53,150 matches
-
de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și sumbru, apăsat de fatalitate. Este invocat ca atare în Noaptea de aprilie. Din Rolla și din poemul Octave (tradus în 1880) este preluată, de asemenea, tema femeii decăzute, victimă a societății, din care Macedonski scoate accente zguduitoare în Noaptea de februarie". Dacă Noaptea de mai, al
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
moartea într-o sală de spital plină de incurabili. O obsesie intensă zdrobește personajele, ciocnindu-le unele de altele, fără ca vreunul să îmblînzească soarta: ea rămîne în spatele lor, mereu aceeași, și îi cheamă la ea, fără ca vreun personaj s-o invoce... (André Malraux, 1933, Dicționarul biografic al autorilor, Laffont-Bompiani) Cel mai categoric se arată a fi Jean-Paul Sartre. "...L'Homme de Faulkner, comme on dit l'homme de Dostoievski ou de Meredith - ce grand animal divin et sans Dieu, perdu dès
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
însăși avea să se renege pe sine și simțul auzului avea să se recunoască învins de la sine și obiectul de demult mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
ajutorare. Dar noi, sfidându-le, ne ținem jos și tare pe pozițiile canine, fraternizând în mod constant cu ele, dând peste nas Aroganței Umane Rasiste continentale ce ar trebui să ia de la noi exemplu, în ce privește Democrația Naturii atât de des invocată de filozofi. De ce n-am fi primiți ca niște Cobai?... Drept premiu sau record de răbdare fără nici o speranță...
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
orașe. Turcii au pretins că armenii din Van (era și o provincie cu același nume) au dezertat la ruși. Deși faptele n-au fost verificate, e posibil ca un număr de cîteva sute să fi procedat astfel. Autoritățile turcești au invocat aceasta, în fața opiniei publice, drept scuză pentru tratamentul aplicat ulterior întregii populații armenești. La intrarea Turciei în război l-a revocat pe guvernatorul împăciuitor al provinciei, înlocuindu-l cu un altul, cumnat cu unul dintre cei trei conducători ai Comitetului
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
Pavel Șușară Am invocat și chiar am comentat pe larg, ori de cîte ori am avut prilejul, acele semne, uneori extrem de palide, ale unei anumite realaxări în ceea ce privește relația artei, și a artistului implicit, cu lumea reală și cu mediile de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
C. Rogozanu Cartea Simonei Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, este în primul rînd o invitație serioasă la meditație asupra criticii. Sînt destule metode care sînt invocate neîncetat spre binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel publicistic etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
autoarea citează numeroase surse), are citate neconvenționale din "discuțiile" sale personale cu poetul, operele propriu-zise sînt analizate haotic, fără un fir conducător etc. Autoarea le vine aparent în sprijin acestor virtuali lectori serioși care au citit o carte "neserioasă": ea invocă de cîteva ori caracterul special al cărții, faptul că acel Gellu Naum prezentat poate să fie un Naum personal; descoperirea poetului, lectura anumitor texte, sînt relatate sub forma unor mici povestioare autobiografice. Însă faptul că volumul este atît de diferit
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore. Aici se găsesc, de altfel, cele mai realizate poezii din volum: "acum îi dau tîrcoale am păreri de rău/ am mijlocul îngust/ vreau să invoc în apărare/ pentru că nici nu mă mișcasem din scaun/ ...nimerisem pe scară purtam pălărie/ cum crescusem peste măsură părea că se rușinează/ urma să mi-o spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În șaisprezece sumare capitolașe, A. Cosma semnala diacronic, prin mari salturi, prezențe preromane, romane și italiene, pînă
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
epica imaginii este prezentă acum într-o formă aproape exacerbată. Expresionismul germanic, amestecul de elemente decorative, componente simboliste și explozii de vitalitate ca semnale sigure ale unei disoluții iminente, respiră cu o naturalețe imperturbabilă pe întreaga suprafață a pînzei și invocă spațiul vienez al sfîrșitului de secol XIX drept loc sigur și timp legitim pentru pictura Mirelei Trăistaru; acum cu un spor de cruzime cromatică și de exotic oriental. În condițiile acestei certe geografii stilistico-formale, părinții săi indicutabili sînt de găsit
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
condițiile acestei certe geografii stilistico-formale, părinții săi indicutabili sînt de găsit tot în ambianța central-europeană și ei se numesc Gustav Klimt, Oscar Kokoschka, Egon Schiele, Fredrich Hundertwasser și alții. Dar întregul context moral și artistic la care ne referim este invocat de către tînăra pictoriță cu multă luciditate și cu o anumită voluptate ludică, este reanimat ca spectacol stilistic și temperamental într-o strictă perspectivă culturală. Așa cum se joacă în filmele ei video pe marginea ritualului magic și pe aceea a ceremonialului
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
societatea noastră" și M. Antony din Belgia cu "Psihiatria represivă și sechestrarea arbitrară." Psihiatria represivă privindu-ne, la urma urmei, pe toți... Printre concluziile dezbaterii ducând la "profilaxia criminală", terorismul trebuind să fie propus Națiunilor Unite ca un act condamnabil, invocându-se ordinea publică universală, se remarcă și combaterea idealizării de către tineri a fenomenului discutat, ceea ce a produs mai multă bătaie de cap. Domnul Nagel, citat mai sus, remarcîndu-se ca un vajnic "avocat al diavolului". Miturile generale ale tuturor popoarelor din
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
