2,710 matches
-
caracterului apoi trebuie să se puie în mișcare toate mijloacele tonului și a gestului, atât naturale cât și câștigate prin studiu. Se-nțelege însă că numai reprezentarea însași poate decide asupra cantității de energie cu care e a se privi intuitiv ca om viu un caracter desemnat de poet. {EminescuOpXIV 337} Caracterul poetic apare în actor mai întîi în elementul fantaziei sale, unde el e hrănit, ca să zic așa, până atuncea până ce el îl manifestează în realitatea sensibilă. Însă prin actul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artei și preciziunea acută și plastică a unei icoane el ar preface-o într-o figură fără fizionomie, care n-ar dezvăli nici energia răului, nici a binelui. Așadar conceperea ideală vom pune-o totdeuna în facultatea de-a privi intuitiv și în esecuțiunea de-a observa cu fidelitate individualitatea ca reprezentantul unei idei. Numai prin aceasta e ridicată la înălțimea unei figuri poetice și asupra nivelului unei arătări întîmplătoare, luate din viața comună. Așadar ținta absolută a unei concepțiuni ideale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
figurile acelea care s-anunță apriori de caractere generice va concede așadar orșicine că o concepțiune ideală trebuie să recunoască în ele pe purtătoarele unor direcțiuni generale a spiritului or a simțământului. Actorul în fantazia lui trebuie ca să le privească intuitiv tot în sensul acesta și apoi să unească mulțimea trăsurilor împrăștiate într-un singur tablou unitar, spre a putea reprezenta în caracterul individual pe reprezentantul unei totalități. De categoria aceasta se țin și caracterele din comediile lui Moliere. Nimeni nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe reprezentantul unei totalități. De categoria aceasta se țin și caracterele din comediile lui Moliere. Nimeni nu va putea să nu recunoască în ele purtătorii unor slăbiciuni și perversități generale omenești. O concepțiune ideală se ridică la aceea că privește intuitiv în acești indivizi niște oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și prin o tehnică amplă, poate să ajungă la o virtuozitate oarecare; cantitatea de talent însăși nu se poate lărgi, ea e marginea puterei sale creatoare. Această cantitate de {EminescuOpXIV 341} putere de-a demite în realitatea sensibilă cele privite intuitiv înăuntrul său condiționează așadar, cu presupunerea unei culturi tehnice, stadiul artistului dramatic; scurt: această cantitate de putere e oarecum termometrul geniului său. În reprezentarea caracterelor ni se prezintă ca primul moment arătarea esterioară (fizică) a personalității în propria ei distinctivitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oamenilor și care e sigur de superioritatea sa asupra tuturor celor ce-l înconjoară. De la intuițiunea aceasta și până la 430v realizarea caracterului rămâne se-nțelege încă acea săritură calitativă pe care-o întîlnim totdeuna în calea creării artistice. Numai rațiunea intuitivă edifică podul care conduce de la idealitatea concepțiunii la realitatea arătărei sensibile. Așadar cele trei momente, a mascărei, a ținutei și a îmbrăcămintei, se întregesc reciproc spre-a produce ca impresiune totală individualitatea în elementele arătărei ei esterioare. Această impresiune a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
una din cele mai grele din toată reprezentarea dramatică. Ea se-ntemeiază pe de o parte pe o flexibilitate și elasticitate mare a vocei, pe de alta în facultatea de-a păstra până la fine în reprezentarea sa icoana caracteristică privită intuitiv. Daca aceasta se-ntîmplă atuncea-l numim pe acel specific ton fundamental "caracteristic", precum numim caracteristice fizionomia și ținuta când își rămân consecvente. Tonul fundamental trebuie să se manifeste înainte de toate în puterea de-a esprima categoria generală în care se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare. Intuițiunea ideală, pe care am cercetat-o conform ideei sale, ea ridică înaintea privirei intuitive acel punct simplu de viață din care apoi se dezvoltă caracterul organic însă. Această intuițiune (concepțiune) e rezultatul adîncirei în ideea întregului op de arte și în relațiunile individelor singuratece din el. Această icoană predată fantaziei trebuie acuma să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stadiile singulare a sucumbărei sale. Fiece vorbire a lui Macbeth e oarecum o catastrofă pe care o trăiește sufletul său. Mai că nu e o temă mai grea pentru jocul mut decât scena aceasta, pentru că acest joc are să ne arate intuitiv în Macbeth căderea unei naturi din cele mai dotate prin puterile întunecoase ale egoismului. Lipsa unui apucător joc mut n-ar strica în nici o scenă mai mult frumuseța poetică decât într-aceasta, dac-am degrada la fraze izolate prepusăciunile scurte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru această parte decât distingerea antică. Ethos ar fi cel inteligibil. Pathos cel empiric. Pricepem aicea sub accent etic viața individuală, întru cât ea devine intuitivă prin ton, ridicîndu-se prin toate fazele dezvoltării ei din baza generală a tonului fundament[al]. Tonul fundamental s-ar putea asemăna cu o arhitectură, din care se ridică accentul etic în diferite grupe și figuri în lucru reliefat sau întreg
