733 matches
-
în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și regret (Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de inocență și candoare adolescentină (Iulia Popovici, Alina Radu, Simona Popescu, Mihaela Ursa, Otilia Vieru-Baraboi). Interesant e faptul că povestirile-confesiune vizează câteva paliere anume, plasând în umbră alte aspecte, de un specific mai
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în același timp, un eveniment important în sfera traducerilor în română a textelor reprezentative din modernitatea literară. "Orizont", nr. 1505/2008 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... "Teribila întrebare cine anume sunt", este, pentru M. Blecher, autorul romanului Întâmplări în irealitatea imediată, interogația esențială, adresată simultan eurilor ce-i structurează conștiința - eul său real, biografic - scriitorul - eul ficțional. Alături de Urmuz și H. Bonciu, Blecher închide un triunghi incert și iluzoriu care a conturat în interbelicul literar românesc o zonă la fel de stranie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lor sunt atât simptome ale unei modernități radicale, cât și transpuneri autobiografic - ficționale remarcabile. Prin locurile rele" ale identității, prin coșmarul lucid al corpului, drumul spre sine devine o experiență ce a marcat definitiv literatura română. Pagini bizare, Întâmplări în irealitatea imediată, și Bagaj... sunt texte inegale ca recunoaștere critică, fiind plasate, din perspectivă canonică, în zone diferite. Dacă Urmuz e considerat un modern paradigmatic, iar textele sale sunt percepute ca prime manifestări ale avangardei, Blecher a fost redescoperit destul de recent
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ludic. Persistă, așadar, în interioritatea ficțiunii, o veritabilă obsesie a alcătuirii și compoziției, prin care personajul devine o proiecție deformată și dezarticulată a unei viziuni radicale despre sine, corp și identitate. M.Blecher. Lumea, ca o "capcană invizibilă" Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale". Irealitatea imediată a corpului În imaginarul operei lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată are rolul de a aduce în atenție angoasa identitară, delimitată, așa cum se va vedea în celelalte două volume, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, de universul bolii. Boala ciudată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale". Irealitatea imediată a corpului În imaginarul operei lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată are rolul de a aduce în atenție angoasa identitară, delimitată, așa cum se va vedea în celelalte două volume, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, de universul bolii. Boala ciudată, paludismul, numește restrictiv, în acest roman, o serie de manifestări de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o realitate mai apropiată de natura evanescentă a ființei sale. Alcătuită din stări, condiționată de locuri și evenimente, descompunându-se în accese de panică în fața absurdului vieții, această condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poetul Simonei Popescu, într-una dintre cele mai frumoase și mai vii cărți despre Gellu Naum, Salvarea speciei. În acord cu acest crez poetic, Naum a rămas până la capăt alchimist al limbajului și medium, locuind un prezent revărsat perpetuu în irealitate și vis. Cartea cu Apolodor a apărut într-o primă ediție în 1959, cu ilustrațiile lui Jules Perahim, fiind urmată, în 1964 de o continuare mai puțin reușită, A doua carte cu Apolodor, ilustrată de Naum însuși. Edițiile ulterioare ale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în mass-media: tautismul este prezent în locul unde ar părea că există mai puțin mutism. Se întîmplă aceasta din cauză că, vorbind prea mult, nu se spune mai nimic, și prolixitatea duce la repetare goală, tautologică. Orice cuvînt are acolo aceeași încărcătură de irealitate. În mass-media, marketing sau practica generalizată a sondajelor. II. Mass-media confuze Vom analiza aici succesiv comunicarea televizuală (1) și bucla lui Baudrillard (2). 1. Comunicarea televizuală Se pare că am ajuns la un punct curios și chiar inedit în istoria
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
