1,538 matches
-
având exemplul Divinului Învățător, De vom răbda și pentru alții, vom fi lângă Mântuitor ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Sf.și Dreptul Iov / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paulian Buicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SF.ȘI DREPTUL IOV de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379723_a_381052]
-
cotidian, zicerile Ecclesiastului (“...dixit Ecclesiastul ‘ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat, se va mai petrece’”). La fel, pentru a găsi expresia cea mai exactă și mai cuprinzătoare a suferinței, scriitoarea se referă la Iov: “De n-aș fi nici un anotimp! Uneori nici măcar al nașterii mele, cum Iov voia să scoată ziua nașterii din calendar. Nu vreau să campez pe fâșia lui de cenușă, suferind și psalmodiind: ‘este un timp în care să vorbești și
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
și ceea ce s-a întâmplat, se va mai petrece’”). La fel, pentru a găsi expresia cea mai exactă și mai cuprinzătoare a suferinței, scriitoarea se referă la Iov: “De n-aș fi nici un anotimp! Uneori nici măcar al nașterii mele, cum Iov voia să scoată ziua nașterii din calendar. Nu vreau să campez pe fâșia lui de cenușă, suferind și psalmodiind: ‘este un timp în care să vorbești și un timp în care să taci. Este un timp în care să iubești
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov, 34: 20, 22). Care popor? Dacă ar fi să răspund altfel, cu începutul-începutului, pur și simplu, ca la școală, v-aș spune că este o carte despre poporul român, despre drama conștiinței sale identitare acutizându-se la extrem cu precădere în
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
Eminescu se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului astrelor, a celui care tălmăcește doar "semnele vremii", și se arată în toată postura de Iov necredincios, revoltat titanian care nu ezită să bată la poarta zeilor și să-și strige refuzul strâns într-un pumn de lut: "O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poem există într-un singur exemplar (avînd 5 plăci), gravat prin tehnică intaglio (gravare cu acul engl. burin, prin incizie; spre deosebire de gravarea în relief, prin corodare, aprox. acvaforte; Blake a mai folosit metodă intaglio și pentru ilustrațiile la Cartea lui Iov). Este asociat cu The Book of Ahania. Aici Blake relatează prin vocea bătrînei Eno ("aged Eno"), un bard feminin reprezentat rostind profeția sub "Stejarul veșnic" ("eternal Oak")12, crearea lui Urizen și originile ideologiei religioase. (Despre Eno Blake va spune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
c)k îi dă lui Blake o comandă pentru ilustrarea poemului The Grave / Mormîntul de Robert Blair (Schiavonetti primește sarcina mai lucrativa a gravării acestora). Probabil acum începe să lucreze la primele acuarele pentru The Book of Job / Cartea lui Iov. Spre sfîrșitul anului, după doi ani destul de buni în Londra (ceruse mai mulți bani pentru lucrările sale decît o făcuse înainte), Blake este tratat rău în cîteva proiecte. Acum rupe relațiile cu foștii săi patroni și asociați (inclusiv Flaxman și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Anglia). ¶ Moare inginerul scoțian James Watt. ¶ Se nasc: regina Victoria; John Ruskin; Arthur Hugh Clough; George Eliot; Walt Whitman; Herman Melville. ◊1820 [vîrstă: 62 ani] Blake realizează o serie de acuarele ce ilustrează scrierea biblică Book of Job / Cartea lui Iov (Mason datează această lucrare: 1821), pentru patronul sau Thomas Butts (asistat, însă, și încurajat de Linnell). Încheie probabil lucrul la Jerusalem (sau în 1818), capodoperă necontestata a poetului, pe care acum o tipărește. Cam în această perioadă gravează plăcile pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tipografica de cules. ¶ Mor P.B. Shelley și Șir William Herschel. ¶ Se nasc Matthew Arnold și Șir Francis Galton. ◊1823 [vîrstă: 65 ani] Linnel finanțează gravarea unei serii de 22 de desene în acuarela inspirate din Book of Job / Cartea lui Iov, pe care Blake le realizase pentru Butts (în 1820). Acestea rămîn cele mai cunoscute lucrări ale sale (publicate în 1826). Tot Linnell îi comandă desenele pentru Divină Comedie a lui Dante, începute în 1825 (cele pentru Inferno) și neterminate. Este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prima cursă cu "Mijlocul de locomoție nr. 1", i.e. prima locomotivă cu aburi utilizată pentru curse regulate pentru transportul de pasageri și de marfă. ¶ Se naște T.H. Huxley. ◊1826 [vîrstă: 68 ani] Publică gravurile pentru Book of Job / Cartea lui Iov finanțate de Linnell, și primește un feedback modest de la public. Lucrează intens la acuarelele pentru Dante. *1826 Moare John Flaxman. ¶ Apare românul The Last Man de Mary Shelley. ¶ Apare Essay on Mind, with other Poems de E.B. Barrett (Browning). ¶ Apare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake și al lucrărilor despre acesta. Bo Lindberg, în cartea sa William Blake's Illustrations of the Book of Job (1973), a demonstrat că personajul lui Blake a fost în mod conștient preluat din străvechile tradiții ale iconografiei legate de Iov (BCH: 15). Fundamentele criticii moderne referitoare la Blake au fost puse, așadar, în special de GEOFFREY KEYNES și Samuel Foster Damon, dar și, ulterior, de Northrop Frye, David V. Erdman, Harold Bloom. Lucrarea lui Damon William Blake: Hîș Philosophy and
