1,182 matches
-
însuși, străinul. El e în permanență altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Adesea, țara din care provine: „Paradoxul poporului român este că e deopotrivă nefericit și ușuratic” (II, 294). Doar că, disprețuindu-se pe sine, Cioran își disprețuiește deopotrivă rădăcinile. Sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Informație suficientă pentru a explica extravaganța, patima, neliniștea și violența unui scriitor sau a oricui altcuiva. Am omis să dau acest amănunt esențial, cu siguranță cel mai important. Scăpare regretabilă, dacă ne gândim că omenirea se împarte în două categorii ireductibile: cei care dorm și cei care veghează” Ă III, 221-222) și, în tinerețe măcar, plăcerea de a-i insulta pe oameni. De adăugat la toate acestea nemulțumirea că trăiește printre francezi, tristețea sa fără motiv („Orice cruzime își are rădăcinile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu pot rezolva acest conflict care mă sfâșie: pe de o parte îmi doresc o anume energie și chiar eficiență, pe de alta nu prețuiesc decât efortul pe care-l facem pentru a ne rupe de lume. Două tendințe opuse, ireductibile” (I, 100). Într-adevăr, deși în ceilalți, cum am constatat deja, Cioran se vede mai ales pe sine (cu vanitățile, micimile, meschinăriile care-l fac să explodeze), nu poate să nu constate la ei existența și împlinirea reversului său. Un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât să exclame „Ce încurcătură!”, convins fiind ca nu va reuși vreodată să rezolve cumva această dilemă organică. Mereu la mijloc, aflat între tendințe și dorințe opuse, la fel de abisale, însă, Cioran trăiește aproape în simultaneitate spațiul contradictoriului: „Două tendințe opuse, ireductibile. Să le împaci este cu neputință. Tot ce-mi rămâne e să le-ncerc pe rând Ă cu minimul de detașare și de silă” (I, 100). De fapt, cu câteva rânduri mai devreme recunoștea că este victima acestei neputințe fatale
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni, afară de mama, nu s-a dovedit în stare să înfrunte viața cu încredere și curaj. Cu toții au fost mai mult sau mai puțin disperați
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se producă o mutație, care să vizeze luarea în considerare a mai multor niveluri de Realitate deodată și, în același timp, a unității care le traversează. Deși nu se supune niciunei raționalizări, sacrul este rațional. Înțeleasă ca prezență a ceva ireductibil în lume, problema sacrului nu poate fi ocolită în niciuna dintre abordările raționale ale cunoașterii. Astfel, "suntem întotdeauna obligați să ne referim la sacru în vederea elaborării unui studiu coerent despre Realitate" (B.N., 2002b, p. 44). Într-un univers în care
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Sauvan își exprima intenția să-l părăsească, considerînd că anumiți membri ai grupu-lui adoptau poziții ce contraveneau celor mai pro-funde convingeri ale sale: Deși acest fapt nu s-a manifestat niciodată în mod explicit, există aproa-pe de la început o opoziție ireductibilă între susținătorii unui determinism ce se vrea "predeterminare" și cei ai unei determinism care se deschide spre autonomie, independență și libertate. Fac parte dintre cei din urmă; cei dintîi sînt Jacques Monod, Laborit, Atlan și cîțiva tehnocrați. În pofida cîtorva avertizări
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
totul implicarea intelectuală. B.C. Vă amintiți de manifestul pe care grupul a încercat să-l redacteze în 1970? E.M. Îmi amintesc că nu eram de acord cu această idee, dar nu s-au format niciodată în grup clanuri sau teze ireductibile. Jacques Robin a fost foarte priceput în a-și da seama că trebuia să deschidem alte drumuri. B.C. Care a fost rolul sejurului dumnea-voastră la Institutul de la San Diego? E.M. A fost foarte important pentru că era o perioadă în care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Aș dori să încerc să aplic în poli-tică metoda verificată în fizică și care constă în a ne reînnoi în mod radical punctul de vedere; aceasta ne-ar permite să descoperim situații compatibile, complementare printre aceste opoziții ce trec drept ireductibile"167. Această deplasare a terenului științific spre cel politic, anularea compartimentării etanșe dintre laborator și exteriorul acestuia își află rădăcinile la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în timpul Afacerii Dreyfus. A considera că știința este
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
