1,416 matches
-
la Zürich, motivând că pasagerii TAROM n-au voie să debarce la Zürich. A dat dispoziție în acest sens reprezentantului TAROM, care ne-a decupat din cuponul de voiaj nu numai tichetul Madrid-Zürich, ci și pe cel de Zürich-București. Fiind intrigat de comportamentul celor doi, am protestat, dar fără succes, și, bănuind cam ce gândesc, am avut grijă la controlul bagajelor (care se făcea și pe pistă, la scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
rămas fără cuvinte! Insatisfacția profesională e doar a unora! Scrisoare Anumite voci din țară susțin că îndreptarea tinerilor spre cultură în perioada comunistă a fost doar un drog, un mijloc de a le abate atenția de la problemele politice. Am fost intrigată, dezamăgită. Am simțit că toată tinerețea mea a fost manipulată. Menționez că tinerețea mea înseamnă Bacovia, Călinescu, Sartre, Camus, Shakespeare, Eminescu, Hemingway (nu există o ordine). Apoi mi-am spus că am fost fericită cu acest drog și că dato
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea unui alt trup. Cadavru ambulant Nu mai am putere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
expedieze totul sub aspectul platitudinii, încheind un capitol biografic înainte de-a fi fost cercetat cu adevărat, metodic. Fapt ce o determină pe Ilina Gregori să considere că "prezența poetului în lumea germană nu a fost încă repusă în discuție", intrigând-o tocmai această acceptare, fără discuții, de către eminescologii ulteriori, a acestui verdict călinescian... precipitat. Domnia sa ne-a dat, în 2002, un amplu studiu despre Eminescu la Berlin (Studii literare. Trei analize) asupra căruia revine acum, extinzând mult și aprofundând cercetarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bucura de: „Ea crește-n mâna mea și luminează fulgerând“ (n. ed.). spectacol, la care n-am participat, deoarece părinții m-au răpit, ducându-mă cu ei în altă parte, poate la un spectacol veritabil; destulă vreme apoi m-au intrigat gălețile de nisip, de al căror rost n-am reușit să dau. Am fost, în schimb, cu „șeful“ la o serbare școlară în clădirea liceului maghiar de alături, într-o sală pe la etajul doi, cu scenă și cortină (albastră) adevărate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
alte zile de sărbătoare mă strecuram și eu acolo, în paturile părinților dispuși la această drăgălășenie. Tata avea obiceiul să mă ispitească, jucând cu mine o mică comedie, care, deși s-a repetat de nenumărate ori, nu înceta să mă intrige și să mă amuze când devenisem în privința asta mai sceptic, confruntat cu serioase îndoieli: își subția glasul, care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din cer în vizită. Ascultam cât ascultam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
renunțat apoi la orice altă activitate similară, dar mentalitatea politicianistă, ce-mi fusese astfel familial exemplificată, în care nu grija de interesul public conta, ci cariera personală, mi s-a țintuit undeva în amintire, deși eram copil de școală primară, intrigându-mă. Romanele de capă și spadă, cele de aventuri vitejești ale lui Karl May și altele de aceeași factură nu m-au încântat niciodată (romanele polițiste mă plictisesc de moarte: mai bine citesc în Messiada lui Klopstock!). Dacă e vorba
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
discursului, o face cu bucuria smerită a unei stări de transcendență. Își construiește mai multe variante mentale pentru ca măcar una dintre ele să corespundă actului de cunoaștere esențial și înțelegerii sensibilității mesajului. Lectura poeziei este și ea o aventură care intrigă și fascinează. Observă, odată cu poetul, că frunzele dispar ritualic, ele cad de pe ramuri noaptea, de parcă se sfiesc să le vadă lumea cum trec de la starea de vitalitate și frenezie curgătoare la cea de ușoară trecere în neființa neantului, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Volga); ca țară gazdă, ei trebuiau să asigure Secretariatul reuniunii, dar cu toate acestea, deși trecuse o zi de la predarea textului nostru de document, acesta nu fusese încă distribuit; tărăgănând, credeau că o să poată evita o discuție pe acest subiect. Intrigat de conduita incalificabilă și de subterfugiile la care au recurs (care nu mă surprindeau), am cerut în mod hotărât, în plenul reuniunii, ca textul să fie distribuit imediat spre a-l discuta în timp util. Neavând alternativă față de protestul meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
