29,866 matches
-
ar începe să predice vertiginos, după ce, cu o clipă înainte, vorbea ca un om normal. Ar fi ca și cum aș îmcerca să-l aduc cu forța în secta ocultă a literaților fundamentaliști. Poezia Marianei Marin contrazice și susține, în același timp, ipotezele de mai sus. Pe de o parte ea rămîne blocată într-un cadru tradițional, este o poetă care se exprimă public doar prin "plachete". Totuși, textele sale se zbat (deocamdată neputincioase) să "iasă dintre coperți". Nu este simplă poezie - textul
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe care o privesc// roșul ei este sîngele/ este filosofia" (Filosofia). A treia față a raportului poetei cu universul o reprezintă ipoteza franciscană, a laudei închinate Creației, în temeiul unui panteism vibrant. E la mijloc o senzualitate panteistă, o euforie purificatoare, înălțătoare a contactului cu ambianța fizică a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
literatură comparată. în spatele primelor nouă eseuri se ascunde o aceeași perspectivă; celui care nu a înțeles lucrul acesta în urma lecturii, Corin Braga îi dezvăluie secretul, în loc de rezumat, în ultimul dintre studii: e vorba de o abordare psihoistorică a culturii europene. Ipoteza e că, în ultimile patru milenii, cultura europeană ar fi suferit cinci sau șase procese de refulare și de întoarcere a refulatului. Primul, în urma înlocuirii vieții de tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
treia cu cîteva rînduri mai sus... Bineînțeles, întrebarea care persistă este de ce, în ciuda atîtor defecte, această carte merită atenție. Un răspuns incomplet ar fi că acele două proze, 336 și 24 iunie, sînt promițătoare. Răspunsul poate fi încheiat cu o ipoteză. Scriitoarea în cauză nu este �literată", cel puțin nu se simte din text, nu are educație filologică. Îl iubește pe Camus ca filosof, deși doar scriitorul mai rezistă în zilele noastre. Face tot felul de gafe pe care scriitorul literat
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
pe o scenă care depășește hotarele României? Anumiți comentatori politici sînt înclinați să creadă că jocul politic al lui CVTudor ar fi telecomandat, dar nu produc în această privință dovezi directe, ci se folosesc de așa-numitele probe circumstanțiale în ipotezele lor. N-ar fi de mirare să apară și altfel de dovezi, mai precise, în perioada imediat următoare.
Ce ar putea ascunde "dezvăluirile" lui CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15864_a_17189]
-
mare probabilitate din adjectivul țigănesc nasvaló (cu accentul pe vocala finală și cu varianta nasfaló, cf. Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina ușor o extindere negativă. De fapt, a existat ipoteza că țigănescul nasvalo ar fi chiar sursa mai vechiului nasol (adjectiv, substantiv, adverb), care s-a răspîndit destul de mult, depășind sfera argoului și constituindu-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al.
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
De fapt, a existat ipoteza că țigănescul nasvalo ar fi chiar sursa mai vechiului nasol (adjectiv, substantiv, adverb), care s-a răspîndit destul de mult, depășind sfera argoului și constituindu-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al. Graur, primul care a scris, în anii '30, despre cuvintele țigănești care stau la baza unor termeni argotici românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată asupra scriitoarelor. Hortensia este un bărbat care, accidental, a fost... femeie, în viziunea multor critici; în orice caz, așa se predă în școli. Ultima ofensivă este și cea mai îndepărtată de noi. însă ipoteza lui Virgil Nemoianu, deși poate părea excentrică, mi se pare o temă de dezbatere excelentă. Este vorba despre etnia romilor, mult mai mare decît arată ultimul recensămînt. Aceste milioane de oameni nu pot exista într-o comunitate, fără să aibă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
are nevoie pentru a-și înființa partidul, chiar dacă își va duce campania și prin cimitire, după metoda știută, prin care în România morții reînvie atunci cînd e nevoie de ei. Totul e să știm să-i căutăm. Dar și în ipoteza că dl Gherman va aduna zece mii de semnături și-și va înființa partidul, va duce asta la "dizlocarea" Ardealului din granițele actuale? Să fim serioși! În democrația autohtonă, Sabini ca acest Gherman vor tot apărea, lăsîndu-se răpiți de o idee
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
doua.) Vedeam prima oară un seif. înăuntru, alături de cîteva acte de proprietate familială din secolul XIX, era caietul cu însemnările mele. Dîndu-și seama că l-am descoperit, bunicul, cred, a obligat-o pe strămătușa mea să-l ardă. E o ipoteză greu de dovedit azi, cînd toți protagoniștii sînt morți de mult, dar foarte plauzibilă. Și, acum, iată întîmplarea. în după-amiaza zilei de 14 august 1952, mama a venit la Rm. Vâlcea, unde fratele meu și cu mine ne aflam în
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
distorsiuni ale conceptului de modernitate, distorsiuni care le-au însoțit pe cele ale �începutului de drum", aparținînd criticii interbelice. Așadar, cartea lui I.B. Lefter are o latură polemică deloc neglijabilă. Autorul nu enunță explicit acest lucru (mai sus sînt enunțate ipotezele mele în legătura cu ținta autorului), dar, la o lectură atentă, găsim rînduri sugestive: �în fine, se poate face - și merită făcută - o reconstrucție critică a conceptului de modernism din perspectiva noastră postmodernă, o rearticulare a datelor lui definitorii în urma
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
încă) în acest critic doar un militant, un fel de �manager" al generației sale, arătînd în acest fel cît de puțin l-au citit. Doritorii vor găsi în aceste cărți o combinație extrem de rară la noi: noutate și ton temperat, ipoteze imprevizibile și rafinament interpretativ. I.B. Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, 2001, 262 p., f.p.