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate acorda conform celor înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă-i sustragem condiția specifică a sensibilității noastre conceptul timpului dispare și nu-i alipit de obiecte înșile, ci de subiectul ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la întîmplare. {EminescuOpXIV 394} DESPRE ÎNTREBUINȚAREA LOGICĂ A INTELIGENȚEI ÎN GENERE Mai sus inteligența a fost definită negativ: ca o facultate de cunoștință nesensuală. Neatârnați de sensibilitate însă nu putem avea nici o intuițiune. Prin urmare inteligența nu-i o facultate intuitivă. Dar afară de intuițiune nu există un alt mod de a cunoaște ceva decât prin noțiuni. Prin urmare cunoștința oricărei inteligențe, cel puțin omenești, este prin noțiuni, nu intuitivă, ci discursivă. Toate intuițiunile se-ntemeiază pe afecțiuni, noțiunile deci pe funcțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu putem avea nici o intuițiune. Prin urmare inteligența nu-i o facultate intuitivă. Dar afară de intuițiune nu există un alt mod de a cunoaște ceva decât prin noțiuni. Prin urmare cunoștința oricărei inteligențe, cel puțin omenești, este prin noțiuni, nu intuitivă, ci discursivă. Toate intuițiunile se-ntemeiază pe afecțiuni, noțiunile deci pe funcțiuni. Pricep însă sub funcțiune unitatea unei acțiuni de-a orândui diferite reprezentații sub una comună. Noțiunile se-ntemeiază deci pe spontaneitatea cugetărei, intuițiuni[le] sensibile pe receptivitatea impresiilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în curând că, întru cât privește evidența și determinarea apriori a fenomenelor după categoriile mărimii și calității (dacă considerăm numai forma acestora), principiile lor se deosebesc mult de cele de-a doua, căci cele dentăi sânt capabile de o siguranța intuitivă, acestea numai de o siguranță discursivă, deși nu mai puțin deplină. Voi numi pe cele dentăi matematice, pe cele de-a doua dinamice. Veți observa că nu am în vedere nici principiile matematicei în cazul întîi, nici ale dinamicei (fizice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arie operațională foarte largă și cu un caracter continuu. În cazul operațiunilor militare, nu putem vorbi de o metodă clară de a deosebi actele teroriste de alte infracțiuni comise prin folosirea violenței, deoarece intenția făptuitorului poate fi singurul factor discriminator. Intuitiv, dacă actul respectiv este legat de un câștig personal sau de motivații personale, acesta poate constitui o infracțiune, dar nu neapărat un act terorist. Pe de altă parte, dacă se dovedește că acțiunea respectivă aduce în mod efectiv atingere unei
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
acum)” (77, p. 206). Cercetătorul are deci la îndemână suficiente (prea multe chiar) variante din care poate să aleagă, dar aderarea la una sau la alta dintre soluții se face, în acest caz, pe baze mai mult sau mai puțin intuitive. Doar acceptarea primei ipoteze (kapnobates = preot „călător prin nori”, prin analogie cu aerobates = „călător prin aer”, la Aristofan, Norii, 225, 1503) este în măsură să justifice o discuție privind o posibilă relație, pe verticala timpului, între preoții traci kapnobatai și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pot fi luate în valoare absolută, ci relativă. În general, data primei atestări a unui cuvânt (sfârșitul secolului al XVIII-lea, în acest caz) nu este decât un argument necesar, nu și suficient. Pentru că ea nu probează decât vag și intuitiv epoca (și, eventual, zona) când (și, eventual, unde) acest termen s-a născut și a intrat în lexic. De aceea, pentru a susține ipoteza formulată mai sus, aducerea altor argumente pare a fi obligatorie. 3. Tradiția referitoare la legendarul rege
