KorAP: Find »[drukola/base=intransigență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 27 >

670 matches

Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

în frâu a tendințelor "burgheze" ale societății românești și a amenințărilor ideologice exterioare. Conta prea puțin că, la rândul său, leninismul sistemic se "îmburghezea" inconștient, sau că leninismul romantic era considerabil diferit din punct de vedere conceptual de leninismele sovietice. Intransigența ideologică a leninismului romantic, păstrată de la leninismul post-revoluționar sovietic, de care, așa cum am văzut, a fost influențat în mod constitutiv, oferea leninismului sistemic certitudinea că PCR nu avea de gând să abandoneze "construirea socialismului", chiar dacă circumscria acest proces unor parametri

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
avea de înfruntat în acest deceniu consta în imposibilitatea de a contracara cu succes tendințele, sursele de informare și atractivitatea Occidentului, care se manifesta din plin la nivelul populației. Procesul a condus la fortificarea ideologică a leninismului romantic, a cărui intransigență față de spiritul "burghez" se va amplifica în consecință. Să vedem deocamdată poziția RSR la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) și cum s-a raportat la acordurile de la Helsinki semnate în 1975. Spre deosebire de leninismul sistemic, care nu a

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
de posibilitatea de a fi acuzat că a instaurat o situație politică, economică, socială și, nu în ultimul rând, culturală de acest gen în România și constrâns să acționeze în direcția relaxării ei Ceaușescu a denunțat direct presiunile făcute asupra intransigenței ideologice a leninismului romantic și indirect, probabil, puritatea ideologică pierdută prin care celelalte state socialiste își confirmau astfel "îmburghezirea". "Drepturile sociale" ale omului, înscrise în Constituția RSR, "fundamentale" și totodată singurele "reale", le includeau pe cele "civile, politice și religioase

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
inaccesibil oricărui compromis. Confruntat, așa cum se va vedea mai ales în capitolul următor, cu un fenomen de "îmburghezire" generală, atât a comunismului occidental, cât și a propriului "lagăr socialist", leninismul romantic nu concepea alt mod de acțiune decât acela al "intransigenței revoluționare", care, cu timpul, se va intensifica în progresie geometrică. Leninismul sistemic nu putea fi indiferent la provocarea eurocomunismului. Îi resimțea însă mai degrabă dimensiunea politică decât cea ideologică, pe care oricum i-o subsuma. Leninismul romantic era de asemenea

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
el nu este și nu poate fi principial numai în orele de serviciu sau la ședințe; el nu cunoaște o morală la serviciu și alta acasă (Etică și echitate...: 1972, 403). Pe lângă "principialitate", comunistul trebuia să dea dovadă și de "intransigență", "demascând" fără ezitare dușmanii poporului. Deși afirmă că încurajează spiritul de comunitate, leninismul romantic nu a făcut decât să îl combată și să creeze exact acea mentalitate duplicitară pe care o acuza în rândurile de mai sus. Unde este în

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
1974, 198; subl. în orig.). "Idealul" devine deci mai important decât realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea intransigenței revoluționare. Subiacent eticii și "moralei socialiste" era "spiritul revoluționar", adică "idealul urmărit de către proletariat" și "cauza pentru care luptă el și masele care-l urmează". Inerente "spiritului revoluționar" erau "dăruirea, devotamentul și angajarea totală, până la sacrificiu, față de cauza revoluției" (Zanc

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
rolul de a izola subiectul de ideile și tentațiile tipic "burgheze", procesul desfășurându-se în cadrul unui elan revoluționar de proporții. "Nimic nu exaltă dorința de mai bine, fervoarea, puterile spirituale ale omului decât afirmarea viguroasă a unei personalități limpezite prin intransigență", continuă Fodor. "Omul nou" este, la fel ca în programul ideologic al Gărzii de Fier, un erou (Copilaș: 2009f, 92-103) capabil de a îndura cele mai mari privațiuni în numele idealului revoluționar și permanent dispus să recurgă la sacrificiul suprem în

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
moralitatea și "etica socialistă", "educația permanentă", "omul nou", "patriotismul revoluționar socialist" exprimă dezideratul maximizării puterii leninismului romantic, atât în plan intern cât și internațional. În cadrul lor naționalismul predomină, dar nu se poate afirma că o face în detrimentul leninismului. Militantismul social, intransigența "revoluționară", marota industrializării, care va fi discutată mai jos toate acestea sunt categorii intrinsec leniniste. Naționalismul însuși conținut în leninismul romantic nu poate fi echivalat, din punct de vedere ideologic, cu naționalismul "burghez", deși efectele lor sociale sunt aceleași. "Patriotismul

