1,172 matches
-
tratarea rahitismului. Izolarea vitaminei D însă a fost realizată în 1921 de Alvin Max Pappenheimer și Mac Collum, biochimiști americani. în 1924 Hess și în 1926 Windaus au dovedit că ergosteronul are proprietățile calciferolului (D) numai la lumina solară sau iradiat cu ultraviolete. Formula chimică a vitaminei D aparține biochimistului englez Rosenheim (1871 - 1955). Vitamina A antixeroftalmică este identificată de Mac Collum și Davis (1913 - 1922). După 1929 s-a stabilit rolul ficatului în metabolismul ei. în 1933 Paul Karrer îi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sau despre Kathakali: această cunoaștere a faptului că spontaneitatea și disciplina, departe de a se slăbi una pe cealaltă, se întăresc reciproc; că ceea ce este elementar hrănește și invers, pentru a deveni sursa reală a unui fel de acțiune ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a realiza o exhaustivă aranjare taxonomică a diverselor sale aspecte, recunoașterea zădărniciei unei astfel de tentative fiind afirmată de majoritatea celor ce s-au ocupat de studierea sistematică a acestui fenomen. Necesitatea metodologică de încasetare meticuloasă a multiplelor variante care iradiază dintr-un generic invariant se lovește implacabil mai întâi de noianul interpretărilor date fenomenului în ansamblu, motiv de proliferare dezarmantă a posibilelor clasificări, și apoi de inoperantul melanj între propusele distincte derivate ale comicului. Cel dintâi incovenient creează senzația de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se vedea aproape întreg, luminos, de o strălucire atât de intensă încât înghițea orice altă imagine... noi dispărusem aproape de tot în această lumină, chiar conturul aripilor noastre se estompa și se identifica acum cu razele care veneau dinspre ramurile ce iradiau în jurul nostru... simțeam doar prezența stelei lângă mine și-i ghiceam răsuflarea printre sclipirile frunzelor de lumină. I-am auzit chiar vocea, ajungând la mine într-o jerbă de scântei stârnite din arborele imens în dreptul căruia ne aflam și a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
bucur. Însă până atunci, aștept... și luminez. Vezi că vine vaporul, mergi cu bine! M-am grăbit să prind vaporul înapoi și după ce am sărit pe punte am privit iarăși spre statuia care rămânea pe insulă, impasibilă la vremuri și iradiind o lumină indescriptibilă ... Valea incertă Am văzut în drumul meu cum în lumea amestecată în umbre și raze de lumină se ducea o luptă permanentă între forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns, neprevăzut și dezastruos, pândind
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un miracol să am parte de încrederea necondiționată a vieții pure, sclipind atât de aproape, în multitudinea de aripi care nu se speriau de mine, dimpotrivă, se adunau în jurul meu iradiind entuziasm... Însuflețitoarea s-a înălțat spre soare într-un vârtej de valuri transparente și s-a topit undeva în seninul cerului, dincolo de vârfurile munților. M-am trezit în mijlocul locului de joacă al îngerașilor, sferele de lumină săreau încolo și ncoace
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spre mine din înălțimile ei, aducând mai aproape făclia care acum se transformase într-un ulcior de sticlă, luminos... mi-a întins ulciorul care părea să conțină apă limpede și, fără să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am simțit efectul apei, un flux înviorător care m-a trezit din amorțeală instantaneu. Am perceput schimbarea ca și cum deodată aveam din nou forțe nebănuite, identificându-mă cu izvorul, asemenea infinitului invincibil... era însă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
trecut dincolo de intrarea ascunsă printre stânci am văzut ceva care strălucea în mijlocul pasajului. Deasupra, pescărușii pluteau în rotocoale, ca și cum ar fi observat sau ar fi păzit obiectul sferic, din înălțimile lor. Era un glob transparent, un fel de sferă care iradia lumină în jur. Am luat globul în mâini și în momentul în care am atins sticla, în interior a apărut o imagine. Am văzut plaja aceea apărând în miniatură în interiorul sferei, și am văzut că eram chiar și eu acolo
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la care ajungi nu se află nici în urma ta, nici în fața ta, ci chiar în momentul în care pășești. În clipa aceea, în globul viitorului s-a zărit arborele universal, ramurile sale de lumină parcă depășind sfera de sticlă și iradiind dincolo de stâncile și plaja aparentă, dincolo de oceanul infinit... Am ieșit din pasajul care se iluminase incandescent și am ajuns altundeva... În viitorul întreg al propriului meu prezent. Viitorul acum. Absolutul moment... Orașul cu povești Absolutul moment, viitorul prezent, începutul fără de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