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
poate permite un burghez oarecare, dar nu un monarh! Dl. Paleologu a sesizat poziția dificilă în care s-a pus Mihai I și încearcă să paseze responsabilitatea destinului monarhiei românești asupra lui Ion Iliescu. Oricât de suprarealistă ar părea, această ipoteză merită mai mult de-o simplă respingere printr-o glumă. în primul rând, Iliescu și Franco au în comun destul de multe lucruri. Ambii s-au născut în democrații și ulterior au pus umărul la instaurarea dictaturii în țările lor. Ambii
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
acela să fie cel dinainte de introducerea manualelor alternative. La cealaltă întrebare (Cui folosește limitarea numărului de manuale alternative, care este - fără demonstrație - cel puțin un pas înapoi?) este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem spune cui nu folosește: elevilor (principalii "beneficiari" nu, căci i-ar obliga și pe ei la o gândire șablonardă, i-ar forța să revină la acele comentarii prefabricate, pe care să le memoreze și să
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
Ornea Unii antropologi de astăzi neagă posibilitatea identificării unui grup specific de însușiri comune la întregi popoare, stăruind în ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg popor (popoare). Și, atunci, se risipește în neantul tuturor divagărilor chiar ideea specificului național pentru fixarea căreia s-au consumat la noi tone
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
de vechime. Ba, mărturisesc, nu mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit atît de mult din cauza injuriilor cu care era potopit de unii (mai ales de neîntrecutul Gh. Grigurcu) încît nu voia să mai publice nimic! Ipoteză, totuși, exclusă de vreme ce, în exilul berlinez, a pregătit și a publicat cunoscutul său studiu despre Cercul de la Sibiu. Se temea, oare, de tema cărții sale abandonate pentru a nu-și atrage neplăcute atacuri antisemite? Oricîte ipoteze s-ar mai formula
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
să mai publice nimic! Ipoteză, totuși, exclusă de vreme ce, în exilul berlinez, a pregătit și a publicat cunoscutul său studiu despre Cercul de la Sibiu. Se temea, oare, de tema cărții sale abandonate pentru a nu-și atrage neplăcute atacuri antisemite? Oricîte ipoteze s-ar mai formula, rămîne faptul nud și rece că de la el a rămas acest manuscris chiar în două exemplare, unul în biblioteca sa din București și o copie la sora sa la Paris. Recuperat imediat după decesul său tragic
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
un pas în plus. Dacă familia regală și-ar redobîndi proprietățile solicitate, nu cumva statul, care se plînge că n-are bani să le întrețină, ar scăpa de această povară, ea trecînd pe umerii Casei Regale? * Să admitem însă și ipoteza că după ce ar intra în posesia palatelor și domeniilor revendicate Regele se va hotărî să le vîndă. Ne putem imagina că cumpărătorul va pleca din România cu ele?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
amoroase, printre care, chiar în preajma războiului, una - notorie - cu Kronprințul Germaniei. Era peste tot căutată, cultivată, la curent cu mai toate secretele politice ale zeilor, de la prim-miniștri la diplomați. S-a spus despre ea că a fost și spioană, ipoteză în care cred. Dar, sînt sigur, o făcea cu o anume "sportivitate" a meseriei și niciodată pentru bani. Deși discretă de felul ei (prin educație și temperament), colecta informații de peste tot și le dezvăluia, cînd socotea că e cazul, anumitor
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
încercînd să-i găsească fiecăruia diferența specifică, fără, cred, a reuși cum se cuvine în această temerară întreprindere. (Bine găsită este dimensiunea sacerdotală-liturgică, venită din teologie, a discursului filosofic al lui Blaga, de unde G. Liiceanu, peste cîteva decenii, va emite ipoteza ratării acestui tip de filosofie). Un capitol special - deși deloc analitic - e intitulat "O generație cu (z)gardă de fier", în care sînt succint surprinși reprezentanții știuți ai convertirii la legionarism. "Important pentru mine aici este cum anume au răspuns
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
ib.). Pentru a recapitula, panacot pare a însemna deopotrivă: 1) înghesuială; 2) mijloc de transport în comun; 3) furt; 4) hoț de buzunare; 5) portofel - denumind deci, pe rînd, mai multe dintre elementele esențiale ale unui anume tip de furt. Ipotezele etimologice și asupra evoluției semantice sînt în asemenea cazuri riscante și fragile. Mi se pare însă posibilă regăsirea unui fir. La urma urmei, panacot și panacotar sînt forme deja înregistrate în dicționarele românești: în DLR apar ambele, ca variante pentru
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
cu panacodarul.) Panacod (sau panacot) e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
EVENIMENTUL ZILEI sau ZIUA, care nu pot fi considerate drept apropiate puterii consideră că demisia lui Andrei Marga e o pagubă pentru țărăniști. Într-un fel, chiar editorialista ziarului care l-a susținut consecvent pe Victor Ciorbea își sabotează propria ipoteză cînd afirmă că de șase luni încoace PNȚCD-ul fierbe din cauza luptelor pentru putere și că liderii partidului n-au făcut nimic pentru a recîștiga simpatiile alegătorilor. Un alt fel de a spune că problema țărăniștilor nu a fost Andrei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident, la un anumit nivel!), în favoarea unei combinații a fondului funciar cu elemente de cultură subțire, de deschideri occidentale. Surprinși de ieșirea iritată a
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
și, prin recul, a lui Cezar Baltag, poetul în discuție, construind un întreg aparat argumentativ defensiv. Simptom al acceptării premiselor acestor atacuri, monografia nu încearcă o altă abordare (din perspectiva, poate părea o blasfemie, dar textul poetic susține o asemenea ipoteză, a unei anume tranzitivități și a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]