însă, atitudinea reprezentantului Germaniei (ministru plenipotențiar în M.A.E.), care, într-o discuție purtată cu subsemnatul (pe puntea vaporului pe care s-au desfășurat negocierile, pe Volga, într-o croazieră de la Moscova la Nijni Novgorod), m-a întrebat parcă intrigat de ce România dorește ca din Comisia Dunării să facă parte S.U.A., Franța și alte state. Surprins de întrebare, i-am explicat faptul că, în ipoteza în care Federația Rusă nu ar putea fi exclusă din Convenție și din Comisie, prezența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
defineau canadienii, ceva cu totul diferit de modul decis și parcă solid cu care eram obișnuită din România, pe care o părăsisem cu patru ani în urmă. Deși Egoyan, ca și ceilalți canadieni pe care-i întâlnisem până atunci, mă intrigase, îmi mărturiseam că habar n-aveam cum să abordez un astfel de subiect. Mai mult, decizia de a studia Canada era, în definitiv, circumstanțială, influențată de percepția mea privind necesitatea de a avea un subiect canadian într-o universitate canadiană
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
atenție, a tăcut și m-a privit cu înțelegere, lăsându-mă să coc sucul cugetărilor interioare pentru a-mi permite să răbufnesc, într-un târziu: "Dar pe mine, în definitiv, mă interesează Europa de Est". "A da, și ce anume?" Păi, mă intrigă trecerea la capitalism și, mai ales, noii întreprinzători din agricultură". "Foarte interesant! În antropologie, studierea transformării societăților țărănești sub influența penetrării capitalismului este o temă deja clasică. Ar fi fascinant de văzut cum se petrec lucrurile la capitolul acesta în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și În lumea „ce va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim Își expune părerea asupra logion-ului În Scrisoarea 42, către Marcella, redactată, la Roma, În 385. Marcella Îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor, au păcătuit Împotriva Sfântului Duh. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de Încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, pentru el, păcatul Împotriva Duhului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
i se dăduse o cameră cu ploșnițe, inundată din cauza unei țevi sparte sau cu igrasie. Oamenii se agitau și îi luau apărarea femeii în fața celor de la ghișee - mai ales că era și cu copil mic, să raca ! Pe Dănuț îl intriga foarte tare cuvîntul „igrasie“. Auzise că unchiul Pompi își pusese gresie pe jos și că era foarte bine. Se cazaseră la Hotel Diana, la etajul zece. Tatăl, care venise pregătit cu cele necesare de acasă, se înființase imediat pe dig
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
este tatăl lui. Anghel D. Pandele părăsește pentru câteva zile orașul pentru a scrie niște piese, însă toată treaba este lăsată în seama lui Damian. Acesta primește o scrisoare ciudată, care prefigurează schimbarea lui Anghel D. Pandele, fapt ce-l intriga pe Damian: „Niciodată nu-mi scrisese atât de mult, și privitor la lucruri atât de intime. Niciodată nu-mi spusese «Dragul meu». Niciodată nu i semnase: «As always, Anghel D. Pandele»“. Într-o zi, Damian este anunțat că trebuie să
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
existențială. În acest sens era inclus și elogiul pe care i-l făcea eminentului critic și estetician de față, Mircea Martin, care, iată, după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să dea culoare unei comunități, mediu sau epoci. Sigur, și acestea, dar aceasta se face „la marginea ecranului”, și, În acest sens - numai În acest sens! - acești creatori nu sunt ceea ce se cheamă realiști! Mai degrabă vizionari, inși interesați și „intrigați” profund de ceea ce se „ascunde” În spatele acestui bogat și dramatic teatru al existenței. Printre abisali sau vizionari eu Îi includ - și nu numai eu, se’nțelege! - pe cei care refuză să „mai descrie”, cum au făcut-o marii lor Înaintași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