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Jerusalem. Cele trei alcătuiesc o veritabilă trilogie cosmică, pe o temă fundamentală: geneză, căderea și mîntuirea lumii. Această trilogie, spune Raine (2002), ne povestește despre căderea minții națiunii engleze (Gigantul Albion, a cărui poveste este spusă în termenii poveștii lui Iov biblic) în "somnul mortal" al filosofiei științifice a lui Bacon, Newton și Locke, si simultan cheamă pe cei adormiți să se redeștepte la viziunea eternității. Margaret Rudd (1956) susținea, similar, si pe bună dreptate, ca Vala, Milton și Jerusalem formează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vreme, vino vreme!, îngr. Gabriel Enache, Ioan Șt. Lazări și Nicolae State-Burluși, Râmnicu Vâlcea, 2001; Apa cea vie a ortodoxiei, Cluj-Napoca, 2002; Atelier biblic, Cluj-Napoca, 2003; Opera literară, I, pref. Aurel Sasu, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Noul Testament, București, 1993; Cartea lui Iov, București, 1996; Pentateuhul sau Cele cinci cărți ale lui Moise, București, 1997; Cântarea Cântărilor, București, 1998; Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului David, Cluj-Napoca, 1998; Cartea profetului Ieremia, București, 1999; Cartea profetului Iezechiel, București, 2000; Poezia Vechiului Testament, București, 2000; Biblia
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
rețin atenția: Acarul de Peter Rosegger, în tălmăcirea lui I. Tudescul, și De plictiseală de Maxim Gorki, traducător fiind M. Sevastos. Sumarele anilor 1922-1925 grupează materia în „Profesionale”, „Cronici statistice”, „Vesele”, „Juridice”, „Interne” și „Externe”. Alți colaboratori: Valeriu Mardare, D. Iov, Ludovic Dauș, Al. Bilciurescu. I.H.
ARHIVA CFR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285441_a_286770]
-
intelectualilor de la sate cu prilejul înființării Arhivei de Folclor a Academiei Române. Cezar Petrescu publică în 1931 articolul Pedagogia păcii, iar Ionel Teodoreanu, Povestea literelor. Se inserează versuri de Aron Cotruș (Peste creste ude), O. Sargețiu, Em. Zotta, Al. Iacobescu, D. Iov, M.D. Rădulescu. Proza e ilustrată de Cezar Petrescu (În patria lui Comenius), M. Sevastos, C.N. Tănase, A. Codreanu, B. Mallschi, Em. Bucuța, Șt. Popa ș.a. Un spațiu destul de larg îl ocupă eseurile, aparținând lui M. Ispir, A. Cociubinschi, I. Plămădeală
CULTURA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286573_a_287902]
-
acordă o mai mare atenție valorii contribuțiilor și mai ales calității poeziei. Sunt avute în vedere și probleme generale de cultură, de artă plastică, teatru etc. Alți colaboratori: Radu Gyr, Aurel Popovici, Coca Farago, Paul Constant, Const. Virgil Gheorghiu, D. Iov, Dimitrie Stelaru, George Sbârcea, Virgil Carianopol, Radu Tudoran, Ion Sân-Giorgiu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu, George A. Petre. În sectorul criticii și istoriei literare sunt mai puține lucruri de remarcat: G.C. Nicolescu începe să publice aici Introducere în
CURENTUL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286586_a_287915]
-
CUVÂNTUL POPORULUI, publicație apărută la București, lunar, între 15 ianuarie și 15 martie 1927, cu subtitlul „Revista politică, socială, economică și literară”. Primul număr este realizat sub conducerea unui comitet, iar numărul 2-3 are ca director pe D. Iov. Pagina culturală, intitulată „Teatru, arta, literatura, știința”, găzduiește un bilanț general al fenomenelor culturale românești pe anul 1926, notând în primul rând succesul obținut de George Enescu într-o serie de concerte susținute la Paris. În cadrul aceleiași pagini, apare o
CUVANTUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286624_a_287953]
-
CUVÂNTUL BANATULUI, revistă apărută la Timișoara săptămânal, între 8 septembrie 1922 și 30 septembrie 1923. Colaboratori: Constantin Cehan, D. Iov, Const. Râuleț, Camil Petrescu (3 decembrie 1922). La 22 octombrie 1922 apare un supliment cu ocazia încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia. I.H.
