1,156 matches
-
adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe ușa din spate, dar nu se alătură „intrușilor“ care stăteau afară, pe lângă „Papuc“. Nu o putea zări pe „aia mică“. Se opri lângă garaj, privind în grădină. Adam, care se instalase în Rolls, auzise zgomotul ușii din spate care se deschisese și se închisese. Înălțându-se pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fața ei, în timp ce Gabriel citea Ennistone Gazette, și-i pusese vreo două întrebări banale. Gabriel i-a răspuns foarte retezat și a continuat să-și citească gazeta. Nu-i plăcea să intre în vorbă cu bărbați străini. După scurt timp „intrusul“ plecase. Câteva minute după plecarea lui, înainte de sosirea lui Brian, Gabriel lăsase gazeta din mână cu simțind că o apucă remușcările. Omul păruse foarte singuratic, poate că abia sosise în Anglia, un imigrant, trăind singur, simțind că-i nedorit, privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piciorul. Era inaccesibilă, construită dintr-un metal solid, ca de altfel toate structurile care-l înconjurau, și extrem de fierbinte la atingere. Începuse să simtă că treptele încinse îi ardeau încălțămintea. Până cu câteva minute înainte avusese senzația că e un intrus care se furișase în taină acolo unde nu-i era locul. Acum se simțea pur și simplu captiv. Bătu cu pumnii în ușă și strigă de câteva ori: „Hei! Hei!“. Auzi ecoul subțiratic, neputincios, al propriei sale voci, abia răzbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se reverberă în spațiul închis și făcu să vibreze și să clincăne strident întreaga rețea de metal invizibilă. Pe dată luminile se reaprinseră, un paznic furios deschise ușile de sus și coborî în goană pe scări. Când descoperi cine era intrusul, i se mai domoli furia. Tom a fost iertat, pe nedrept, așa cum, fără îndoială, îl va ierta și Dumnezeu, dacă există un Dumnezeu. I-a povestit paznicului acum amuzat, care-l mustra cu blândețe, că își pierduse, pe undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pustii și depărtate de lume, trebuia interzis accesul civililor cărora le-ar fi dat prin cap să pătrundă în zona de tragere. Așadar, compania se împărțea și aici, la fel ca pe poligon, unii primind misiunea să-i împiedice pe intruși să pătrundă, în timp ce alții trăgeau în țintele de la baza mamelonului. Deosebirea față de poligon era că aici trebuiau să cuprindă o zonă atât de întinsă încât, o dată posturile de pază fixate, nici nu se mai vedeau unul pe altul. Stând singur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încet, cu privirea-n pământ - cred că dorea să-i treacă neobservat un gând; Părea mai obosit și parcă mai absent - privirea grea nu se lăsa pătrunsă; deodată chipul i se lumină cu-o lacrimă ținută prea mult timp ascunsă. Intrusul Un străin a intrat dis-de-dimineată în sat; mai întâi la străbătut de la Șapte-Drumuri în deal, după care, a fost văzut coborând dinspre pădurea Țiganca pe Ulița Bosâncenilor către tarnă, la vale; a urcat apoi pe un drum paralel din nou
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
număra, „locatarii” aveau suficient loc pentru a se adăposti și, mai ales, pentru a evita întâlnirile neplăcute. Urșii aveau spațiile lor, lupii pe ale lor. Vulpile, cerbii, căprioarele, păsările cerului trăiau, de asemenea, în locuri unde nu pătrundeau, decât întâmplător, intruși. Doar oamenii le mai vânau, pentru a putea supraviețui. Prin mijlocul acelei grote foarte lungi, curgea, când liniștit, când zvăpăiat, un pârâiaș cu apă limpede și rece, bună de băut pentru toată suflarea. Trebuie să precizăm că în acea vreme
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui teritoriu. Stătea în fața amfiteatrului plin de studenți, jucându-se cu microfonul fără fir și luptându-se cu senzația aceea de înșelătorie care îl cuprindea acum înainte de orice prelegere. Studenții erau la fel ca în fiecare an: puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi chestia că m-ați mințit? Cum ar fi că m-ați aruncat în șanț? —Lasă-mă să intru și discutăm. Să lămurim mizeria asta o dată pentru totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de baze de date pensionată, care servea prânzul persoanelor fără adăpost la Kearney Catholic, deschise geamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
p .61. </ref> Nicolae Manolescu remarca faptul că în Faptele, gesturile, cuvintele Elei se reflectă în conștiința eroului: Un element exterior, lipsit de importanță, declanșează reacții interioare violente. Toate gesturile, clipele rememorate care alcătuiau intimitatea iubirii, tulburată dramatic de străinul intrus G., sunt acut înregistrate de Ștefan Gheorghidiu: sufletul și toate simțurile lui sunt în alertă. Confesându-se și analizându-se, eroul respinge etichetarea ca gelos: Coordonata existențială, împlinirea sa ca personalitate umană, prin iubire, determină luciditatea analizei: Drama erotică capătă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a satisface cerințele unor oameni obișnuiți cu o bogăție nemăsurată. Dar, oricum, asta nu făcea decât să-i accentueze sentimentul că era un intrus, fără nici un fel de cunoaștere a ceea ce-l înconjura. ...Este destul de ridicol - gândi