fier îl pune în drepturile sale firești. Nu justiția abstractă aprinde imaginația oamenilor; ci insul îndrăzneț care se ridică "împotriva nedreptății" ascunsă în legi nedemn aplicate. Exemplele avocatului român menționate la început, dacă sunt crime teroriste bune sau rele, fiind invocate comploturile împotriva lui Hitler și Stalin dau desigur de gândit oricui. Se știe că și Elisabeta întîia a Angliei observa că trădătorul care reușește, ajunge erou în cele din urmă și că, în general, învinșii, (oricît de respectabili ar fi
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
mod fundamental și un act de comunicare - există posibilitatea, și uneori chiar obligația, răspunsului, a reacției prompte. Iar acea expoziție, atît de precară conceptual și de confuză muzeografic, plasată prohibit și abuziv sub autoritatea lui Apostu, mai degrabă decît să invoce acea perspectivă gravă a deturnărilor de energii, solicita un răspuns imediat și o anulare fără concesii. Și acest lucru s-a făcut recent, pe pragul dintre milenii, la Galeriile Etaj 3/4, prin grija lui Mihai Oroveanu, de departe cel
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
țărișoara lui, ce au aceste personaje din celebra piesă de teatru cu mârlănia antieuropeană a lui Bai Ganiu? Ele fac parte din lumea bună a urbei, au studii și pretenții de civilitate. Poate că mai bine ar fi fost de invocat, aici, personajele din Momente ale aceluiași celebru autor care aduc bine aminte cu trăsăturile balcanismului propuse de învățatul austriac citate mai sus. Dar nu uit de percepția propusă de unii autori, citați de Maria Todorova, că Balcanii constituie periferia unui
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
toți autorii creștini care au scris despre subiecte religioase sunt numiți Părinți ai Bisericii și fac obiectul Patrologiei, ci doar aceia care au respectat regula stabilită de Sfântului Apostol Pavel, depositum custodi (I Tim., VI, 6), vor putea să fie invocați ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. Ereticii nu merită acest titlu de onoare; nu sunt amintiți în operele patristice și în manualele de patrologie decât în măsura în care trebuie să-i cunoaștem pentru a înțelege respingerea lor de către autorii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Scriitorii din această epocă au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la Reforma din secolul al XV-lea19. Cu timpul însă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a propriei persoane, câteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul însuși este mai intens și multidimensional." Pentru întărirea acestor afirmații, eseistul îl invocă, drept autoritate supremă, pe un autor de romane polițiste, San Antonio, din care citează: " Poți să-mi spui ce vrei, dar un futai reușit, atunci când se petrece în dragoste, te înnobilează." (Nu este o excepție. Cu aceeași evlavie sunt reproduse
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
la noua administrație a țării? Trag nădejde că da. Mai ales că actualul președinte al țării, fost editor între 1985 și 1989, a dovedit, până în 1996, mare grijă pentru apărarea editurilor cu adevărat culturale". S-ar putea ca în intervalul invocat de dl. Ornea eu să fi stat mai mult prin străinătate și să nu fi aflat nimic despre "marea grijă" a lui Ion Ilici Iliescu față de cultura română. Ceva-ceva, totuși, îmi amintesc: și anume, de crizele cronice de hârtie, de
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
declanșează compasiunea lui Soriano care oficializează rapid relația cu "muribunda". Furia nemărginită cînd descoperă înșelăciunea nu mai poate fi oprită cu nici un chip. Acțiunea Filumenei determină brusc analiza vieții fiecărui personaj. Radiografiile sînt făcute cu luciditate dar și nostalgie, se invocă momentele de glorie, de libertate totală, în care toată lumea e a ta și nimic nu este imposibil. Cu oarecare cinism însă, lipsa de responsabilitate este taxată. Anarhia libertății este amendată: Filumena trebuie să dea socoteală în fața celor trei fii din
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
Clara Flores din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără nici un orgasm la activ. Vasilica Oncioaia izbutește la debut o fină caricatură a tipului respectiv de feminitate "entuziastă". Defel ușoară
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
Valeria Guțu Romalo În vîltoarea comentariilor postelectorale consacrate interpretării și explicării rezultatelor, mai mult sau mai puțin previzibile, dar totuși neașteptate, s-a invocat, printre multe alte motivații, și stilul, particularitățile de prezentare a discursului electoral. Evaluarea stilistică a prestației electorale a fost formulată de unul dintre analiști sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar succesul candidatului partidului România Mare a
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
când Consiliul a fost nevoit să retragă lista "turnătorilor" (în fond, o plevușcă ce n-avea nici un fel de șanse de succes), pentru simplul motiv că aceștia nu și-au recunoscut vreo vină! E un precedent periculos care va fi invocat, fără îndoială, de fiecare dată când se vor aduce acuzații potențialilor candidați la diverse funcții publice. Se știe că atunci când nu vrei să rezolvi o problemă înființezi o comisie. Astfel s-a procedat în cazul evenimentelor din decembrie 1989, în
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
nu-și atinge scopul: acela de a incita la lectură. Dacă, după aceea, cititorul se va considera păcălit sau nu rămâne de văzut. Impactul senzaționalist și promisiunile de popularizare din titlu se spulberă repede. După un preambul în care sunt invocați Einstein, Eco și Bohr, care face deliciul acelora care speră la filosofii științifice digerabile, și după două pagini de introducere în care se afirmă, generos: "concluziile științelor contemporane sunt argumentul principal în ordinea renunțării la prejudecățile încăpățânate să susțină un
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]