auzit decărcându-se, iar la sosirea poliției, el a fost găsit stând calm lângă cadavrul proprietăresei cu arma crimei în mână. Acesta și-a recunoscut pe loc vina. Iar acum, datorită deopotrivă șireteniei avocatului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Virginski. ă Da. ă Prin urmare, el iese din socoteală? ă Într-o anumită măsură, el iese din socoteală, la fel cum și ceialți o fac. știți din raport că am pus să fie urmărit. și că a fost văzut intrând în farmacia lui Friedlander. Cu o zi înainte de moartea lui Govorov. ă L-ați interogat pe farmacist? ă A făcut-o locotenentul Salitov. Liputin se uită printre hârtii pentru a găsi declarația cu pricina. ă A încercat să-și procure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
coborî lumina, alte legături la picioare. Atunci, încet, foarte încet, ca o lumină care nu se grăbea să apară, dar care venea să arate adevărul lucrurilor până în ascunzișurile lor cele mai dosnice și întunecate, Cipriano Algor se văzu din nou intrând în cuptorul olăriei, văzu banca de piatră pe care o uitaseră pietrarii și se așeză pe ea, și din nou auzi glasul lui Marçal, totuși cuvintele de acum sunt diferite, cheamă iar și iar, neliniștite, de departe, Tată, mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus: „Primul coridor, a treia ușă pe stânga”. Am bătut în ușă și am intrat. G. stătea la o masă încărcată de dosare, citind ceva și jucându-se cu un cuțit de tăiat hârtie. Se făcea că nu mă observase intrând. Am tușit ca să-i atrag atenția și atunci, ridicând privirea spre mine, se schimbă brusc. Deveni jovial. „A, scuză-mă”. Nu ne tutuisem niciodată până atunci, dar pentru el n-a fost nici o dificultate ca să sară peste acest mic neajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a-i spune o vorbă bună. Înainte de a-l ajunge din urmă, l-am văzut intrând la closet și am rămas să-l aștept. Deodată am auzit un zgomot curios și mi-au trebuit câteva clipe până să mă lămuresc că Hingherul plângea, ascuns în closet. Un plâns nervos, de om obosit. Și am plecat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câștig Portugaliei. Lunga și fericita existență de care se bucuraseră ei acolo a făcut ca acel castel să fie reconstruit și mărit În diferite secole, așa Încât la partea lui medievală s-au adăugat aripi renascentiste și baroce. Am fost mișcat intrând În biserica templierilor, cu rotonda ei octogonală care o reproduce pe aceea a Sfântului Mormânt. M-a intrigat faptul că În biserică, În funcție de zonă, crucile templiere erau de forme diferite, problemă pe care mi-o pusesem deja uitându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Paris, la Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
simți o mână pe umăr și tresări. —Te-ai descurcat minunat. De asta suntem aici, Fran. Nu uita asta. Cineva ar fi putut să fie ucis. Fran fusese atât de copleșită de emoții, încât nu-l auzise pe tatăl ei intrând. — Vino, n-ai nici un termen-limită pentru azi. Ce-ai zice de prânzul la restaurantul indian pe care mi l-ai promis? Fran își luă haina. Simțea nevoia să iasă la lumina soarelui de iarnă și să respire aerul curat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gazetărești străjuiau deasupra biroului. Chiar și firele de praf din aer păreau să se simtă acasă. Fran n-a înțeles niciodată cum reușea să le protejeze de atacurile aspiratorului Hoover al nevesti-sii. — Franny, scumpo, tresări Ralph, nu te-am auzit intrând. Ce bucurie să te văd. Cum e viața în lumea agitată a presei? — Agitată. Ai avut dreptate în privința lui Jack Allen. Stevie astăzi m-a pus să ridic moralul trupelor. Auziseră și ei zvonul. Apropo, se uită șiret la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
teatru de amatori cu trupa din Woodbury Dene ca să-mi ajungă toată viața. — Bun. Uite ce vreau să faci. Îl trase după colț, pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu un zâmbet larg cinci minute mai târziu intrând în magazinul spațios, mulțumind cerului că măcar proprietarul era acolo. — Ce-mi aud urechile? Nu vreți să expuneți minunata noastră publicație? — Bună ziua, domnișoară Tyler. Terry Morton privi pe Fran îndreptându-se spre el cu oareșcari rezerve. Tatăl ei reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în libertate, anul 1981 - am atacat comandantul unității și alți subofițeri - acest lucru ducându-mă la ani grei de restrictivă și lanțuri pe toată durata pedepsei. 