refacă acel timp concret, acea vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o Întâmplare mai recentă nu iradiază acea căldură, acei aburi Înmiresmați și tari a ceva ce nu s-a petrecut decât atunci; are acuta impresie că doar acele lucruri aveau un halou atât de misterios, dat de o perversă inițiere ce nu se mai reia niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre ceva, să se ducă la mama dracului, dacă ea ar cere-o. Ea are acest fascino, atrage bărbații, care n-o iubesc pentru ceea ce este ea, ci mai degrabă sunt excitați și incitați de aceste energii bărbătești ce le iradiază. (Că nu e iubită pentru ea, ca femeie, o simte și de aici lipsa de frână, pornirea exagerată, hibrys-ul ei erotic, pe care Îl Înțeleg, dar nu Îl și aprob.) (marți) Mă zbat și acum să Înțeleg ce a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se temeau. Am luat frumosul din mine și l-am Îmbrăcat În haine omenești: oamenilor li s-a părut străin și l-au ocolit. Am luat frumosul din mine și l-am Închis În cușca poetului, lăsându-l doar să iradieze lumină asupra oamenilor. Lor le-a fost cald și m-au admirat. Dar numai atunci când va pleca firesc În oameni, frumosul din mine Își va găsi Împlinirea. 24 decembrie 1964 Murdari. Cu toate clipele vlăguite atârnând pe ei. Animale; toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară mijlocul Într-o Îmbrățișare ușoară; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tălpile goale ale mamei lui amestecate cu urmele clare ale unor ghete grele, semănînd cu figurile de dans complicate tipărite În manualele de foxtrot și de tango ale părinților lui. Jim se așeză pe pat, uitîndu-se la propria imagine care iradia ca o stea din mijlocul oglinzii. Un obiect greu fusese aruncat În sticla de Înălțimea unui om și acum se părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o nouă și misterioasă lumină spirituală. Și Augusto se simți liniștit, enorm de liniștit, pironit pe scaun de parcă ar fi crescut ca o plantă din el, ca un ce vegetal, uitându-și de sine, absorbit în misterioasa lumină spirituală ce iradia din ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pretendent, un solicitant; dar celălalt... celălalt mă bate gândul că nu mai e nici pretendent, nici solicitant; că nu pretinde și nici nu solicită, pentru că a obținut. Evident, nu altceva decât iubirea dulcei Eugenii. Nu altceva...?“ Un trup de femeie iradiind de prospețime, sănătate și bucurie, care trecu pe lângă el, îi întrerupse solilocviul și-l trase după sine. Începu să urmărească, aproape mecanic, acel trup, în vreme ce continua să vorbească de unul singur: „Și ce frumoasă este! Asta și aceea, și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casa!“ Să-i cumpăr trupul..., trupul ei...! Când și-al meu îmi e prea destul, Orfeule, și-al meu îmi e prea destul! Nevoie am de suflet, de suflet, de suflet. Și de un suflet de foc, ca acela ce iradia din ochii ei, ai Eugeniei. Trupul ..., trupul său... da, trupul îi este magnific, splendid, divin, dar trupul îi este suflet, suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mine însumi. Cum se rezolvă asta? Făcând din proiect, traiect al problemei, metablemă; luptând. Și astfel, luptând, civilmente, adâncindu-mă în mine însumi ca problemă, chestiune, pentru mine, voi trece dincolo de mine însumi, în interior, concentrându-mă pentru a mă iradia, și voi ajunge la Dumnezeul actual, la cel din istorie. Hugo de la Sfântul Victor, misticul din secolul al XII-lea, spunea că a te înălța la Dumnezeu însemnează a intra în tine însuți și nu doar a intra în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întunecate, neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene. Îl invidiam pe Felix. Ca și el, aș fi vrut și eu să atrag priviri, privirile iuți, fulgerătoare, ale Linei la ore sau în pauză, ascunse și totuși atât de emoționante. Ele îl schimbaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
confortabil de-a lungul flancului muntos până la perspectiva de la înălțime asupra satului și a văii. Nici în preocupările casnice, nici în activitatea profesională nu existaseră schimbări rapide sau violente, în tot ce-l privea era o liniște pe care o iradia el însuși, când se apleca, cu mina celui ce știe să-l savureze, asupra unui filet Mignon și, după un mestecat pe cinste, scotea un „Ha!“, ca apoi să-și pună din nou în mișcare mușchii masticatori, gata de start
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zi hidrofoane pe fundul apei. Nu s-a recepționat nici un sunet emis de navă. Cel puțin până acum. Ce ne puteți spune despre celelalte proceduri de inspectare de la distanță? — Majoritatea implică folosirea radiațiilor și, În această fază, am ezitat să iradiem obiectul. Harry interveni și el: — Căpitane Barnes, am observat că aripa nu prezintă stricăciuni, iar carcasa apare ca un cilindru perfect. Crezi că acest obiect s-a prăbușit În ocean? — Da, spuse Barnes, oarecum neliniștit. — Vrei să spui că obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mă întreb cum or putea pescărușii ăștia să zboare cînd e întuneric? Și-mi pare că rănile mele miros iute, ca cedrii, a rășină. V. din spital, îl simt, dincolo de mare, pe cel tînăr. Febra pe care trupul mi-o iradiază e doar pojarul minții sale ce începe să sufere. Lîngă mine, Doctorul mă întreabă: „-Ți-e teamă,V.? Ți-e teamă?” și știu la ce se referă. Mi-a spus odată că adevărata spaimă ar trebui să ne fie faptul că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ar exploda În final. Groază, efecte speciale, nici o emoție. În contrast, prin mijloace sobre și un buget evident modest, Mimouni a creat un cît se poate de credibil, obosit și aproape elegant final de secol, de lume, de mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]