hîrtie pe care era bătută la mașina de scris aceeași poezie. Ultimele versuri rimau „noul trai” cu (se putea altfel?) „Ceaușescu Nicolai”. „Eu sînt chiar din Tupilați” (satul evocat în versurile sale). Zîmbea senil, arătînd o dantură falsă. M-a intrigat convingerea lui că asemenea „poezii” sînt necesare. „Se publică multe la 23 August și 30 Decembrie”. Nu i-am spus de la obraz că alea (modelele sale) nu-s poezii și nici că „inspirația” sa e nulă. L-am trimis la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i se curbaseră, își privea concentrat mîinile care continuau să răsucească - îndoind-o și dezdoind-o - aceeași clamă. Petru și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
texte și mai vechi decît acesta, ceea ce arată continuitatea respectivei „îndeletniciri” moștenite de la romani. * Deși e foarte mîndru de ele, „intrigile” lui Genoiu îmi amintesc, aproape întotdeauna, următoarea explicație din Istoria literaturii latine (1948, p. 79) de H. Mihăescu: „cuvîntul intrigă purcede de la latinescul tricae «fleacuri, nimicuri, încurcături»”. Cît de preocupat de ce-o să mănînce trebuie să fie linotipistul care în loc de Phoenix 1 km (titlul unei cărți de proză a lui Dumitru Ignat) a scris „Phoenix un kilogram”! E o greșeală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am asistat la o paradă aviatică organizată pe cîmpul de la marginea de sud a orașului. Între numerele menite să încînte publicul era și o vînătoare de baloane. Jocul părea cînd serios, cînd amuzant. Urmărindu l, de la o vreme m-a intrigat felul „provocator” cu care unele baloane treceau o dată, de două ori, pe lîngă boturile planoarelor și ușurința cu care cele mai „obraznice” se înălțau spre „aerul tare al înălțimilor”, unde pînă la urmă plesneau. Ulterior, imaginile astea mi-au revenit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de prin Bucovina, căruia părinții îi trimiteau cu regularitate tot felul de bunătăți, dintre care nu lipseau câteva kilograme de miez de nucă și un borcan mare cu miere de albine, pe care le consuma cu religiozitate zilnic în fața noastră. Intrigat de "meniul fix" al amicului, un vecin de pat îl întrebă într-o seară de ce "bagă" atâta nucă și miere în el, răspunsul venind prompt: există studii de specialitate care atestă că cele două produse sunt afrodisiace, "întărind" testosteronul. Junele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să am de a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte din categoria celor care dați afară pe ușă intră pe fereastră. Mă intriga personajul și-i dădeam dreptate să aibă reacția care a avut-o, cunoscându-mi predecesorii și colegii. Nu l-am slăbit din "lansetă" câteva zile la rând și probabil se prinsese și el în joc. I-am spus că doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Zürich, motivând că pasagerii TAROM n-au voie să debarce la Zürich. A dat dispoziție în acest sens reprezentantului TAROM, care ne-a decupat din cuponul de voiaj nu numai tichetul Madrid-Zürich, ci și pe cel de Zürich-București. Fiind intrigat de comportamentul celor doi, am protestat, dar fără succes, și, bănuind cam ce gândesc, am avut grijă la controlul bagajelor (care se făcea și pe pistă, la scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arcană unde acționează același dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” în contextul unui car- navalesc camuflat din care rezidă și spiritul farsei dusă până la ultimele consecințe. Apocalipsa veselă à la Caragiale Situațiunea, proză apărută în 1901, m-a intrigat de la prima lectură datorită unei singure fraze ușor de descoperit pentru că aparent nu are nicio legătură cu contextul, atât al formulării, cât și al discursului derapant al personajului. Cu alte cuvinte, nimic nu ne avertizează asupra apariției ei. O voi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]