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
sau etnică, echivala cu manifestări "contrarevoluționare"; oricum, după cum știm de la Kenneth Jowitt (1993), societatea în general reprezenta un teren ideologic inamic pentru regimurile leniniste, impregnat fiind de spirit "burghez". Ceaușescu însuși, la al XII-lea Congres al PCR, afirma cu intransigență nedisimulată că "partidul va combate cu tărie propaganda naționalist-șovină a cercurilor reacționare din afară, denaturarea realităților din țara noastră, încercările de dezorientare a oamenilor muncii de alte naționalități". Pentru "marele cârmaci" era clar că "Interesele supreme ale celor ce muncesc

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Sovietică, n.m.). Ceaușescu este [...] bănuitorul și solitarul conducător, care luptă în aceeași măsură cu vechea lene și apatie balcanică ca (sic!) și cu noile concepții de consum de import" (Die Welt apud. Kilzer în Rusan: 2003, 756-757). În anii '80 intransigența naționalistă a regimului nu va cauza tulburări numai printre maghiari, așa cum vom vedea în continuare, ci și printre germani, mai ales șvabi. La Timișoara apărea, de fapt începuse să se manifeste tot mai pregnant, fiind înființat încă din 1972 Aktionsgruppe

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Mesajul era clar. Transmiterea lui într-un astfel de context sugera faptul că i se atribuie o importanță capitală, iar Ceaușescu a înțeles cu siguranță acest lucru. Disputa a cuprins teme istorice, statutul Transilvaniei în primul rând, fiind alimentată de intransigența lui Ceaușescu, total refractar la propunerile de discuție ale omologului său János Kádár în problema minorității maghiare: "nu avem nevoie de lecții și nu primim lecții de la nimeni" putem citi în "raport[ul] cu privire la participarea oamenilor muncii de naționalitate maghiară

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
la un nivel extrem de tensionat: consulatul maghiar de la Cluj-Napoca fusese închis, iar în presa maghiară, ulterior cea română, problema unui potențial conflict armat între cele două părți, deși foarte improbabil, era frecvent adusă în discuție (Shafir: 1989c, 5-6). Rigiditatea și intransigența lui Ceaușescu în problema minorităților naționale au antrenat critici chiar și din partea unor aliți fideli ai RSR ca Organizația pentru Eliberarea Palestinei, condusă de Yasser Arafat (Shafir: 1988d, 1-4). Dar nimeni și nimic nu l-a putut convinge pe secretarul

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
1974 "că teritoriile ocupate de Israelieni trebuesc evacuate integral", insistând de asemenea "și pentru revenirea Palestinienilor în Israel" ("Politica economică română...": 25 martie 1974, 6). La conferința PCR din 1982 tonul liderului român referitor la acest subiect a cunoscut o intransigență sporită, fapt ce proba nevoile crescânde de petrol ale unei țări industrializate irațional, aflate însă, trebuie să recunoaștem, într-un context internațional nu prea rațional la rândul său (Ceaușescu: 1982, 65). Pe de altă parte, statele arabe au început să

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
că acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care Carter l-a invitat pe Ceaușescu în Statele Unite (Nicolae: 2000, 81). Vizita lui Ceaușescu nu a fost lipsită de incidente sensibile pentru imaginea internațională a RSR și care au probat intransigența liderului român față de acordarea unor drepturi reale minorităților naționale din interiorul granițelor statului român. Astfel, un grup de emigranți maghiari a protestat în fața hotelului Waldorf Astoria din New York, unde era cazată delegația română. Iată cum își amintește Nicolae Nicolae, ambasadorul

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
era mai mult de natură pragmatică și politică, în sens limitat al termenului. Acum însă, la jumătatea anilor '80, devine ideologico-politică: pentru Ceaușescu, era necesar ca "fiecare activist să lucreze în spirit revoluționar, să manifest combativitate, răspundere în muncă și intransigență, să pună totdeauna mai presus de orice interesele partidului, ale poporului, ale cauzei socialismului, întăririi continue a patriei, independenței și suveranității sale" (Rezoluția Congresului...:1984, 26). Merită citat în continuare un larg pasaj din rezoluția acestui Congres, deoarece confirmă o

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
la rândul său Uniunea Sovietică, conducerea PCUS l-a primit aproape călduros, oferindu-i-se cu această ocazie ordinul Lenin. Declarațiile de presă au avut un ton moderat, atrăgând oarecum atenția prin concesiile de ton făcute de către partea sovietică la adresa intransigenței RSR de a "construi socialismul" autonom, respingând imixtiunile externe (Socor: 9 November 1988f, 3-8; Socor: 6 October 1988e, 570-572). Este posibil ca problemele politice cu care se confrunta Gorbaciov (ascensiunea opoziției "conservatoare") să fi determinat din partea acestuia o abordare mai

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
indiferență ostilă, în timp ce protestele Occidentului la adresa încălcării drepturilor omului și sistematizării atinseseră cel mai înalt nivel începând cu sfârșitul anilor '70. În noiembrie 1989, cu ocazia celui de-al XIV-lea Congres al PCR, secretarul general al partidului își afirma intransigența "revoluționară" și practic incapacitatea de a înțelege schimbările drastice care aveau loc în întreaga Europă de Est. Era condamnat ritualic "imperialismul", era lăudată revoluția din octombrie 1917, dar se făceau referințe clare la faptul că laudele nu trebuiau extinse și

