783 matches
-
reacția unei instituții neoficiale, gura satului: se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă! zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele Își găsesc noroacele. Copila, deșteaptă, cum Îi dedese soarta să fie, ajunge În trei luni de zile să se poarte de parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată de mpărat se născuse. Soacra
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
noaptea, pe lună, el le face următoarea urare: Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari, și cu feți frumoși! După răspunsul primit: -Să-ți crească și țâie banii În pungă și mălaiu-n traistă, averea omului sporește. Lumea, invidioasă, vrea să știe de unde are moșul avere. Crește un nepot, interzicându-i să primească pe cineva În casă. Îi face copilului act pe casă la primărie, promițându-i că-l va face om. Moșul avea o pungă plină cu bani
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
înțeles, cel de„senil“ și„îndrăgostit nebunește“:„Regele îndrăgostit îl vizita zilnic, se ocupa personal de averea sa și chiar și de educația sa, pe care o găsea mai mult decât insuficientă și la scurt timp l-a prezentat curtenilor invidioși ca fiind intermediarul prin care se vor obține de acum înainte toate favorurile. “ Unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai sexualității regelui Iacob al Angliei se ascunde sub pseudonimul Aulicus Coquinarie. Lucrarea sa, intitulată Aulicus Coquinarie or the Character of
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de cea mai fină aluzie. în lumina oferită de memoriile vremii, reușim să ne imaginăm personalitatea complexă a celui care a fost Regele Soare. Prin caracterul său, a reușit să creeze un tipar, cel al monarhului absolut. Autoritar și galant, invidios și generos, copilăros și maturizat prea devreme, Ludovic al XIV-lea este alcătuit, asemeni unui caleidoscop, din umbre și lumini. Urât și temut de dușmani, apreciat de admiratori, regele Franței a reușit să lase tuturor o puternică impresie. VViața secretă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Dar un om care a citit și socotit o viață întreagă în umbra templelor reci, care a stat de strajă la răsăritul tuturor planetelor, nu se putea împăca deloc cu clevetirile din Agora, cu gălăgia din port sau cu intrigile invidioșilor. Iși vându casa părintească și pământul. Strânse aurul, o luă pe bătrâna mamă și plecă tocmai în Grecia mare, la Crotone. Acolo a inițiat o școală, în care tinerii aristocrați învățau tainele transmise oral și sub prestare de jurământ că
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
se obține în urma învățării; urmăresc un destin comun; atenția motivația provine din dorința de afirmare proprie; evaluarea își exercită funcția de control prin raportarea la norma de grup. Acest fapt creează ierarhizări, determină apariția de comportamente ostile și de atitudini invidioase. este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună, prin colaborare, a demersului de realizare a sarcinii. Este împărtășită părerea că toți pot oferi alternative valoroase de soluționare a problemei, dacă le sunt oferite premisele necesare și sunt ajutați;evaluarea urmărește acordarea
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
noastre și el nu va avea în puterea sa nici forță, nici energie pentru a se împotrivi acestei voințe. Foamea dă capitalului asupra lucrătorului mai multe drepturi decât ar primi aristocrația de la puterea regală și legală. Prin mizeria și ura invidioasă pe care ea o produce, noi manevrăm mulțimile, noi ne servim de mâinile lor pentru a strivi pe aceia care se împotrivesc planurilor noastre. Când va veni timpul pentru ca suveranul nostru universal să fie încoronat, aceleași mâini vor mătura tot
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
din două sate: Tămășeni, sat mai vechi, îndată de la șosea, și Dodești, mai pe așezătură, cu case, pare-se, mai bine gospodărite. Poate că sătenii să fi făcut deosebire între ei, dar noi n-am simțit nicio undă ironică sau invidioasă în scurta ședere acolo. Singura cunoștință „recomandată” era mama Vasâlca Paraschiv, o rudă a lui Theo, gospodină vrednică și cinstită, cu o casă mică albăstruie, așezată într-o ruptură de deal. Ne-a omenit, apoi am căutat împreună o gazdă
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
reacția unei instituții neoficiale, gura satului: "[...] se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă![...] zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele/ își găsesc noroacele." Copila, deșteaptă, "cum îi dedese soarta să fie", ajunge în trei luni de zile să se poarte de "parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată de-mpărat se născuse
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
noaptea, pe lună", el le face următoarea urare: "Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari, și cu feți frumoși!" După răspunsul primit (" -Să-ți crească și țâie banii în pungă și mălaiu-n traistă", averea omului sporește. Lumea, invidioasă, vrea să știe de unde are moșul avere. Crește un nepot, interzicându-i să primească pe cineva în casă. Îi face copilului act pe casă la primărie, promițându-i "că-l va face om". Moșul avea o pungă plină cu bani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pierdeam niciodată momentul să mă lipesc de ele și de mașina lor, ca să „mă trag“ câte trei-patru kilometri în afara satului. Apoi mă întorceam pe jos, ca prostul, încântat de o așa ispravă. Pe drumul de întoarcere eram întâmpinat de privirile invidioase ale tovarășilor de joacă, care mă iscodeau să afle în amănunt cum a fost. Astăzi - o spun cu părere de rău - mă tem că nici un copil nu se mai trage cu mașina. Pur și simplu merge. Ceea ce nu-i totuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