grăbit pe rețeaua electrică, pantalonii, vorbește-mi din zăpadă, palmele în buzunarele de la spate umflate, oricum se vede! Bodoc apă minerală naturală lumea cît s-a frămîntat ea reliefuri, deocamdată frisoane, scăderi văi arcuite, lipim muncele pe tîmpla dreaptă, continuă irealități multiple alb, tăcerea, Oltul curg sloiuri, mai ales tren tunelul termic, lumea trup mai mare și mai sigur cel mineral-vegetal, animal utopic Malnaș țarcă de iarnă eminesciană cuiburi, Oltul plastic topit verde, Dacia roți tăvălite pe zăpadă, horă de păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
insula de pe lac (existentă și astăzi în arealul pădurii, fostă proprietate a familiei), insula cea verde din citata Copii eram noi amândoi. Astfel, în Cezara, nota de mister este prelungită în zonele nocturne și de vis, apăsând pe clape din irealitatea imediată. Indiferent dacă Eminoviceștii aveau sau nu stupi de albine pe insula din mijlocul lacului, geografia imaginarului este radical alta: ea vizează ideea de Centru, de aici, concentricitatea: Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
știu foarte bine cine sunt. Dar și-au dat toată silința să se arate indiferenți; și poate că, în prețioasa lor simplitate, sunt într-adevăr indiferenți. Pentru ei poate că reprezint un personaj „ireal“, care a împrumutat ceva din însăși irealitatea modului prin care m-au cunoscut. Slavă Domnului, nici unul nu mi-a făcut avansuri de prietenie. La prânz am mâncat fileuri de hering rapid decongelate în apă fiartă (de fapt soarele a înfăptuit cea mai mare parte a operației), asezonați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de speranță. I-am spus răspicat că legătura noastră e trecătoare, că dragostea mea e trecătoare, că, fără îndoială, și iubirea ei pentru mine e trecătoare. I-am vorbit despre perisabilitatea, fragilitatea și caracterul efemer al relațiilor umane, despre confuza irealitate a spiritului uman și, în tot acest timp, ochii ei mari, căprui, luminoși, îmi vorbeau despre etern. Îmi spunea: „Vreau să fiu desăvârșită în relațiile mele cu tine, așa încât să nu suferi când mă vei părăsi“, și această exprimare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu chiar în aceeași secundă și pe tonuri foarte felurite. Muzeul, când am intrat, era aproape pustiu, și am început să mă plimb prin încăperi, cu capul cam împleticit, privind tablourile și gândindu-mă la Hartley. Aveam o senzație de irealitate, ca urmare a mahmurelii serioase cu care mă luptasem întreaga dimineață. Partea proastă cu vinurile bune este gradul înalt de alcool pe care-l conțin, și nu te poți apuca, de față cu alții, să torni apă în vin. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în ultima ediție într-un capitol separat Forme verbale nepersonale. (vol.I, pp.483-543). Planul semantic al categoriei gramaticale a modului se întemeiază pe mai multe opoziții care generează constituenții semantici ai diferiților termeni corelativi: 1. certitudine - incertitudine; 2. realitate - irealitate; 3. implicare subiectivă - detașare obiectivă. Sfera semantică a fiecăruia din termenii corelativi ai paradigmei modului verbal se concretizează în combinarea diferită a diverșilor constituenți semantici. Pe de o parte, în interiorul aceleiași variante (forme) modale coexistă două sau mai multe trăsături
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru că el descrie doar procesualitatea, sau se implică în acest fel doar - situează acțiunea sau constată situarea acțiunii (stării) în perspectiva realului. Este propriu acest plan semantic modului Indicativ: „A plecat de vineri la mânăstiri.” 2. Incertitudinea se combină cu irealitatea; acțiunea este nerealizată sau vorbitorul nu știe dacă este realizată; el nu are certitudinea realizării ei, dar nici a nerealizării ei. Acțiunea poate fi considerată (gândită) din mai multe unghiuri: • din unghiul posibilității, în raport cu realizarea; acțiunea (starea) poate deveni reală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ai zice că e beat.” • din unghiul probabilității, al ipotezei, al prezumției; acțiunea poate fi reală sau ireală; subiectul vorbitor optează pentru una din ipoteze; este conținutul specific modului Prezumtiv: „Va fi fiind/fost bolnav de n-a venit.” 3. Irealitatea rămâne în afara opoziției certitudine - incertitudine și se combină cu implicarea subiectivă sau cu atitudinea de detașare; • acțiunea este dorită; subiectul vorbitor se implică afectiv sau implică afectiv pe interlocutor în desfășurarea acțiunii (stării) exprimată prin verb; este conținutul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