1988. Alte fapte groaznice ținând suspendat un martor mincinos de la etajul 9 al blocului - intrând în poliția județului să-l omor pe comandantul acesteia pentru că-i spusese la concubina mea să mă lase, ca să nu îmi poată da domiciliul în oraș. Și credeți-mă pe cuvânt că numai forța unchiului meu m-a ajutat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla se va întîlni însă cu cel criticist de la Noua revistă română, conduse de junimistul C. Rădulescu-Motru. Raționalist moderat, profesorul de filozofie și psihologie se va orienta, alături de I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Doar ramurile copacilor păreau că vor să se descotorosească de picăturile de ploaie așezate pe ele. 13 Egreta După spusele proprietarului hotelului Araki Mataemon, cineva văzuse un străin și un japonez intrând într-un han ieftin de pe Koshō-machi, cu o seară în urmă. — Individul care i-a văzut lucrează la un magazin de saké din apropiere. Spunea că japonezul era foarte palid și părea bolnav. Străinul arăta exact cum l-ați descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele nu sunt în stare să-ți aline durerea. Pe-atunci nu știam prea multe despre Garibaldo; întrebând pe unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-o parte, ca și cum s-ar fi ferit de mirosul gurii acestuia. După care s-a ridicat în picioare și, redobândindu-și brusc calmul, a poruncit: - Să intre consilierii! Probabil că așteptau într-o odaie alăturată, de vreme ce i-am văzut intrând imediat. Erau doisprezece cu toții, unii longobarzi și alții romani, oameni vârstnici îmbrăcați în togi de aceeași croială, albe, tivite pe margini cu roșu, de parcă ar fi fost senatori ai imperiului. - Uită-te bine la ei, duce de Spoleto, îi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit un acoperiș provizoriu din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și, apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea? În spatele lui, Grimoald și Rodoald urlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă. L-am repezit întrebându-l unde era Garibaldo, și el s-a jurat că nu știa. Un om a venit în satul lui din munții învecinați orașului Cividale și i-a spus: - Garibaldo dorește ca tu să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gaila, lucrurile erau mai încurcate. Nu eram pentru ea doar un prieten de nădejde, ci și confidentul, protectorul, mijlocitorul între caracterul ei sincer și perfidia mincinoasă de la curte. - Să hotărască ea, i-am propus lui Rotari. De îndată ce m-a văzut intrând, Gaila și-a ridicat privirea și a șoptit: - Stiliano, iată că a sosit și ceasul plecării tale. Am rămas uimit de puterea ei de previziune, de vreme ce ea pricepea ceea ce urma să se întâmple asociind detalii pe care alții nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un aspect ciudat care vâjâi pe lângă ei. Zero o văzu trecând peste rădăcinile noduroase ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și lansă scuterul la vale pe strada Merluana. — Ce-ai spus? țipă Valentina. — Ești o nepricepută, strigă Miria, Încercând să acopere zgomotul demarajului și al traficului. Oare poate fi cineva mai fraier decât tine? — Ce-ai spus? Miria luă curba intrând pe Labicana și se opri În fața intrării unei clădiri În stil umbertin, confortabilă ca o cazarmă. Locuia la al treilea etaj. Mama Miriei moțăia Într-un fotoliu În fața televizorului deschis la episodul douăzeci de mii al emisiunii Roata Norocului. Sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răzbunare: s-o stropească toată cu benzină, chiar când se Îndrepta spre metrou, doi kilometri, singură, vulnerabilă și fără vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
etaje mai În jos, strada Carlo Alberto nu se mai zărea - doar vârfurile teilor și fațada seminarului Russicum, de pe cealaltă parte a străzii. Se Întrebase mereu ce putea fi clădirea aceea austeră și puțin lugubră. Nu văzuse niciodată pe nimeni intrând acolo. Pe balcon Încă mai era suportul de Întins rufe și mașina de spălat așezată Într-o nișă din perete și ghivecele de flori - chiar dacă erau toate moarte. Totul era ca Înainte, de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înduioșeze de necazurile, aspirațiile, slăbiciunile ființei pe care o posedă. Zogru, căci despre el este vorba, este un soi de highlander sau mai degrabă de downlander, de duh nemuritor venit din adâncurile pământului și care cutreieră un întreg arbore genealogic, intrând vampiristic, pe la 1460, în sângele unor personaje ale epocii, migrând, cu scurte pauze, până în zilele noastre. Această situare narativă constituie un prilej pentru prozatoare de a-și etala, fără ostentație, o erudiție medievalistică și o capacitate inventivă de invidiat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]