facă valuri”, să nu creeze „școală” la cei Încă „amorțiți” În teamă vagă și speranțe de două parale!... Am citat mai sus cazul poetului Baconsky, turtit literalmente, izolat brutal - repet, de foruri, dar și de mulți colegi „cu responsabilități” sau invidioși pur și simplu, cu acea invidie neagră ce seamănă cu ura! - pentru capacitatea acestuia de a se deștepta și a se revolta, știind ce riscă! -, dar au fost și alții care au „pățit” lucruri asemănătoare. Sigur, exemplul cunoscut este Paul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a amândurora! Dar... tu nu mai ai nevoie să te depășești, te afli deja pe culme - o culme a ta, fără Îndoială, dar și o culme a artei tale, după cum unele spirite din jurul tău ți-o certifică și... unele voci invidioase, inamice, un alt semn al succesului, al valorii! Nu, tu te afli pe acea «platformă» de care am mai vorbit, iar acum, după părerea ardeleanului și a Neamțului din mine, tu trebuie să reziști! Nu numai succesului care deja te
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ore și ceva, cât am stat am suferit, poate nu m-ai crede întru totul sau poate că raportând cele ce ți s-au întâmplat, îmi vei da dreptate. Ce să-ți mai spun? Aproape că am devenit răutăcios și invidios, căci orice pereche pe care o văd, indiferent de vârstă, mă face să îmi aduc aminte de noi doi ce ar fi trebuit să fim nedespărțiți și care totuși datorită situației și vremurilor suntem la sute de km. Depărtați în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
singur. După cum vezi, nu prea mă astâmpăr. Sper să vin pe 2 iulie nu numai eu, în persoană, ci și cu lucrarea primită. Aș fi fericit să fie văzută și apreciată și de colegii mei. Știu că nu vor fi invidioși. Se știe că mie îmi plăcea mult să mâzgălesc hârtiile. Pe atunci, ții minte, făceam poezii !... Dragă Alecule, pe 2 iulie voi veni fără nevastă, pentru că nu avem cu cine lăsa băieții acasă. Ai ghicit, sunt bunic. Am o nepoțică
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se “naște” invidia care se dezlănțuie prin vorbe și fapte necugetate. Întotdeauna vor exista critici la adresa ta. Din partea celor care te iubesc aceste critici vor fi constructive, în folosul tău. Dar din păcate, majoritatea criticilor vor fi din partea persoanelor răutăcioase, invidioase, care vor doar să-ți amărască sufletul, să-ți pună bețe în roate. Fii înțeleaptă și discerne d.p.d.v. obiectiv diferența dintre acestea! Îți doresc potențial în a te folosi de criticile constructive, care sunt în beneficiul tău, și îți pot
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
a povestit viața ei. M-a impresionat foarte mult. S. B.: O altă lume cu poveștile ei. D. T.: La Izvorul Mureșului, toamna, când am ajuns, știa bineînțeles tot stafful și râdeau de mine. S. B.: Poate că erau și invidioși. D. T.: Ăsta a fost un aspect și a mai fost unul când am aflat ce este cosmopolitismul unei țări, multiculturalismul, toleranța. Mergeam la un magazin, Army and Navy se chema, iar acolo se vindeau de toate. Era un fel
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vârsta și sezonul când se prinde sigur. Când copacul e deja mare, mai puține șanse are... Dumitale ești la Suceava de-aproape 10 ani. Ți-ai format deja mulți cunoscuți, prieteni, admiratori și cum e și firesc poate și unii invidioși care te dușmănesc. Unde te duci, îți trebuie alți 10 ani să ți-i faci!... Hotărăște singur!... Însă am renunțat la ideea de-a pleca la Sibiu. Nu susținusem încă lucrarea de doctorat. Aveam nevoie de avizul Comitetului Județean de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Stergere Se vede că la Roma n-am lăsat urme prea adânci. Plecarea mea n-a cauzat sinuciderea nici uneia dintre multele mele amante și nici unul dintre numeroșii mei prieteni nu s-a grăbit să mă apere de delațiunile scornite de invidioși. Fabia n-a avut nici un succes pe lângă Livia ca să schimbe evenimentele sau poate că nici n-a încercat. De altfel, scumpa mea soție nu mi-a răspuns un rând la scrisorile ce i le-am trimis. Lipsa mea n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plecare e un nou început. Aia O privesc atent în timp ce umblă, precum Hecate, prin desișul pădurii, ca să-și caute ierburile ei magice. O strig ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat de ea decât înfricoșat. Sigur că toate actele și vrăjile comise de Medeea ca să-l întinerească pe tatăl lui Iason, pe care l-a jupuit, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
câini. Când ne-am oprit, ca oaspeți ai păstorilor, i-am auzit cântând din fluierele lor de lemn: susurau o melodie plină de melancolie, resuscitând oracolul oiței năzdrăvane care-l anunță pe stăpân de crima urzită împotriva lui de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pietroase etc.). Familiilor cu soți sau copii concentrați, cu vite rechiziționate, li s-a asigurat lucrarea pământului (aratul, în special) cu tractoarele fermei. Faptele acestea i-au creat tatălui meu o aureolă de „părinte al satului”. S-au găsit și invidioși care l-au reclamat că face aceste lucruri pentru a câștiga simpatizanți, ca unul care ar avea idei legionare. Niciodată n-am înțeles că ar avea ceva cu legionarii, dar dacă așa erau văzuți legionarii, gospodari pentru binele comunității, însemna
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]