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de sacrificare a taurului. Lipsește, în schimb, actul esențial de îmblânzire („legare”) pe cale magică a monstrului. Cu ani în urmă, am mai susținut această ipoteză, bazându-mă, ca și în rândurile de mai sus, pe argumente cu caracter mai mult intuitiv și speculativ (25). De data aceasta sunt în măsură să aduc unele argumente efective (și, sper, decisive) în sprijinul ipotezei enunțate. Pausanias descrie o acropolă - cu un sanctuar dedicat zeului Apollo - aflată în orașul Amyclai, la sud de Sparta. Printre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenii cei mai erudiți și cei mai civilizați ai epocii lor n-au avut dreptate atunci cînd au disprețuit această doctrină. Însă diagnosticul lor a fost corect. Propagarea creștinismului în lumea antică a pecetluit victoria sentimentului asupra rațiunii, a seducției intuitive asupra convingerii argumentate, a subiectivității asupra obiectivității. A interesului practic asupra dezinteresului teoretic. Și, întîi de toate, a oralității asupra scrierii. Iisus predică. Nu analizează. Nu stăpînește arta dialogului. Nu are nici discurs, nici metodă. El povestește întîmplări simple oamenilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
valorii spirituale în general, și încă și mai puțin a valorilor creștine, cea care acordă reprezentanților Sfîntului Scaun, ca decani de drept ai corpului diplomatic, avantajul universal asupra tuturor celorlalți ambasadori. Este vorba de faptul că toate statele lumii recunosc, intuitiv sau inconștient, în nunțiul apostolic și dincolo de el, în straniul stat pe care-l reprezintă, imaginea concentrată și exemplară a propriei lor bizarerii. BISERICA ÎL CREEAZĂ PE DUMNEZEU Există o scandare tehnică, în cursul istoriei, a invariantului comunitar din care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deprecierea istoriei, adică întocmai consacrarea vocii și resacralizarea naturii. Reintrarea în grație a panteismului și a mitologiilor păgîne ale cosmosului venerarea reînnoită a zeiței Gaia, mama noastră universală, prin noile omagii aduse Pămîntului și dispozitivul informatic al culturii de ecran, intuitivă și senzorialo-motrice. Marea Ființă nu mai este Omenirea, ci Planta, bulă divinizată, totum fetișizat, subiect de drept comun ("la grande Matrie" a lui Edgar Morin). Cînd se devalorizează linearul, valorile istorice intră în degringoladă. Cînd revine iconicul, natura și grația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la curbarea coardelor: În acest moment spațiul este deja bidimensional. De la coarde simple evoluția decurge spre coarde orientate (vectoriale): cu două variante, deci deja două “lumi”, fiecare cu câte două dimensiuni. De fapt, coardele închise sunt “tahionii” - primele particule elementare (intuitiv, un cerculeț este o “părticică”, adică o particulă), fără masă de repaus, dar cu energie și gravitație: unde ħ = 1 este constanta lui Max Planck. Pentru stabilitatea sistemului se introduc ecuații de invarianță, care conduc la necesitatea unui prag/limită
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
inducție → deducție; (amplificare) (demonstrație) - posibilitatea surprinderii esenței lucrurilor prin: - viziune - mit - plăsmuire teoretică - stare religioasă. Marele filosof român realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1. paradisiacă - “fixarea” obiectului în întregime, în plan intuitiv; nu are curiozitate (nu se întreabă ce este dincolo de aparențe) 1.2. luciferică - caracteristică spiritului iscoditor, curiozității nestinse; obiectul este “despicat în două” 2. Existența umană: 2.1. în lumea dată, concretă, sensibilă, în vederea autoconservării 2.2. în orizontul misterului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
esența lucrurilor; − intuiție - identificarea cu entitățile. La nivelul întregii umanități aceste trepte de cunoaștere au fost trăite de marile sisteme religioase și de inițiatorii lor. Siddharta a atins iluminarea (starea de Buddha) trecând prin cele trei trepte: imaginativă, inspirativă și intuitivă; ulterior Zarathustra (Zoroastru), în Persia antică, și-a ridicat conștiința până la Tatăl ceresc, afirmând: “Când omul își ridică privirea spre Soare, trebuie să simtă entitățile spirituale din spatele luminii solare” - o invitație la a intui ce se ascunde în spatele aparențelor. Zoroastru
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
abordare de pe poziții psihiatrice și psihoterapeutice. Diverși autori au pornit în investigațiile lor mai întâi de la fenomene reale inexplicabile cum ar fi: evocări, din partea unor copii de vârstă preșcolară, a unor date foarte precise din perioade istorice foarte îndepărtate, cunoștințe “intuitive” foarte exacte în domenii stricte/particulare ale vieții, din partea unor persoane total ignorante în acele domenii, prezența unor semne din naștere corespunzând unor plăgi mortale (anterioare în sensul transmigrației sufletelor, adică dobândite de altcineva, care a trăit cu mult înainte
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]