el. Incredibil, unul din cele mai mari evenimente din istoria a două galaxii adusese această navă de război, uriașă, aici, în această parte a universului - Calea Lactee, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că și Majestatea Sa Imperială își dădea seama de asta; pentru că vocea sa deveni pițigăiată, dar controlată: - Să-i las să facă asta, domnule Gosseyn? Era necesar un răspuns. - Nu, Enin. Gosseyn analizase informațiile din vorbele purtătorului de cuvânt al intrușilor. El explică: - Sunt de părere că îi vom întâlni pe câțiva dintre cei pe care vreau să-i văd câtă vreme mă aflu aici. Așa că totul este în ordine. Adăugă: - Putem hotărî mai târziu ce avem de făcut. Bine? - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela era jocul video împrumutat de la hotelul unde Lyttle lucra ca paznic de noapte. Cei doi bărbați și intrușii priveau la Enin care se apropie de instrument. Băiatul cercetă din ochi piesele transparente din interior. Apoi examină butoanele computerului. În cele din urmă, întinse mâna și răsuci un buton. Ecranul se lumină. Imaginea părea să reprezinte un oraș subacvatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sufragerie îmbrăcat în cel mai nou costum. Brusc își aduse aminte că pastorul nu-i vizitase mama în ultimele săptămîni, dar asta nu pentru că-și neglijase îndatoririle îera un tînăr serios și nervos), ci pentru că ar fi fost considerat un intrus. Pentru doamna Thaw și prietenele ei, biserica fusese un loc de întîlnire. Duminica mergeau la slujbă, iar joia la un club social care ținea de biserică, dar nici una dintre ele n-ar fi putut fi acuzate de pietate. Doamna Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
felul cum ar trebui să lichidăm... Nu-și sfârși fraza, căci în clipa aceea vreo șase oameni își făcură apariția, croindu-și drum prin mulțimea strânsă la intrarea sălii. Directorul se întorsese cu fața spre căpitanul Leeth, care pășea spre intruși. Grosvenor îl recunoscu, printre ei, pe Pennons, mecanicul-șef. - Ai terminat, domnule Pennons? îl întrebă căpitanul. - Da, domnule, răspunse Pennons și continuă, pe un ton grav: ar fi bine că toți oamenii să poarte costume spațiale, precum și încălțări și mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și răspunse cu glas așezat: — Nu știu de la ce Poliție ești dumneata, poate paznic la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se răstească, îl recunoscu. Deveni deodată numai miere. — Iertați-mă, dom’ doctor, sunt sergent Budacu, m-a trimis conu Costache de la Prefectura de Poliție să văd ce-i cu junele ăsta și mi-a poruncit să mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca un mic păianjen care, când simte pe cineva aproape sau când îl atingi cât de puțin, își strânge imediat piciorușele, se face nod, poți să-l confunzi cu o piatră mică și neagră. Așa crede el că scapă de intruși. De câte ori m-am apropiat de dumneata, de câte ori te-am atins, ai făcut ca păianjenul, te-ai strâns ghem. Și-acum faci la fel, numai că eu nu mai am timp s-aștept până te dezghemuiești. Am tăcut și m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de neliniște a ofițerului pentru a înțelege cine era femeia. O privea pe Împărăteasa Isherului. CAPITOLUL VIII CAYLE, care până atunci stătuse jos, se ridică, deodată, în picioare. Făcuse o mișcare automată, motivată de conștiința faptului că era doar un intrus acolo. Se afla la jumătatea drumului spre ușă când simți privirea femeii ațintită asupra lui. - Domnule colonel, mormăi el, vă mulțumesc pentru onoarea... Glasul său suna dezgustător chiar și pentru propriile-i urechi. Se întrerupse, rușinat. Îl inundă un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bună ideea că, până la urmă, se va mărita cu un om de la Arsenale. În cursul școlii și al studiilor la Colegiu, când cererea de primire îi fusese deja aprobată, îi socotise pe toți ceilalți - oamenii de rând - ca pe niște intruși. "A fost momentul acela de pe navă când era în pericol. L-am compătimit", gândea ea, cu o mare înțelegere. Acum dăduse de un alt necaz. Dacă ar fi putut, eventual, să descopere în ce casă fusese dus, ar fi... ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
uitat-o pe câmpul de bătălie. Omar, îmbrăcat în blugi și în hanoracul lui de bumbac, cu care stătea ziua în cameră, auzea cuvintele și nu pricepea ce să facă: Eleonor îi dispăruse din ochi și el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și care de luptă, însă observă de îndată că dincolo de figurile din prim-plan și de loggia cunoscută, pe care o încălzea soarele, nu era nimic. Sub arcade, acolo unde cerul părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gemeni. N-apucase 1. Întâlnire aranjată de rude și părinți între doi tineri, în vederea căsătoriei (pers.). să-l vadă cât a stat la spital, se spunea că existau complicații după operația lui și-i dădeau îngrijiri departe de ochii oricărui intrus. După ce chirurgul semnă externarea, fratele antrenorului îi ceru o persoană de ajutor pentru următoarele zile: — Îl așteaptă o femeie care abia a născut și o mamă în vârstă, care își târâie tălpile dintr-o cameră într-alta. Ne-ar trebui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]