1,040 matches
-
a unor părți din sat între nobilii maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
maghiari sau persoane cu nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
nume evreiești. Într-un document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
document din 1786 se menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
menționează: ”Proprietarii -Racz Jozsef are 12 iobagi, Varodi Zsigmond - 5 iobagi, Istvanffy Samuel - 4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
4 iobagi și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel, într-un document se consemnează: Proprietarii prezenți în 1898 - Bak Istvan, Racz Beni
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
cunoscut un ritm accelerat, ajungând să fie de 4 ori mai mare decât la începutul secolului. La recensământul din 2011, populația era de 3.093 locuitori. Structura populatiei pe religii Construită în anul 1779, de către cele abia 40 familii de iobagi, biserica actuală din piatră, atestată de pisania de pe frontispiciul turnului deasupra ușii de intrare, și anume: „ACEASTA BISERICA NOA...( D) IN LOC A RUMINILOCRU(d) TEUTII DE SUSU, PUTERE...Ș(I) P(e) CHELTUIALA (1) SAU ZIDITU, SA FIE CASA
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
mult mai vechi decât primul, se vorbește de impozit. Astfel deținem unele dintre cele mai vechi izvoare scrise ale istoriei locale a Retisului până pe la anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien Se mai amintește că în 1417 iobagii din Retis au luat parte la răscoală din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români și germani din cele
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
parte, iar pe cealaltă parte cu străzile Ujsor. Numele Irina se întâlnește penrtu prima dată în Regestrum de la Oradea ("Varadi Regestrum") din 1219 cu însemnarea villa Ivren. Data constituirii arată că a fost o așezare aflată în serviciul fortăreței de iobagi pe linia Érmellék (Valea Ierului). Așezarea și-a primit numele de la proprietarul pământului, "familia Irinyi". Dreptul de proprietate a familiei Irinyi este intensificată și de pergamentul din 1264. Au rămas mai multe variente de nume ale așezării: 1270 Iriny, 1329
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
și a tătarilor. Însă numai la început au reușit acest lucru, pentru că la sfârșitul secolului XVIII satul a rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici din satele învecinate pustiite. Numărând 6 suflete într-o familie, în acest
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
început au reușit acest lucru, pentru că la sfârșitul secolului XVIII satul a rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici din satele învecinate pustiite. Numărând 6 suflete într-o familie, în acest timp populația satului putea fi în
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
acest lucru, pentru că la sfârșitul secolului XVIII satul a rămas în totalitate pustiu, nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici din satele învecinate pustiite. Numărând 6 suflete într-o familie, în acest timp populația satului putea fi în jur de 180
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
nelocuit, încât în 1692 este total pustiu. La recensământul din 1785 în Irina au găsit un nobil, 28 iobagi liberi, 1 șerb. Denumirea de iobag liber înseamnă iobag colonizat. Deci în Irina s-a produs o colonizare însemnată, în cadrul căreia iobagi reformați maghiari s-au așezat aici din satele învecinate pustiite. Numărând 6 suflete într-o familie, în acest timp populația satului putea fi în jur de 180.conform datelor rămase numărul sufletelor în sat este de 774 în 1828, 794
Irina, Satu Mare () [Corola-website/Science/301766_a_303095]
-
explicit și un sigiliu ecleziast al Chiliei în 1832. În lucrarea "Szathmár vármegye' fekvése, törtn̄etei, és polgári esmérete", publicată de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care reprezentau majoritatea țărănimii românești - este susținut și de un eveniment anterior, bine documentat, și anume faptul că sătenii din Chilia ("Tilie") au plătit pentru achiziția Minologhionului 30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
fiind menționat de [[Nicolae Iorga|N.Iorga]], care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei [[Maria Terezia]] din [[9 septembrie]] [[1743]] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă, a dat impuls și școlii din Racovița. Acest lucru este consfințit de mențiunile
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi, racovicenii care nu au vrut să se înscrie ca grăniceri au fost siliți de către autoritățile militare să părăsească satul, în locul lor fiind „colonizați” foști iobagi din alte zone ale [[Transilvania|Transilvaniei]]. Este și firesc că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel, rând pe rând în decursul anilor, au fost obligați să „"boteze"” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