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
oferi continuitate istorică și ideologică demersului propus. Apoi, pe de altă parte, de-a lungul celei mai mari părți a conducerii dejiste, leninismul post-revoluționar sovietic a fost adoptat fără rezerve de către noua elită politică, deja familiarizată cu noțiunile sale principale (intransigență, conspirativitate, spirit "partinic", militantism, pragmatism, cinism) încă din timpul petrecut în perioada interbelică în închisorile "burghezo-moșierești". În acei ani, "lumina venea de la răsărit", pentru a îl parafraza pe Mihail Sadoveanu, nu numai ideologic, ci în aceeași măsură, poate chiar mai

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
ca idealuri cu rol orientativ în viața de zi cu zi, nu ca realități a căror fezabilitate este dincolo de orice îndoială. Toleranța ca atitudine socială și componentă a filosofiei politice plurale nu are nicio șansă de a fi reconciliată cu intransigența revoluționară tipică regimurilor leniniste. Este esențialmente "contrarevoluționară" deoarece slăbește coeziunea "monolitică" a partidelor leniniste, unitatea lor de "granit", și permite astfel inamicului ideologic să câștige teren prețios, o eroare care va compromite în cele din urmă întreg proiectul leninist. Toleranța

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
înspre alteritate a leninismului romantic se află în flagrant contrast, din punct de vedere "burghez", cu "internaționalismul" său declarat. Atâta timp cât în lumea exterioară dominau forțe, tendințe și procese "contrarevoluționare", leninismul romantic se insula pentru a își păstra nealterată puritatea și intransigența revoluționară, încercând însă în același timp să imprime mișcărilor antioccidentale globale, în special celor din Lumea a Treia, un curs ideologic favorizat, în optica sa, de dezvoltarea inevitabilă a forțelor istorice. Să nu uităm că internaționalismul este "proletar": deschiderea se

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
realitate "burgheză" pe cale de a îi lua locul. Și leninismul romantic a fost, prin naționalismul structurant care se afla la baza sa, marcat de contactul cu această formă de ideologie, "burgheză" în esența ei, și deci de idei occidentale, în ciuda intransigenței cu care le admonesta și se detașa de ele. Implementată ca o formă de leninism post-revoluționar, geneza leninismului romantic începe cu adevărat de abia la începutul anilor '60, când politica externă a RPR se distanțează tot mai mult de Moscova

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
producție echitabil care să elimine diviziunea muncii, sursa de altfel, așa cum postulase Marx, a fenomenului capitalist. Pentru a se ajunge acolo era nevoie însă de muncă, abnegație și dăruirea eroică a tuturor cetățenilor proiectului revoluționar al partidului; "combativitate revoluționară", fermitate, intransigență și vigilență în vederea depistării ("demascării") "dușmanilor de clasă" interni sau externi, a căror număr crescuse exponențial cu inadecvarea leninismului romantic la o lume tot mai "burgheză". În termeni nepretențioși, se poate spune că PCR a folosit tactica "bățului și a

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

regional este conducerea politică și organizatorică a întregii vieți în regiunea respectivă. Așa trebuie să simtă lucrătorii de la M.A.I. Trebuie imprimat acest spirit partinic acolo, pentru că se poate pierde. Lucrătorii de la M.A.I., în lupta cu dușmanul, își ascut intransigența, dar mereu umblând în probleme murdare, să nu vă închipuiți că nu sunt influențați. Încep să aibă păreri despre ei că pot face orice fără să fie pedepsiți. Nu se joacă cu problemele de partid. Partidul are dreptul să cunoască

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
de partid. S-a dezvoltat simțitor combativitatea membrilor de partid, care în adunările generale iau poziție critică hotărâtă față de lipsurile în muncă și abaterile de la disciplină ce se manifestă, contribuind astfel la creșterea și dezvoltarea simțului de răspundere și al intransigenței față de abateri. Critica și autocritica este mânuită cu mai multă principialitate și mai mult curaj de către membrii de partid, aceasta mai ales în urma prelucrării Scrisorii Închise a C.C. al P.M.R. și a Directivei Muncii Politice, precum și a alegerii organelor conducătoare

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
regional este conducerea politică și organizatorică a întregii vieți în regiunea respectivă. Așa trebuie să simtă lucrătorii de la M.A.I. Trebuie imprimat acest spirit partinic acolo, pentru că se poate pierde. Lucrătorii de la M.A.I., în lupta cu dușmanul, își ascut intransigența, dar mereu umblând în probleme murdare, să nu vă închipuiți, că nu sunt influențați. Încep să aibă păreri despre ei că pot face orice fără să fie pedepsiți. Ei trebuie să fie iubiți de popor. Sunt semne îmbucurătoare în această

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]