modern, utilizarea jargonului poate fi considerată și o marcă stilistică a omului contemporan, care „se mișcă“ dezinvolt în spațiul multiculturalității. III. Modele rezolvate de subiecte pentru proba orală - 2014 MODELUL 1 (text științific) Generația ’80 e bogată în personalități poetice ireductibile. Ce unește însă această generație, ce dă specificul ei? Pe lângă spiritul de frondă, de refuz al clișeelor de tot felul, descoperim, la cei mai valoroși poeți ai generației ’80, câteva mize majore: (auto)biograficul, atenția la realitatea înconjurătoare, dar și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ecranizări, precum seriile Harry Potter sau Stăpânul inelelor, au avut un ecou imediat, determinând apariția unui interes imens pentru lectura cărților pe care se bazează filmele. În concluzie, relația dintre literatură și cinematografie nu trebuie să fie de com petiție ireductibilă, ci de complementaritate. Situația ideală este, cred eu, aceea în care filmul completează în mod fericit lectura, punând în slujba operei ecranizate toate mijloacele specifice de expresie artistică: imaginea, sunetul, limbajul și mișcarea. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Modul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întîlnim un model unic al științelor, acel "monism metodologic" despre care va vorbi von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică dintre ceea ce el numește "tradiția galileană" și, respectiv, cea "aristotelică" în investigația științifică, distincție asupra căreia noi am insistat deja (vezi supra notele 63 și 155) evidențiază limpede tocmai această deosebire majoră dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantice de Erlebnis și Verstehen dezvoltate de tradiția hermeneutică vizează "o explicație teleologică, intențională" (pentru lămuriri în privința reprezentativității trăirii și a criteriului istoricității vezi nota precedentă) și presupun sesizarea condițiilor care fac dintr-o epocă, dintr-o cultură o totalitate ireductibilă, o configurație (Gestalt) valabilă în propria-i temporalitate. Or, în acest sens este greu să mai putem vorbi despre caracterul istorist al pozitivismului de vreme ce idealul lui de cunoaștere îl constituie "explicația cauzală", prin legi universal valabile (vezi I, 2C și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
valabilitatea unor valorizări, a unor norme și imperative cu semnificație universală, pe când creativitatea se va afirma ca expresie a unei forme de viață și a unui ideal particular. Blaga condiționează un asemenea ideal de o "matrice stilistică" valabilă în sine, ireductibilă la altă matrice. Varietatea acestor "matrice stilistice" în spațiu și timp determină și explică relativitatea sistemelor filozofice. Se cuvine să subliniem că deși relativismul lui de tip spenglerian are accente mai categorice decât în cazul lui Dilthey Blaga nu este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunea lui Dilthey presupune reluarea acestui proces o dată cu fiecare autor de Weltanschauung, ceea ce ne determină să o numim o filozofie a hiatusului repetabil. Ea apropie filozofia de artă, întrucât filozoful, ca și artistul, își creează un univers propriu, unic și ireductibil la altul. (Vezi și IV, 5, unde vom prezenta modelele aflate de originea celor trei perspective filozofice.) Însuși faptul că reformatorii n-au reușit să stabilească definitiv filozofia pe coordonatele științificității și că în istoria filozofiei rămâne oricând posibilă câte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spune Ranke, în timp ce Wundt arată că orice epocă istorică "a devenit cu necesitate așa, și nu altfel". Comentând aceste afirmații, M. Florian vorbește chiar în spiritul lui Dilthey atunci când se referă la faptul că fiecare moment istoric "are caractere proprii, ireductibile". El subliniază ideea că specificul fiecărei culturi depinde de faptul că "orice epocă are un scop imanent mai mult sau mai puțin conștient, o misiune, un rost în sine însăși, adică ea nu este un simplu mijloc pentru un scop