în bună parte, cei din Giurtelec nu erau) privind urbariile și contractele anterioare față de stăpânii fostului domeniu al Cetății Cehului, împărțit la 13 martie 1767 între urmașii lui Ladislau Gyulafi și ai soției sale, Ecaterina Széchy: Giurtelecu-Hododului - „Întraiesta locu și iobagii și jelerii fac slujba și amu cum au făcut demult, fără de urbarium și fără de contractus și aiesta obicei so ereduit vro douăzeci de ani, mai-nainte vreme slujba mai puținel” ("frumos", "vorbirea este de recunoscut..."). Robota - Giurtelec: Iobagii și jelerii
Giurtelecu Hododului, Satu Mare () [Corola-website/Science/301764_a_303093]
-
locu și iobagii și jelerii fac slujba și amu cum au făcut demult, fără de urbarium și fără de contractus și aiesta obicei so ereduit vro douăzeci de ani, mai-nainte vreme slujba mai puținel” ("frumos", "vorbirea este de recunoscut..."). Robota - Giurtelec: Iobagii și jelerii lui Wesselényi Farkas,Gyulai Iosif, Bethlen Grigore și Bornemisza Iosif slujeau trei zile pe săptămână, iar cei care depindeau de Radák Ștefan, Baranyai Iosif, Ștefan și Rhédei Mihai plăteau taxe. „La vreme de arături am slujit trei zile
Giurtelecu Hododului, Satu Mare () [Corola-website/Science/301764_a_303093]
-
boi” [oamenii nu erau prea mulțumiți de obligațiile excesive]. Obligații legate de cărăușie - Giurtelec: oamenii lui Rhédei Mihai spuneau că pe lângă taxa plătită „facem drum de o săptămână”. Statistică cu privire la anul 1785 (țărani dependenți): nr. stăpâni - 9; nr. țărani dependenți (iobagi - 68; jeleri cu casă - 27; jeleri fără casă - 43; total 168). <În 11 iunie 1866, la Urminiș, împreună cu peste 70 de alegători din localitate și cu alți preoți precum ... Laurențiu Caba (Giurtelecu Hododului)..., însoțiți toți aceștia de mulți credincioși, protestează
Giurtelecu Hododului, Satu Mare () [Corola-website/Science/301764_a_303093]
-
era emis pentru a nu se ajunge la luptele religioase sângeroase izbucnite între catolici și protestanți în Europa Occidentală. Practicarea altor culte, precum ortodoxia, nu a făcut obiectul edictului, practicarea acestor credințe fiind doar tolerată, deoarece majoritatea covârșitoare românilor erau iobagi. Dieta Transilvaniei () a fost organul constituțional și politic preparlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea și format din reprezentanții stărilor celor trei națiuni privilegiate (maghiarii, sașii și secuii) și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, reformată și, mai
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
parte a satului se înscrie în contingentul grăniceresc, la Compania limitanensă de la Răcăștia, dobândind în schimb eliberarea din servituțile feudale. Semnele modernizatoare ale veacului al XIX-lea își vor fi pus amprenta și asupra Mânerăului. După Revoluția de la 1848-1849, ultimii iobagi de aici își dobândesc libertatea. Grănicerul Ilie Toma organiza, după 1860, întâia școală a satului cu o didactică în maniera învățământului nemțesc de la Răcăștia. Ca urmare a epidemiei de holeră din anii 1872-1873, măsurile sanitare încep a se institui cu
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
în 1855, odata cu refacerea completă a lăcașului. Despre slujbașii bisericii din Râu Alb avem informții doar de la mijlocul secolului al XVI-lea. Astfel, la 17 octombrie 1548 a fost remarcat popa Stanciul (Zthanchwl), care se afla în condiție de iobag. Ceva mai târziu, respectiv în 1559, se amintește un Ștefan Popa, fără să avem convingerea că respectivul a fost, într-adevăr, preot. Un alt nobil, tot cu numele de Ștefan Popa, în vârstă de 30 de ani, mai apare la
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc la Liviu Boca din Razoare. Satul Barlibas este vecin cu cătunul Stefanca din satul Razoare. Despre Barlibas se pomenește în Conscripția din 1754, când sunt înregistrați iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor Alexandru și Samuil Teleki de Szek. Denumirea de Barlibas o găsim și în lucrarea "Revoluția românilor din Transilvania 1848-1849", scrisă de Silvio Dragomir, unde se arată că atunci când i s-a făcut inventarul moșiei nobilului
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
influent. Drept consecință, catolicii din Ilia își primesc înapoi biserică după 100 de ani, iar românii ortodocși sunt și mai oropsiți. Apare totuși o rază de speranță, datorită patentei imperiale a lui Iosif al II-lea care a acceptat înrolarea iobagilor în regimentele grănicerești și eliberarea acestora din iobăgie, scutirea de dârî și dijme. Rezultatul acestei patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i împiedica pe cei bolnavi să intre în contact cu cei sănătoși. O parte din locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai tarziu, în 1848, oamenii boronului l-
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]