CUVANTUL BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286616_a_287945]
-
problema morții și percepea lumea, s-ar putea zice, prin oboselile, imperfecțiunile, căderile ei. Construiește o artă poetică, în spiritul modernității de altfel, din refuzuri. Disprețuiește tot ceea ce nu implică riscul, nebunia, pasiunea în grad maxim. Pare a fi un Iov tânăr școlit de moraliștii tragici, de la Pascal la Nietzsche. Pe culmile disperării este, de fapt, jurnalul unei teribile, prelungite crize morale și existențiale: „Viața nu este decât o lungă agonie”; Nu pot fi fericiți decât oamenii care nu gândesc nimic
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
vid conștient, dacă se poate spune, de „viditatea” sa. Nu și-a schimbat părerea despre incapacitatea filosofiei de a înțelege și de a modifica lumea. Trăiește într-o mistică logodnă cu singurătatea și se consideră, într-o definiție teribilă, „un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră”. Biografemul său (în sens barthesian) mai conține în această ordine morală și spirituală câteva elemente: filosoful îi iubește pe oamenii Vechiului Testament, ca și Nietzsche de altfel, a deprins meșteșugul tristeții, modernii îi
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
CL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Măsura iubirii, CRC, 1998, 8; Const. M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998, 122-124; Dieter Schlesak, Gefahrliche Serpentinen rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003, 15; Daniel Cristea-Enache, Omul din subterană, ALA, 2003
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
cel care i-ar privi să moară de frică”). în Epopeea lui Ghilgameș, monstrul Huwawa este înzestrat cu „șapte spaime” și „numit să fie groază pentru muritori” (1, p. 125). Dragonul biblic Leviatan posedă atribute similare : „înaintea lui dănțuiesc spaimele” (Iov, XLI, 14). Într-adevăr, măsura monstruozi- tății unui demon este dată de cantitatea și calitatea spaimei pe care o inoculează. Legile după care sunt imaginați și „construiți” în general monștrii și demonii, precum și toate aspectele care îi definesc (înfățișare, armele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reproducem, rectif când se-nțelege traducerea pe care un maghiar a făcut-o numelor de botez ale românilor din Solnoc: Afimia Anania Artemie Ariton Dochia Despa Efrem Eufrosina Firona Gafta Gherman Gerasim Gapia, Agapia Istratie Iftimie Iroftie Istafie Isai Ilontie Iov din Euphemia (bineprevestitoare) se traduce cu. Amalia; nume biblic de bărbat, se traduce prin Anna. Prorocul Anania, ungurindu-se, devine androgin. (de la artemia sănătate, întremare) se traduce prin Aurel. (Chariton, Gratiosus) se cheamă Ambruș (Ambrosius). (gr. Eudokia, buna favoare) ungurește = Dorrotya
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Hierotheus) se traduce cu Reszo (Rudolf). (gr. Eustachius, cel ce dă bune roade) se cheamă Albert (nume biblic Iesaias) se cheamă Istvan (Stefan). (Leontius) se traduce cu Lajos (Ludovic). (nume biblic: Hiob) se traduce cu Ioszef. Până și cartea lui Iov, acea parte pesimistă a Bibliei din care se vede că lumea e deșartă ca învățătura ungurească, nu scapă de traducere. Condratie Melentie Melentia Minodora Macoveiu Maxim Mirilă Martial Nichita Nastasia Olimpiu Pantea Pintea Porfir, Porfirie (St. Quadratus, episcop în Atena
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]