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sine a vieții". Dilthey explică Schnädelbach "numește <<spirit>> această viață care se interpretează singură" pornind de la propriile obiectivări la nivelul expresiei, "iar științele care urmăresc metodic acest proces sunt desemnate drept <<științe ale spiritului>>"100. Viața umană este un întreg ireductibil la suma componentelor sale. Pe baza ei se constituie "sistemul culturii", ale cărui componente sunt, deopotrivă, un produs al indivizilor și un "mediu" al vieții lor. Totodată, aceste componente nu pot fi înțelese decât în relație cu întregul din care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu sunt, la rându-le, decât părți ale unui întreg și se bazează pe un seelische Strukturzusammenhang. Ca și Hegel, Dilthey crede că acestea au o problematică asemănătoare, însă spre deosebire de Hegel, care le reduce la Spiritul absolut el le consideră ireductibile una la alta, așa cum socotește că sunt și tipurile de Weltanschauungen. În cazul acestora din urmă, Dilthey subliniază importanța "valorii vitale" (în sensul acreditat de Lebensphilosophie) pe care o au obiectele lor. După ce am analizat corelațiile expresiei, revenim astfel în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptului de filozofie și constată înrudirea diverselor Weltanschauungen, precum și conexiunea lor, pe baza căreia desprinde cele trei tipuri amintite. Luând ca punct de plecare "structura" conștiinței și pe "corelația" vieții, autorul consideră că tipurile de viziuni despre lume repetabile, dar ireductibile unul la altul -, sunt, în fond, "trei feluri de comportament legate între ele în structura sufletească": "Relația lor psihică ne e dată în trăire; ea aparține ultimelor fapte accesibile ale conștiinței." Subiectul se raportează la obiecte în mod diferit (am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aspectul alocării automate a unei indemnități, sub forma dobânzii, creditorului victimă a întârzierii. Dacă nu avea meritul de a șterge întregul prejudiciu suferit de creditor el avea meritul de a prezuma dincolo de circumstanțele concrete ale cauzei, un prejudiciu abstract și ireductibil. Legiuitorul a apelat pentru cuantificarea prejudiciului moratoriu abstract, pentru traducerea lui în expresie monetară, la tehnica dobânzii. Principalul reproș care se putea aduce sistemului forfetar de dezdăunare era că neținând seama de prejudiciul concret suferit de părți, se putea întâmpla
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
condamne acordurile de la München, trebuind să se mulțumească numai cu o luare de poziție minimală, cerînd "garanții democratice", omise în tratate, pentru populațiile anexate de Reich. Altfel spus, divergențele din rîndul ISM dintre "susținătorii" și "opozanții" acordurilor de la München sînt ireductibile: SFIO le aprobă, Laburiștii le condamnă, în timp ce scandinavii, belgienii, olandezii și elvețienii optează pentru neutralitate. O ultimă inițiativă a SFIO în vederea unei acțiuni coordonate între partidele francez, englez, olandez, belgian și elvețian va fi respinsă de secretarul ISM care se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
uite necesitatea unei profunde reînnoiri, așa cum o afirmă atît D. Mayer, în Franța, cît și Vincent Auriol, la Alger, fapt care, o dată în plus, pune problema raportului cu comuniștii. Dar pe acest plan, în ciuda luptei comune împotriva nazismului, divergențele rămîn ireductibile: în cadrul Consiliului Național al Rezistenței*, ciocnirile dintre reprezentanții celor două partide devin reale. În Italia, o regrupare a forțelor antifasciste este mai întîi posibilă în Nord, la Milano și Geneva. Compozantele socialismului italian sînt multiple, cea mai importantă dintre ele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
continuă să facă totul pentru a reduce rolul acesteia la unul de organism care se limitează doar la schimbul de informații și de puncte de vedere, neangajînd deloc sau doar foarte puțin afiliații săi. Aversiunea Laburiștilor pentru teorie, pragmatismul lor ireductibil sînt puse în slujba politicii naționaliste și imperialiste. În perioada 1949-1950 marcată, așa cum a afirmat Jean Monnet*, de "o extraordinară efervescență intelectuală în jurul ideii europene", această atitudine vine în întîmpinarea dorințelor și iluziilor socialiștilor belgieni, francezi și olandezi. Partidul Laburist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
drept societar, alăturat nulității de drept comun. Nulitatea societății comerciale nu încape în genul general de nulitate, fiind total diferită de aceasta. Cele două noțiuni se întâlnesc doar în genul superior, al sancțiunii juridice, cele două nulități fiind specii independente, ireductibile concluzionează doctrinarul în cauză. Nulitatea societății comerciale, alături de nulitatea fuziunii și divizării societății comerciale, ar constitui nulitățile de drept societar. Se încearcă să se răspundă dacă această nulitate este incidentă în întreaga materie comercială sau dimpotrivă se limitează numai la
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]