creator în astfel de cazuri scrie, pictează, compune și redă în forma sa de artă întreaga sa spiritualitate: pentru fiecare limbă, câte un cuvânt și‑a luat sarcina să spună ce conținut rămâne din tot ce e realitate și chiar irealitate, când ai scos din ele orice conținut dat (...). Dar înainte de a explica, interpre‑ ta și compara, este bine să te miri de lucrările atât de ascunse și adânci ale cuvintelor 1. Două teze fundamentale ale esteticii contemporane spun că: ‑ obiectiv
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
creator în astfel de cazuri scrie, pictează, compune și redă în forma sa de artă întreaga sa spiritualitate: pentru fiecare limbă, câte un cuvânt și‑a luat sarcina să spună ce conținut rămâne din tot ce e realitate și chiar irealitate, când ai scos din ele orice conținut dat (...). Dar înainte de a explica, interpre‑ ta și compara, este bine să te miri de lucrările atât de ascunse și adânci ale cuvintelor 1. Două teze fundamentale ale esteticii contemporane spun că: ‑ obiectiv
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Samkhza - Yoga, ca și cu „voința de a trăi”, concept esențial în doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu „dorul nemărginit” din poezia Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Mircea Eliade susține următoarele : „vălul mazei este o formulă imaginată pentru a exprima irealitatea ontologică, atât a lumii, cât și a întregii experiențe umane”. Irealitatea ontologică, însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu „dorul nemărginit” din poezia Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Mircea Eliade susține următoarele : „vălul mazei este o formulă imaginată pentru a exprima irealitatea ontologică, atât a lumii, cât și a întregii experiențe umane”. Irealitatea ontologică, însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează existența umană la scara absolutului, a perfecțiunii. A vedea vița ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tip de normalitate, el fiind antilogic, nu și alogic, pentru că alogicul aparține deja absurdului. Ar fi totuși prea mult să situăm fantasticul în pur imaginar. Situația fantastică se naște în real, ea reprezintă un mod de a contrazice veridicul. Presupune irealitatea unor întâmplări, dar oferă și destule argumente pentru a le lua în serios cu toată convingerea. Fantasticul reprezintă o lume creata de noi, ceva artificial, este lumea noastră proprie, iar forma pe care o ia depinde de caracterul fiecărei persoane
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ei, comuniunea fiind întreruptă înainte de a începe. O senzație asemănătoare există și în momentul în care naratorul vorbește la telefon și dintr-o precauție fatică, întreabă des: “Dania, ești acolo?” Telefonul îl ajută pe Sandu să să accentueze impresia de irealitate: “A auzi o vorbă, declarația de dragoste care palpită la urechea ta, și a întinde mâna zadarnic, în aer. Ar trebui să închizi ochii ca să uiți că ești singur. A-ți atinge mâna ta, obrazul, ochii, ca să simți carnea iubitei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe care-l formau altădată nu a fost complet absorbit de familia lărgită. El a continuat să existe, dar într-un mod discontinuu și atenuat. Își dau seama de asta atunci cînd copiii se îndepărtează. Au atunci o impresie de irealitate, ca doi amici care, reîntîlnindu-se după mult timp, pot evoca trecutul comun, dar nu mai au ce să-și spună. Parcă sînt la capătul unui drum care se pierde în zare sau ca140 doi parteneri care au uitat regulile jocului
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Veda, cu vreo 1500 de ani înainte de Vedănta clasică, se percepe sensul inițial al conceptului de măyă "schimbare voită", adică prefacere - creație sau distrugere - și "prefacere a prefacerii". Remarcăm încă de acum că originea conceptului filosofic de măyă - iluzie cosmică, irealitate, nonființare - se află în egală măsură în ideea de "schimbare", de alterare a ordinii cosmice, deci de transformare magică sau demonică, precum și în ideea de putere creatoare a lui Varuna, care, prin intermediul măyă sale, restabilește ordinea Universului, înțelegem astfel de ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]